Euro- o moneda “sintetica, a carei forta se bazeaza in primul rand pe forta economiei germane. Europa nu poate lua orice masuri de consolidare, psihologia maselor impunand o atentie catre dimensiunea sociala, mai puternica. Eista riscul unui sindrom german de “detasare” de problematica UE. Acestea sunt in esenta cateva din consideratiile profesorului de economie Daniel Daianu, fost ministru de Finante, cu privire la modul in care se discuta acum in Europa planurile de austeritate.
Rep: Este euro o moneda sintetica?
Daniel Daianu: Da, Euro este o moneda “sintetica", care se bizuie pe forta unor economii componente ale Uniunii Monetare (UM), in prumul rand cea a Germaniei. In UM convergenta economica nu a avut loc asa cum s-a dorit; decalaje de competitivitate s-au adancit in deceniul trecut, ceea ce a fragilizat unele economii.
Pentru economiile slabe din UM, din UE in general, problemele bugetare (si dezechilibrele externe) sunt mai complicate si spatiul de manevra este mult diminuat. Practicarea de masuri active, de stimulare a economiei, este considerabil limitata; masuri contraciclice pot sa aiba costuri prohibitive (sa strice starea economiei si mai mult) in lipsa unui cadru extern favorabil.
Rep: Cat conteaza in tot acest balans, psihologia maselor?
D.D: Psihologia colectiva a populatiei conteaza. Astfel, Germaniei i se cere sa stimuleze consumul intern pentru a reduce din dezechilibrele din interioul UM, pentru a ajuta Grecia, Spania, Portugalia etc. sa-si usureze procesele de consolidare fiscala. Apare o dilema aici: nu este clar ca incentive fiscale acordate cetatenilor germani ar avea efectul scontat cand ei sunt conservatori din fire si mai precauti in conditiile crizei actuale. In plus, facilitati fiscale ar mari deficitul bugetului public intr-o prima faza. Iar un deficit crescut, potrivit unor rationamente nu ar ajuta restaurarea increderii in economie.
Politicile trebuie sa tina cont de comportamente. Spunand aceasta, a ignora nevoia de coordonare a politicilor la nivelul UE, este o greseala majora. Fiindca un sindrom german de “detasare” de problematica UE se poate detecta.
Rep: Stiu ca in privinta consolidarii fiscale, despre care se tot discuta in ultima vreme, nu toate statele au aceleasi opinii..
D.D: Da, la reuniunea G20 de la Toronto au fost ciocniri, pe aceasta tema, intre SUA si voci europene. Washington-ul sustine ca relansarea nu trebuie sa fie periclitata prin masuri de consolidare fiscala “grabite”. Din Europa mesajul prevalent este ca datoriile publice trebuie sa fie tinute sub control pentru a nu deveni coplesitoare.
Abordarea paradigmatica (de filosofie economica) joaca un rol in interpretarea pozitiilor. In prima faza a efortului de prevenire a colapsului financiar interventia statelor prin relaxarea politicilor monetare si asistenta acordata bancilor a facut ca diferente de ordin ideologic sa fie practic efatate; nu a contat prea mult daca un guvern era mai la stanga, sau mai la dreapta. Acum insa, diverse teze intra in coliziune.
Rep: Despre ce teze e vorba?
D.D: Unele sustin ca subutilizarea resurselor si inflatia foarte scazuta ofera spatiu de manevra, mai ales cand economia privata nu da semne de redresare. Alte teze argumenteaza ca, indiferent de gradul de folosire a resurselor, datorii publice mari afecteaza increderea pe piete si nu ajuta afacerile sa se redreseze. Fata de aceste doua aliniamente de abordare am de facut cateva observatii.
Rep: Anume?
D.D: SUA sunt un stat federal, cu o singura moneda si cu resurse extraordinare. O singura politica fiscala si posibilitatea de a utiliza dolarul ca instrument de ajustare confera atuuri incontestabile – dincolo de bogatia, puterea industriala si tehnologica. In UE prerogativele fiscale sunt la nivel national, coordonarea politicilor este precara, in conditiile in care efectele de contagiune sunt extrem de puternice – nu in ultimul rand ca efect al unei integrari financiare adanci.
Tarile care au ca moneda proprie una de rezerva (dolar SUA, euro) au un avantaj. Dar acest avantaj nu este asigurator, daca nu este insotit de economii competitive. Pare un non-sens aceasta afirmatie intrucat o moneda de rezerva, prin definitie, ar trebui sa fie legata de economii foarte puternice. Dar situatia din zona euro este speciala.
0
4
