La prima parte a acestui text am primit un comentariu al d-lui Pogonaru, presedintele AOAR. Locul mesajului trimis de domnia sa nu e la comentarii, ci mai “in fata”. Drept pentru care il reiau ca post de sine statator: "Domnule Popa, sunt unul din cititorii constanti si admiratori al modului in care abordati subiectele. Acum 7-8 luni am publicat in ZF patru scenarii pentru economia romaneasca. Probabil foarte curind vom publica concluziile cu evolutiile care au avut loc intre timp. Imi face placere sa anticipez si sa vi le supun atentiei, fiind foarte interesat de opinia/reactia dvs.

In cele circa 8 luni economia romaneasca s-a adincit in scenariul pe care l-am numit “merge si asa”. Era cumva de asteptat atita timp cit politicienii nu se asumau. Acum lucrurile par a se schimba in privinta asumarii.

Pe de alta parte insa, asa cum constatam din focus grupuri, driverul, forta care trage inainte economia romaneasca este procesul de convergenta. Ultimele evenimente au aratat insa ca convergenta functioneaza prost (si nu numai in zona euro). Consecinta pentru noi este ca in lipsa driverului, economia romaneasca iese foarte greu de una singura din recesiune.

Altfel spus cu cit criza europeana se adinceste cu atit economia romaneasca are probleme substantial mai mari decit economiile vestice (pare un loc comun dar, abordarea prin scenarii pare a demonstra tocmai acest lucru).

In privinta abordarilor de catre presa, inspirindu-ma din comentarii recente din FT se pare ca trebuie sa acceptam si noi ca tensiunile sociale vor evolua si la noi trecind prin trei faze:

1. confuzia si frica; faza se manifesta la nivel individual, indivizii necoagulind in miscare de masa. Vocile individuale incep sa strige invocind o personalitate mesianica salvatoare a situaitiei. La noi solutia a fost Isarescu si raspunsul domniei sale trebuie citit si in sensul de a nu accepta ca o singura persoana poate salva situatia.

2. crearea aparentelor ca lucrurile nu se vor mai repeta. In aceasta faza se coaguleaza miscari si luari de pozitii comune ale grupurilor de indivizi. detensionarea acestora s-a facut si se incearca a se face in economiile vestice prin initierea unor procese de reglementare(vezi hedge funduri in Germania etc etc). La noi s-ar cere elaborarea de proiecte privind reconversia functionarilor publici (in general schitarea de solutii pentru cei care ramin pe drumuri) si de motivare a celor care sunt capabili si ramin in sistem (mergind pana la privatizarea unitatilor de management a fondurilor europene, de catre cei care lucreaza acum la stat-vezi solutia ceha). E greu dar daca se vrea detensionarea miscarilor sindicale (cite or fi ele) trebuie initiate astfel de dezbateri si alocati si ceva bani (cit de putini si simbolici).

3.“cedarea bijuteriilor”este faza a treia in care se ajunge in cazul in care nu se reuseste detensionarea mentionata mai sus. Convulsiile sociale precedente (incepind cu Revolutia franceza ) au aratat ca detensionarea se face cu atit mai usor cu cit “bogatii” cedeaza de buna voie o parte din ce au acumulat

…fara comentarii… nu fac decit sa sintetizez concluziile altora”