In 1990 numarul total al salariatilor era de 8.2 milioane iar rata de ocupare ajungea la 82%, ceea ce inseamna ca din 100 de romani apti de munca, 82 prestau o activitate economica.

Din 1990 si pana in 2004 numarul salariatilor a scazut cu 45% iar rata de ocupare a ajuns 60%, ceea ce insemna ca in ultimul an al guvernarii Nastase, din 100 de romani apti de munca, oficial doar 60 mai prestau o activitate economica din care sa inregistreze venituri.

Tot in 2004 PIB-ul real al Romaniei l-a egalat pe cel din 1989, economia generand la momentul respectiv aceeasi valoare adaugata cu 45% mai putini angajati si cu o populatie ocupata cu 27% mai mica decat pe vremea lui Ceausescu.

Daca privim evolutia economiei si a numarului de salariati in perioada 1990-2004, observam ca desi in 8 din cei 14 ani economia a fost pe plus, numarul de salariati si rata de ocupare a scazut continuu, de unde deducem ca expansiunea economica nu a reusit sa genereze locuri de munca, ci doar sa reduca ritmul de scadere a numarului de salariati.

In perioada guvernului Tariceanu, numarul de salariati si rata de ocupare a crescut odata cu economia, insa cresterea a fost absolut anemica daca luam in considerare ca in cei 4 ani de guvernare liberala, PIB-ul s-a dublat. Sa nu mai discutam despre faptul ca cele mai multe locuri de munca au fost create in administratia de stat, deci tot in sectorul consumator de resurse.

Ce indica aceasta evolutie? Ca economia nu s-a bazat pe cresterea productiei de bunuri si servicii care mai departe, sa duca la o crestere a numarului de salariati, ci pe consum.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.