Florin Bilbiie este un roman de 34 de ani, profesor de economie la Sorbona. Si-a luat doctoratul la celebrul Institut European din Florenta, cu cel mai mare punctaj din istoria Institutului. Are 3 masterate (Oxford, Warwick si Bucuresti) iar facultatea absolvita este ASE-ul- Finante-Banci. Unii il vad ca pe romanul care ar putea lua Nobelul. Altii spun ca e prea tanar. Pana si Florin pariaza ca nu va lua niciun Nobel. Culmea paradoxului este ca are o amica pe care o cheama Nobel. A si rugat-o in gluma sa faca un premiu cu numele ei, ca sa poata obtine renumita distinctie.

  • Traseul profesional

Rep: Cum ati plecat din Romania si cum ati ajuns la Sorbonna?

Florin Bilbiie: Am plecat in mare masura datorita Fundatiei Soros, in 1999; iar impulsul de a pleca mi-a fost dat de doua persoane care au marcat dezvoltarea mea profesionala: profesorul Moisa Altar, primul meu adevarat mentor, datorita caruia mi s-au deschis ochii catre ceea ce inseamna cu adevarat economia ca stiinta si profesorul Valentin Patilea (seful Laboratorului de Statistica si modelare al Crest- n.m.DP), care se intorsese pentru un an in Romania.

Nu trebui sa ne facem iluzii: orice stat care aspira la adoptarea monedei unice trebuie sa se comporte in fond ca si cum ar fi adoptat-o deja.

Florin Bilbiie, profesor de economie Sorbonna

Rep: Ati aplicat online si ati fost acceptat?

Florin Bilbiie: La vremea aceea, informatia nu circula atat de usor ca acum, iar internetul era un bun de lux (cel putin pentru mine) si era foarte lent; in plus, era imposibil de trimis dosarul de candidatura prin email, sau de a il incarca online. M-am decis sa ma concentrez pe universitatile Europene, desi odata trecut pragul testului GRE ar fi fost mai usor de gasit ceva in USA. Alegerea asta m-a conditionat pentru restul carierei, dar am repetat-o de fiecare data cand s-a ivit ocazia.

Rep: De ce?

Florin Bilbiie: Nu stiu sigur de ce, poate pentru ca USA mi se parea prea departe, poate pentru ca sunt fundamental European. Cum nu erau multe burse disponibile (si finantarea prin mijloace proprii nu era o optiune), optiunile s-au restrans considerabil. Am avut norocul de a beneficia de transparenta si profesionalismul Fundatiei Soros, care propunea doua burse interesante pentru mine, una pentru un master la CEU Budapesta, una pentru un master la Warwick, in Anglia (finantata de ministerul de afaceri externe britanic si de universitatea insasi).

Am fost acceptat pentru amandoua, si am ales sa merg la Warwick (asta a fost din nou o alegere USA vs. Europa, dat fiind ca majoritatea celor care termina masterul CEU pleaca apoi la un doctorat in USA). Stiam deja ca vreau sa fac un doctorat in economie, si am

Sunt convins ca nu voi lua niciodata premiul Nobel, asa ca i-as ruga pe cititorii Dumneavoastra sa nu parieze nici un ban pe asta. "Gluma" mea preferata cu prietenii (non-economisti!!) care ma intreaba daca am sa iau premiul Nobel este ca am sa ii cer unei amice sa instituiasca un astfel de premiu - pe amica chemand-o Nobel (cu adevarat!). Cam asta ar fi, din punctul meu de vedere, singura mea sansa.

Florin Bilbiie

castigat o bursa pe patru ani a Ministerului Italian de Afaceri Externe la European University Institute la Florenta, un institut de cercetare post-universitar in stiinte sociale al Uniunii Europene, dar paradoxal "american" ca stil.

  • Viata de Sorbona

Rep: Si ce ati facut?

Florin Bilbiie: Am lasat balta orice alternativa (alegere pe care as face-o din nou, oricand) si am mers la Florenta. In timpul doctoratului, am castigat o bursa pentru a merge la Berkeley un semestru, ceea ce mi-a permis o mica deschidere catre lumea academica americana. In fine, la terminarea doctoratului mi s-a propus un post de trei ani la Universitatea din Oxford, se numeste "Prize Research Fellowship" la Nuffield College.

Noua teorie fiscala a preturilor propusa in anii '90 spune ca atunci cand Guvernul nu alege nivelul deficitului astfel incat restrictia sa bugetara sa fie satisfacuta independent de ceea ce se intampla cu preturile, nivelul preturilor va fi determinat de catre politica fiscala, iar politica monetara nu vai mai juca nici un rol. Conditiile prezente ma fac sa ma gandesc ca nu suntem departe de un astfel de scenariu.

