In timpul crizei din anii 2000, Argentinienii s-au folosit de „Credito” sau de „Patacon”. In Brazilia circula si in prezent cu succes, „Palmas”-ul. Un oras din Marea Britanie a pus in circulatie in septembrie 2008, Lira Lewes. Discutam despre monedele locale (se mai numesc si complementare). In Europa circula peste 70 de asemenea monede locale. Ele nu au o sustinere guvernamentala si nu apar in cotatiile oferite de bancile centrale, dar circula pe piata si sunt acceptate la plata de catre comercianti si persoanele fizice. In plus, permit relansarea economiilor blocate, scrie Dan Popa pe blogul lui.

• Banii "locali" sunt ca un catalizator. Intra in reactie, ajuta economia, dupa care sunt retrasi
  

Pentru cei care au o problema in a imagina o moneda complementare le sugerez sa se gandeasca la un cupon de 10 lei sau cat naibii o fi, oferit de hypermarketuri de pilda. Si aceea poate fi considerata o moneda, dar eu ma refer aici la moneda ca bancnota sau moneda, diferita de cea oficial acceptata. La finele secolului trecut, mai multe State intrasera in criza de lichiditati au apelat la aceste monede locale care urmau apoi sa fie schimbate pe bani „buni”.

Primii bani locali au fost pusi in circulatie prin 1800 in Elvetia, de catre Banque Wir. Aparatorii ideii monedelor locale spun (si au dreptate) ca intr-o economie intrata in criza, cu sanse mici de a iesi prin forte proprii, adoptarea unei asemenea monede poate fi solutia.

• Istoria economiei e plina de asemenea exemple de succes
  

Eu nu pledez aici pentru introducerea unei asemenea monede in Romania, desi pe spatii teritoriale restranse, poate aduce un ajutor economic. Desigur, ca orice idee, monedele locale au si detractori. Acestia spun in principal ca banii locali servesc evaziunii fiscale si ca nu au un efect benefic. Experienta Worgl cu moneda lui „wara” poate fi un exemplu de eficacitate potentiala a acestor monede locale. Worgl e un oras austriac cu 4000 de locuitori. In 1932 aveau un somaj de 30%, datoriile Primariei ajunsesera la 1,3 milioane de silingi iar lichiditatile administratiei erau de numai 40.000 de silingi.

• In Romania, in anumite regiuni, ar fi o exagerare un asemenea proiect?
  

Imobiliarele, constructiile si serviciile publice erau in coma financiara. Ei bine, din initiativa primarului Michael Unterguggenberger, administratia locala a imprimat 32.000 de „bonuri” cu o paritate mai mica decat a silingului. Cu bonurile respective, oamenii puteau sa isi plateasca taxele locale si alte dari. Ideea e ca circulatia acelor bonuri a fost de 13 ori mai mare decat cea a silingilor. Asta ca sa dau numai un exemplu. Somajul a fost eliminat in mai putin de un an si jumatate fara sa se „miste” inflatia. Initierea unui asemenea proiect in Romania ar avea nevoie de girul Bancii Nationale, desigur.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.