Summitul G20. Istoria si evolutia deciziilor din 2008 incoace. Sau cum dispare incet din comunicate reforma sistemului financiar

Duminică, 27 iunie 2010, 14:07 Economie | Finanţe & Bănci

De cateva summit-uri incoace, liderii G20 se jura sa inaspreasca reglementarile sistemului financiar. In 2008, reforma sectorului financiar era trecuta in varful comunicatului final. In aprilie 2009, la Londra, aceeasi reforma figura usor mai jos in comunicatul de la finalul reuniunii. Singurii care au mai facut intre timp ceva au fost americanii, scrie Dan Popa.

Dupa cateva luni, in septembrie 2009, G20 s-a reunit la Pittsburg. Iar discutii, iar cafele, iar comunicat final in care scria despre necesitatea reglementarii mai stricte a sectorului financiar. In plus, liderii lumii se jurau sa coopereze mai strans cu FMI si alte institutii internationale. Cooperare pe naibii. Cand Grecia a ajuns in impas, Banca Centrala Europeana a ajuns la limita caftelii publice cu FMI. Trichet ii acuza pe germani si pe francezi ca se comporta necuviincios, in vreme ce lui Trichet i se atragea respectuos atentia ca BCE nu e fond de ajutorare a lenesilor greci.

Lunile au trecut, SUA a facut reforma sectorului financiar, iar un nou summit s-a ivit la orizont. Treburile se complicasera intre timp. Cooperarea inter-statala parea mai necesara ca oricand, pentru ca si disensiunile erau mai adanci. Cand a venit vorba despre taxa bancara, prapastiile dintre punctele de vedere ale membrilor G20 au iesit la lumina.

Unii dintre liderii emergentelor, vor reformarea mentalitatii FMI. Altii vor sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic. Restul tac, asteptand sa vada de unde bate vantul. Statisticile arata de pilda ca SUA, a caror economie reprezinta 24% din PIB-ul lumii asteia, detine 42% din datoria suverana globala, 52% din totalul creditelor acordate si 64% din rezervele valutare. Situatia asta nu poate dura la infinit, asa incat BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) vor un sistem financiar mondial mai stabil si mai predictibil.

Una peste alta stai si te intrebi care este eficienta summitelor astora? Probabil ca numai discutiile face to face intre lideri. Citeam de pilda azi dimineata in presa locala din Toronto, ca aranjarea locurilor la masa discutiilor a fost obiect de scandal, pentru ca lucrarile durau cam o ora si jumatate/sesiune, timp in care vecinii de scaun puteau discuta si pune la cale multe lucruri. Cine o sa stea langa seful SUA? Dar langa Medvedev? Dar langa reprezentantul Chinei, bine cultivat de autoritatile Canadei?

In fine, am mai spus de cateva ori asta. Politicul e muuuuult tare in urma economicului. Asa ca sa nu se mire nimeni daca o noua criza ii va surprinde pe sefii G20 cu summitul in vine.