Florin Bilbiie

Am acceptat din nou imediat, pentru ca perspectiva de a petrece trei ani in una din cele mai prestigioase (si mai vechi) universitati din lume, concentrandu-ma in special pe cercetare este tentanta pentru orice proaspat absolvent de doctorat, indiferent de universitatea de provenienta.

Ultimul an al acestui contract l-am petrecut intre Oxford si Cambridge, Massachusets ca Visiting Research Fellow la National Bureau of Economic Research, institutie meta-universitara situata geografic (dar si intelectual) intre Harvard si MIT; aceasta vizita mi-a permis sa lucrez mai indeaproape cu principalii mei coautori, amandoi fiind bazati in Boston.

Rep: Si la Paris cum ati ajuns?

Florin Bilbiie: La terminarea acestui contract m-am lansat din nou pe "piata muncii" (o piata din fericire foarte bine organizata pentru aspirantii la posturi de profesor "junior") si am decis sa merg la Paris la HEC Business School. Aceasta alegere a fost dictata mai ales de motive personale (prietena mea este din Paris) dar si profesionale - Parisul catigand cu fiecare an teren in ceea ce priveste concentratie de economisti, in particular de macroeconomisti si devenind un centru important in Europa.

Dupa doi ani petrecuti la HEC, mi s-a propus o catedra la "Sorbona" (nume lung "Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne") impreuna cu un post asociat la o scoala nou creata la Paris, Paris School of Economics - un conglomerat al grupurilor de economie din cateva scoli de elita din Paris (Sorbona insasi, dar si Ecole Normale Superieure, EHESS, Politehnica, si altele). Iata unde ma aflu acum, si sunt fericit sa pot participa la cladirea acestei "noi" scoli care este in crestere rapida.

Rep: Ati cunoscut mai multe sisteme de invatamant. Care sunt diferentele majore dintre cum se face carte in Europa si cum in Romania?

Florin Bilbiie: Ar putea fi scrisa o carte pe tema asta, iar in plus nu vreau sa ranesc pe nimeni in mod gratuit. Tot ce pot sa spun e ca "in Vest", chiar si in universitati asa-zis "mediocre", anumite lucruri pentru care in Romania s-au dat (si probabil se dau inca) adevarate "batalii" sunt subintelese ca facand parte din educatia de baza a unui economist. Vorbesc in primul rand de doua lucruri strans legate intre ele: folosirea modelelor matematice in teoria economica si a metodelor statistice pentru analizarea datelor economice (econometria), in toate sub-disciplinele, de la finante la geografia economica.

  • Invatamantul economic romanesc

Rep: Mai exact...?

Florin Bilbiie: La noi, de multe ori incompetenta a fost disimulata sub forma de "nu avem nevoie de matematicieni"; putinii oameni care au avut curajul sa introduca acest mod de a vedea economia (in primul rand Profesorul Altar, dar si altii), au facut-o asumandu-si riscul marginalizarii de catre restul profesiei.

Din fericire lucrurile s-au schimbat intre timp; informatia circula mai usor, si numarul

Odata ce bancile centrale vor fi obligate sa adopte o politica monetara mai restrictiva (datorita spectrului inflationist ce apare odata cu revenirea economiei reale) exista riscul instalarii asa-numitului fenomen de stag-deflatie, adica recesiune cuplata cu scaderea generalizata a nivelului preturilor.

Florin Bilbiie

studentilor Profesorului Altar care au ajuns in posturi-cheie in guvern, industrie si lumea academica a crescut. Se intelege, incet-incet, ca rolul unei scoli de economie nu este de a produce, de exemplu, functionari de ghiseu in banci, ci ... economisti.

Nu ca ar fi ceva rau in sine cu meseria de functionar de ghiseu, in mod evident; doar ca acest tip de educatie se poate obtine in alta parte si nu trebuie sa devina curentul dominant al unei intregi "scoli economice".

  • Criza. Cauzele

Rep: Care sunt, in opinia Dvs, cauzele izbucnirii crizei actuale? Putem discuta despre o revenire a economiilor Europei?

Florin Bilbiie: O alta intrebare care necesita o (alta) carte. Cred ca cine e convins ca intelege cauzele recentei crize, intelege foarte putin. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne dam batuti, sa ridicam din umeri si sa spunem "e complex". Doar ca pentru raspunsuri definitive va trebui sa asteptam rezultatele a multi ani de cercetare.

