Tradingul in cont propriu, activitatile speculative ale bancilor, se afla in centrul afacerii Kerviel si vor fi prezente, fara indoiala, in boxa acuzatilor in cadrul procesului fostului trader al Societe Generale, Jerome Kerviel, scrie agentia Reuters, preluata de Le Monde.

Necunoscute marelui public si practicate in cel mai mare secret, aceste activitati, denumite 'prop trading' (proprietary trading) in jargonul financiar, sunt esentiale pentru banci. Ele furnizeaza o mare parte a veniturilor si profiturilor dar volumul lor este dificil de evaluat.

Aceste tranzactii constau in asumarea unor pozitii pe diferitele piete financiare - actiuni, dobanzi, valute sau piete derivate - in contul bancilor, si nu al clientilor.

"Pentru a fi mai clar, 'prop trading' este un hedge fund din interiorul unei banci", explica Christophe Nijdam, analist financiar la AlphaValue.

"Exista o anumita omerta (...) pentru ca in contextul politic actual de crestere a gradului de reglementare bancara, bancile refuza sa comunice asupra acestui subiect pentru ca se tem ca vor fi chemate din nou la ordine", adauga un fost director general al sucursalei unei banci franceze din Statele Unite.

"Omerta provine in special din bancile franceze, pentru ca, in conjunctura de astazi, traderii sunt aratati cu degetul", subliniaza Thami Kabbaj, profesor de finante la Universitatea Paris-Dauphine si fost trader. "In SUA, bancile erau mai deschise pana la actuala criza".

Jerome Kerviel, al carui proces incepe marti, realiza operatiuni de arbitraj in contul SocGen. Pozitiile deschise de el in piata au ajuns aproape de 50 de miliarde de euro, angajand banca dincolo de fondurile proprii, de circa 30 de miliarde, la acel moment, si provocand o pierdere de 4,9 miliarde de euro.

Tanarul trader a negat tot timpul ca a actionat in acest fel pentru a se imbogati, singurul sau scop fiind, sustine el, maximizarea profitului pentru banca.

"Modus operandi ideal poate fi rezumat intr-o singura fraza: sa stii sa iti asumi maximum de riscuri pentru a aduce bancii maximum de bani", scrie Jerome Kerviel, in cartea sa "Angrenajul. Memoriile unui trader", aparuta la inceputul lunii mai.

Criza financiara i-a constientizat pe responsabilii politici si regulatorii pietei despre pericolele pe care aceste operatiuni in nume propriu le ridica asupra stabilitatii sistemului financiar.

Paul Volcker, consilier economic la Casa Alba, a militat pentru limitarea acestor operatiuni.

"In momentul in care reglementarile propuse de Volcker au fost anuntate, mai multe institutii financiare au afirmat ca aceste activitati nu reprezinta decat 5% - 10% din total", reaminteste Christophe Nijdam. "In realitate, ponderea este mult mai mare, dar este dificil de estimat pentru ca bancile nu comunica aceste lucruri (...) Probabil e vorba de dublu".

Societe Generale spune ca activitatile de trading in cont propriu nu reprezinta in prezent decat circa 3% din totalul veniturilor.

"Daca tradingul in cont propriu nu este decat ceva marginal in activitatile lor, de ce bancile conduc un astfel de lobby impotriva regulilor Volcker?", se intreaba analistul AlphaValue. "Este un pic paradoxal".

Christophe Nijdam denunta in special ideea ca acest trading nu ar angaja bancile dincolo de limita capitalului, argument dezmintit chiar de afacerea Kerviel.

"In realitate, anvergura acestor portofolii de trading depaseste de mai multe ori, de 10 sau 15 ori fondurile proprii. Acest lucru inseamna ca alte sisteme de finantare ale bancilor sunt in pericol, in special depozitele clientilor".

"Pentru ca acest sistem sa se schimbe, ar trebui impuse bancilor limite de angajament in functie de nivelul fondurilor proprii", crede Philippe Poincloux, director general al cabinetului de consultanta Towers Watson.