Primele impozite platite de un om au fost ofrandele. Abel platea la impozite din astea de nu mai stia de el. Cain insa se dorea un rasfatat fiscal, dar a sfarsit-o mai prost.

In termeni economici, ofrandele reprezinta renuntarea la o parte din activele detinute, fara a primi musai ceva in schimbul lor. Cu taxele e altceva. De regula, la plata unei taxe, primesti ceva in schimbul banilor. De pilda, in schimbul taxei de pasaport, primesti un pasaport nou.

Partea buna cu ofrandele e ca plateai cat voia muschiul tau, ne-existand un Fisc (decat cel divin) care sa te traga de maneca si sa te ameninte cu executarea silita.

In forma pe care o stim azi, impozitele au aparut acum cateva mii de ani.

* Egiptenii

Ei plateau de pilda o taxa (cheironasion) pentru a putea exersa anumite meserii. Viticultorii erau apoi obligati sa achite in natura a sasea parte din recolta, exceptarile acordate fiind in numar foarte mic. Cetatenii de rand mai plateau chômatikon-ul, din care se intretineau digurile, phylakititon –taxa de functionare a politiei sau iatrikon –ul, din care se plateau medicii din serviciul public. Mai era taxa pe sare – haliké, de la care erau scutiti copiii.

* Grecii

Fiscalitatea directa nu era asa de dezvoltata, elenii ne-obosindu-se nici pe vremea aia sa puna la punct un sistem fiscal prea complex. Erai bogat ? Venea Fiscul si iti soptea dulce in ureche: “Eisfora !” (impozitul pe avere) care nu era luat cu regularitate, ci numai atunci cand Statul decidea. Tot aia bogatii plateau din banii lor functionarea serviciilor publice (liturgies, choregie, gymnasiarchie samd). Fiscalitatea indirecta era in schimb foarte bine pusa la punct. Existau taxe pe case, pe sclavi, pe uleiuri, pe vin, pe faneturi etc. In orasele bogate in aur, unele taxe erau eliminate, serviciile publice fiind sustinute din comertul aurifer.

* Evul Mediu

In primul rand, era claca. Deh, Ev Mediu, ce sa mai… Claca era un impozit in natura, pe care seniorul il primea de la cei care stateau pe domeniul sau. Mai era un impozit funciar (la taille) care era destinat finantarii armatei. Biserica iti lua si ea o zeciuiala, aplicata veniturilor. Taxa pe sare (care reprezenta 6% din veniturile la bugetul Frantei) era mai degraba o acciza. Era inclusa in pretul sarii care se cumpara din depozitele regale, monopolul Statului asupra sarii fiind de neatins. De “banalitati” ati auzit? Astea erau tot un fel de taxa pe tehnologia pe care seniorul o punea la dispozitie amaratilor. Nu va ganditi la DVD playere sau la Iphone, ci la lucruri infinit mai utile, gen mori, prese de struguri samd. Voiai sa iti faci o paine? No problema! Treci pe la casierie, marca banu, si p`orma din ce iti mai ramane, fa-ti un covrigutz.

Sa nu uitam de fumarit (focagium). Asta a fost introdus mai intai tot pentru stipendierea armatei Frantei, dupa care a fost utilizat pentru a sustine un aparat bugetar tot mai numeros.

* Epoca moderna

Taxarea se orienteaza catre penalizarea celor bogati. In Franta, veniturile fiscale au crescut de 6 ori in 40 de ani. In Marea Britanie s-a ajuns la razboi civil dupa ce Charles I-ul a marit taxele mult prea mult fata de cat putea suporta populatia.

(va urma)

Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.