Ca sa va dau un exemplu notoriu si in oarecare masura extrem, exista inca o dezbatere animata in privinta cauzelor "Marii Depresii" din 1929-1933. Cauzele recesiunii pe care inca o traim se afla undeva la intersectia:

- euforiei si inventivitatii fara precedent a institutiilor financiare in a "reimpacheta" anumite active si le a revinde, mascand ceea ce aceste active insemnau, fundamental (evident, ma refer cu precadere la piata imobiliara);

- lipsei de promptitudine a guvernelor (in special in USA dar si Anglia, Spania, etc.) in a identifica aceste probleme ale sectorului financiar si a adopta reglementarile necesare inainte de a fi prea tarziu;

- interactiunilor - din pacate foarte putin intelese inca - intre economia financiara si economia reala.

- nu in ultimul rand, unor elemente psihologice legate de "asteptari".

Rep: Credeti ca puteam evita aceasta criza?

Florin Bilbiie: In momente-cheie ale crizei (si in primul rand August 2007), totul ar fi putut fi rezolvat daca bancile ar fi avut incredere in a isi imprumuta lichiditati una alteia. Dar, dincolo de faptul ca activele "toxice" nu puteau fi acceptate in mod rational ca si colateral, eu cred ca incertitudinea legata de fundamentele economiei reale (si un element pe care l-as numi generic "neincredere") a amplificat efectele crizei financiare.

Simplu spus, bancile s-au "coordonat" inspre un echilibru "rau" in care nu isi mai imprumuta bani; prin urmare, accesul intreprinderilor la credit a fost si el restrans si, mai rau, intreprinderile s-au indreptat si ele catre un echilibru marcat de neincredere, in care nu stiau pe ce pot conta in viitor, nici ca finantare dar nici ca si cerere. Pentru ca la toate aceste efecte (as spune de "oferta") se adauga elemente ce au de a face cu cererea, cu consumatorii. In decembrie 2008, foarte multe intreprinderi europene aveau zero comenzi pentru primul trimestru din 2009. Cred ca si asta reflecta o reactie in lant pe care nu o intelegem inca.

  • Revenirea economica. Posibile consecinte

Nu stiu daca putem vorbi de o revenire a economiilor Europene, in pofida ratelor de crestere pozitive afisate de multe dintre acestea in trimestrele recente. In anumite crize precedente au fost episoade aparente de "revenire" urmate de un al doilea val de "crestere negativa"

Florin Bilbiie

Rep: Teoriile economice nu explica in niciun fel asta?

Florin Bilbiie: O pista posibila este, dupa parerea mea, teoria ciclurilor de afaceri generate de probleme de coordonare (eng: "coordination failures") cu elemente de "self-fulfilling prophecies". Simplist spus: daca fiecare mic agent crede ca "vin vremuri grele", strange cureaua, si chiar daca fundamentele sunt bune, vremurile grele vin cu adevarat.

Din pacate la ora actuala nu exista un model cantitativ care sa combine pe de o parte o relatie explicita intre sectorul financiar, economia reala, si politicile economice pe de o parte (aici ar intra modelele de "accelerator financiar" sau "cicluri de credit" propuse de Bernake si Gertler sau Kiyotaki si Moore), si pe de alta parte elemente din teoria mai putin conventionala a echilibrelor multiple si problemelor de coordonare.

Rep: Ne revenim economic? S-a terminat cu visul cel urat al recesiunii?

Florin Bilbiie: Nu stiu daca putem vorbi de o revenire a economiilor Europene, in pofida ratelor de crestere pozitive afisate de multe dintre acestea in trimestrele recente. In anumite crize precedente au fost episoade aparente de "revenire" urmate de un al doilea val de "crestere negativa" (fenomenul "double dip recession").

Rep: De cine depinde?

Florin Bilbiie: Va depinde in mare masura de felul in care bancile centrale si guvernele vor gestiona politicile monetare si fiscale. Recent, aceste politici au fost exceptional de laxe, si asta a fost necesar pentru a depasi criza. Insa intrebarea-cheie este ce se va intampla odata ce bancile centrale si guvernele vor inversa aceasta tendinta (ceea ce, pentru motive de sustenabilitate, vor fi obligate sa faca). Asta este, din punctul de vedere al politiclor macroeconomice, aspectul cel mai delicat al viitorului apropiat.

E greu de spus ce se va petrece, si am sa fac apel la un citat atribuit lui Niels Bohr: "E greu sa faci prognoze, mai ales despre viitor". Sau ca sa revenim (partial) pe meleaguri mioritice, un citat din Rinocerii lui Ionesco: "On ne peut prévoir les choses qu"après qu"elles sont arrivées" (Nu poti sa prevezi decat lucrurile care deja s-au petrecut- nm.D.P.)

