Germania si speculatorii - vanatoare de vrajitoare

Joi, 20 mai 2010, 14:45 Economie | Finanţe & Bănci

Anunturile facute marti seara de cancelarul german Angela Merkel au captat atentia pietelor financiare la nivel mondial. Cancelarul va propune in cadrul Grupului celor 20 o taxa internationala pe tranzactii financiare. Totodata, de miercuri, o suma de tranzactii financiare sunt interzise: vanzarea in lipsa fara imprumutarea in prealabil pentru 10 actiuni din sectorul financiar german si pentru obligatiuni de stat europene si cumpararea de CDS-uri (Credit Default Swap - instrumente financiare) pentru obligatiuni de stat.

La o prima vedere, anunturile sunt de efect: Merkel cauta surse de finantare si loveste in speculatori. Totusi, efectul noilor masuri anuntate este infim in lungul razboi pe care liderii europeni il duc impotriva insolventei anumitor membri UE.

Publicul tinta al declaratiilor cancelarului german nu este format din participantii activi la pietele financiare, ci din parlamentarii germani si electoratul german in general. Vineri este asteptat votul parlamentului german referitor la contributia tarii la planul european de asistenta financiara, contributie ce se poate ridica la 147 miliarde EUR. Drept urmare, este in interesul cancelarului sa arate determinare cand face propuneri precum cele de marti. De asemenea, a sugera ca pietele financiare europene au fost vulnerabile atacurilor speculative nu face decat sa ofere un sens de urgenta adoptarii planului de catre parlament.

Cu toate acestea, efectul real al masurilor este neglijabil. O taxa internationala pe tranzactii financiare suna bine in teorie pentru electoratul german satul de note de plata, dar aplicarea unei astfel de taxe este foarte dificila. Propunerea va trebui aprobata de membrii G20, iar tentatia refuzului este in prezent mare. Membrii G20 pentru care datoria publica nu afecteaza perspectivele de crestere economica se vor gandi probabil la fluxurile de capital de care vor beneficia daca nu vor impune astfel de taxe. Discutiile in cadrul G20, daca vor avea loc in mod serios, vor fi prelungite si in contradictoriu.

Vanzarea in lipsa a unor instrumente financiare fara imprumutarea anterioara a acestora este o tinta perfecta de atac pentru puterea politica. Tehnica, accesibila doar celor putini, bogati si fara scrupule, este un tap ispasitor care a mai aparut in cadrul crizei financiare. Americanii au mers chiar mai departe: pe 19 septembrie 2008, dupa falimentul Lehman Brothers, Securities and Exchange Commission, CNVM-ul american a interzis temporar vanzarea in lipsa a 799 de actiuni, in special din sectorul financiar.

Totusi, de pe 19 septembrie pana pe 8 octombrie, ultima zi in care masura a fost valabila, indicele bursier Dow Jones Industrial a pierdut 18,7% din valoare. Pe piata actiunilor, germanii au fost mai temperati: au interzis doar vanzarea in lipsa fara imprumutul anterior, doar pentru actiunile a zece companii din sectorul financiar.

Orice vanzare in lipsa a mai mult de 0,2% din actiunile acestor companii trebuia raportata catre BaFin, autoritatea reglementatoare germana, inca din 4 martie. Totusi, cu mult mai importante decat vanzarile in lipsa sunt bilanturile bancilor germane, expunerile lor pe anumite state europene si perspectivele de crestere economica pentru zona Euro in general.

O alta tinta a cancelarului german a fost piata CDS-urilor. Credit Default Swap este un instrument financiar derivat, al carui suport este de obicei o obligatiune. Cumparatorul CDS-ului plateste initial o prima, iar in cazul in care obligatiunea suport nu poate fi onorata la un moment dat de catre emitent, vanzatorul CDS-ului ii plateste cumparatorului valoarea nominala a obligatiunii. Pe scurt, CDS-ul functioneaza ca asigurare impotriva neplatii.

Pana aici toate bune, dar in orice tranzactie exista doua parti, iar vanzatorii de CDS-uri au avut mult de suferit in timpul crizei. Probabil cea mai celebra victima a acestor instrumente a fost AIG, care a neglijat corelatia ridicata dintre obligatiunile pentru care a vandut CDS-uri, iar in august 2008 s-a trezit cu o nota de plata pe care nu a putut-o achita.

Dupa preluarea AIG de catre statul american, CDS-urile au intrat in atentia autoritatilor, in cautare de vinovati pentru criza financiara. Un plus pentru autoritati a fost faptul ca piata CDS-urilor este noua, nereglementata si netransparenta. Deci pentru autoritati aceasta a fost o descoperire dubla: si un vinovat si o solutie: reglementarea.

Merkel a venit marti cu o propunere de reglementare: cei care nu detin deja obligatiunile suport nu pot achizitiona CDS-uri. Propunerea pare logica, dar exista mai multe scenarii in care ea devine prea restrictiva. Unul ar fi cel in care un participant la piata are expunere pe o anumita piata, sa spunem cea a obligatiunilor corporative, dar doreste sa se protejeze doar impotriva riscului statului in care companiile emitente sunt prezente.

In plus, BaFin a investigat in martie piata CDS-urilor pe obligatiunile statului grec, concluzionand ca acestea nu sunt folosite in mod special pentru a specula impotriva obligatiunilor.

In concluzie, regulile jocului in pietele financiare nu se schimba in mod fundamental dupa masurile autoritatilor germane. Momentan, jucand dupa scaderile inregistrate miercuri de piata de capital, raspunsul acestora la masuri a fost unul negativ, poate si pentru ca Merkel cauta vinovati in locuri gresite. Cancelarul german, in incercarea de a-si vinde marfa parlamentarilor, a transmis pietelor un mesaj mai degraba de disperare si lipsa de solutii.

Astfel de mesaje, care puneau vina pe speculatori, erau pana recent rezervate pentru victimele directe ale crizei deficitelor bugetare, prim-ministrii Papandreou si Zapatero, dar vanatoarea de vrajitoare se raspandeste in Europa impreuna cu raspunderea pentru datoria publica a celor care s-au imprumutat prea mult.