Ca de ce sau cum a izbucnit criza elena nu mai e relevant acum. Ea se adanceste in fiecare zi, in ciuda planurilor de salvare migalos lucrate de specialistii FMI in colaborare cu autoritatile locale. Grecia nu mai crede acum decat in lacrimi, ca sa parafrazez un titlul de film, mai ales dupa ce investitorii cer randamente tot mai mari pentru obligatiunile emise de Stat. De unde sa plateasca atatia bani Grecia?, se intreaba Dan Popa pe blogul lui.

La o prima privire, variantele ar fi urmatoarele:

1. Un imprumut de la FMI. E posibil, dar FMI nu da bani fara sa se asigure ca amputezi cangrenele care te macina. Tai din cheltuieli pana oboseste mana cu care ti pixul. Grecii spun ca se sufoca daca reduc cheltuielile in masura in care li se cere. Se sufoca social, nu neaparat financiar. Varianta e tinuta sub saltea, ca o solutie de rezerva.

2. Un imprumut de pe piata americana. Este si asta o solutie posibila, dar cu grad mare de incertitudine. Imprumutul ar fi costisitor (mai cosisitor decat banii FMI), dar problema e alta. Cine dracului se mai baga sa te finanteze acum? Nu cred ca americanii mor de nerabdare sa isi blocheze banii in Grecia decat daca sunt lasati sa puna drapelul national pe Acropole. Adica sa le concesioneze Guvernul pe vreo 3.000.000.000.000 de ani gazele, energia si alte cele. Greu de crezut.

3. Sa isi vanda insulele, cum a cerut Germania. Au vreo 10.000 in total, din care 200 nelocuite. Pe alea nu scot mare lucru, dar pe un Corfu de pilda… Asta ar fi o umilire pentru greci, dar i-ar salva. Sau sa isi vanda alte active, desi suna ca si cum si-ar scoate tara la licitatie.

4. Sa renunte la retelele bancare pe care le au in restul Europei. Nu ar fi exclus, dar e o solutie limita.

5. Sa emita amproasta obligatiuni, chiar daca risca sa nu se prezinte nimeni la licitatie, pe motiv de dezinteres.

6. Sa iasa din Euroland si sa isi ia inapoi drahma. Apoi sa achite in drahme datoriile si sa isi faca politica monetara dupa cum vor. Asta ar insemna o palma si un scuipat pe tot ce inseamna constructia numita UE, dar la o adica…

Citeste in continuare si comenteaza pe blogul lui Dan Popa