  • Riscurile

Aproape ca pot baga mana in foc pentru co-autorul si prietenul meu, Marc Melitz de la Harvard ca va lua Nobelul. Iar printre tinerii economisti romani cu viitor "de aur", as vrea sa ii mentionez de exemplu pe Ioanid Rosu, Nicolae Garleanu si Mihai Manea.

Florin Bilbiie

Rep: Care sunt riscurile care ameninta revenirea economiilor, mai ales in cazul economiilor emergente?

Florin Bilbiie: In linii mari, eu as vedea in prim plan trei astfel de riscuri, toate legate de anumite tentatii ale guvernelor. Primul, legat de echilibrul delicat intre pericolul inflationist si cel deflationist cuplat cu recesiune. Odata ce bancile centrale vor fi obligate sa adopte o politica monetara mai restrictiva (datorita spectrului inflationist ce apare odata cu revenirea economiei reale) exista riscul instalarii asa-numitului fenomen de stag-deflatie, adica recesiune cuplata cu scaderea generalizata a nivelului preturilor. Capacitatea bancilor centrale de a adopta, dar si de a comunica, iesirea din perioada exceptionala a masurilor anti-criza va fi asadar fundamentala.

Rep. Asta e asadar primul risc. Al doilea?

Florin Bilbiie: Deficite si datorii publice nesustenabile. De acestea e legat al doilea risc si se refera la politica fiscala. Pe acest plan au fost de asemeni luate masuri exceptionale, in special prin cresterea cheltuielilor publice dar si prin reducerea impozitelor. Or, evident, asta duce la deficite bugetare si cresterea datoriei publice. Strategia de iesire a guvernelor din aceasta perioada exceptionala (prin reducerea cheltuielilor si marirea impozitelor) este, din nou, esentiala.

Rep: Adica?

Florin Bilbiie: O inversare brusca de tendinta ne poate re-arunca in recesiune cuplata cu

O inversare brusca de tendinta ne poate re-arunca in recesiune cuplata cu deflatie. Iar mentinerea unor deficite mari comporta in mod evident pericole inflationiste prin mecanisme de piata.

Florin Bilbiie

deflatie. Iar mentinerea unor deficite mari comporta in mod evident pericole inflationiste prin mecanisme de piata.

Rep: Si al treilea risc care ameninta revenirea?

E cel legat de eventualele reglementari absurde care pot interveni.

Rep: Adica?

Florin Bilbiie: Un pericol mai putin discutat este legat de o posibila reactie exagerata a guvernelor confruntate cu exuberanta recenta a pietelor financiare si cu inovarea financiara care a provocat in opinia multor comentatori criza. Aceasta reactie s-ar traduce in re-introducerea unor reglementari stricte pe pietele financiare.

Asta descurajeaza participarea agentilor pe aceste piete, si in primul rand limiteaza accesul "micilor" investitori pe pietele financiare. Or, originile crizei nu se afla neaparat la nivelul micului investitor. In plus, stim deja din experiente trecute (anii '60-'70, de exemplu) ca sectorul financiar gaseste intotdeauna cai de a "ocoli" reglementarile, si ca reglementarea este de fapt unul din factorii principali ai inovarii financiare.

Sa nu ma intelegeti gresit, asta nu inseamna ca eu nu cred ca ar fi nevoie de o re-gandire a intregului sistem de reglementare financiara (cu asta cred ca toata lumea e de acord, incepand de la Alan Greenspan!). Insa cred ca exista un pericol real de a se cadea in cealalta extrema.

  • E mai bine sa fii in Euroland sau inafara lui?

Rep: S-a tot vorbit de moneda unica, de protectia pe care ea o ofera statelor. Sunt insa economiile statelor care nu au adoptat euro mai avantajate prin faptul ca isi pot monetiza datoria?

Florin Bilbiie: Sper ca nimeni nu are iluzia asta! Stim deja de la Sargent si Wallace ca monetizarea datoriei duce ineluctabil la inflatie. In plus, noua teorie fiscala a preturilor ("fiscal theory of the price level", propusa in anii '90 de catre Sims, Woodford, Cochrane, Leeper si altii) ne atrage atentia ca atunci cand guvernul duce o politica fiscala "iresponsabila" (in sensul ca nu alege nivelul deficitului astfel incat restrictia sa bugetara sa fie satisfacuta independent de ceea ce se intampla cu preturile), nivelul preturilor este determinat de catre politica fiscala, si politica monetara nu mai joaca nici un rol.

Nu este o teorie care se aplica in timpuri "normale", pentru ca politica fiscala nu poate fi iresponsabila in acest sens tot timpul, insa conditiile prezente ma fac sa ma gandesc ca nu suntem departe de un astfel de scenariu. Ma refer atat la operatiunile pur "fiscale" cum ar fi stimulii adoptati de multe guverne prin cresterea cheltuielilor publice si scaderea taxelor, dar si la operatiuni de natura "fiscala" mult mai subtila, cum ar fi preluarea anumitor active publice pe bilanturile bancilor centrale.

Rep: Care ar fi consecinta unui asemenea scenariu?

Florin Bilbiie: In cazuri extreme, un astfel de scenariu poate duce la inflatie inalta (John Cochrane sustine ca aceasta teorie explica "marea inflatie" din USA din anii '70), sau chiar la hiperinflatie (Loyo a aratat ca hiperinfatia braziliana a avut astfel de elemente fiscale). Pentru a nu vorbi de canalul evident - de pierdere a credibilitatii bancii centrale odata ce aceasta este perceputa ca un fel de "anexa", o masina de bani a guvernului.

Rep: Bun, am inteles. Ce pot face statele care nu au euro?

Florin Bilbiie: Statele din afara zonei euro au inca doua marje de actiune pe care statele din zona euro le-au pierdut: o politica monetara independenta, si posibilitatea de a folosi cursul valutar (de exemplu, pentru a stimula exporturile). Insa nu trebuie sa ne facem iluzii: orice stat care aspira la adoptarea monedei unice trebuie sa se comporte in fond ca si cum ar fi adoptat-o deja.

Rep: Este inflatia o iesire posibila si viabila din criza?

F

Statele din afara zonei euro au inca doua marje de actiune pe care statele din zona euro le-au pierdut: o politica monetara independenta, si posibilitatea de a folosi cursul valutar (de exemplu, pentru a stimula exporturile). Insa nu trebui sa ne facem iluzii: orice stat care aspira la adoptarea monedei unice trebuie sa se comporte in fond ca si cum ar fi adoptat-o deja

Florin Bilbiie

lorin Bilbiie: Daca ii dam unui bolnav de meningita un algocalmin, s-ar putea sa ii treaca durerea de cap pentru cateva ore; dar meningita nu se vindeca cu algocalmin. Si daca il tratam numai cu algocalmin vreme de cateva zile, meningita se va agrava. Sigur, inflatia poate fi vazuta ca o consecinta necesara, un efect colateral al unor politici expansioniste menite sa scoata o economie din criza. Ba mai mult, o politica monetara "laxa" este absolut necesara pentru ca o criza sa nu se agraveze.

De fapt, gestionarea acestei crize (si faptul ca lucrurile au fost mai putin negre decat ar fi putut sa fie) datoreaza mult faptului ca Friedman si Schwartz au arata ca "Marea Depresie" ar fi putut fi estompata de catre o politica monetara mai expansionista; din fericire bancile centrale au inteles asta. Insa, cum am subliniat mai sus, astfel de politici trebuie percepute ca "exceptionale" (asta este in fond esential pentru ca ele sa functioneze, datorita asteptarilor sectorului privat) si nu pot fi continuate la nesfarsit.

Rep: Ce solutii la nivel macro ar putea fi avansate la nivel teoretic pentru o revenire sustenabila?

Florin Bilbiie: As vrea sa am un raspuns la intrebarea asta. Cred ca politicile structurale joaca un rol foarte important. Ma refer in primul rand la stimularea creatiei de noi intreprinderi, la stimularea inovatiei, a cercetarii si dezvoltarii (R&D).

Teoria lui Schumpeter a "distrugerii creative" (creative destruction), revigorata atat de catre noile teorii de crestere economica, dar si de cercetari recente in teoria ciclurilor de afaceri, ne invata ca valurile de falimente din recesiuni au un element pozitiv, si anume "curata" economia de intreprinderile mai putin performante si stimuleaza antreprenorii sa gaseasca noi idei de afaceri, stimuleaza inventivitatea.

Dar aceasta inventivitate trebuie sprijinita. Cat despre cercetare si dezvoltare: in economiile dezvoltate, majoritatea activitatii de cercetare si dezvoltare "pura" ("basic R&D) este efectuata de catre stat! Multe dintre aceste activitati nu au o justificare "oneroasa" pe termen foarte scurt, si prin urmare nu vor fi intreprinse de catre agenti economici privati, ce cauta (in mod justificat) sa obtina profituri, repede. Insa pe termen lung, astfel de activitati au efecte colaterale benefice (positive externalities) care duc la cresterea productivitatii intregii economii.