Disponibilizarile din 2010 (si cele din anii urmatori) din sectorul public vor creea o presiune suplimentara asupra pietei fortei de munca. Solutia de a reduce veniturile salariatilor din sectorul public cu 25% incepand cu iunie 2010, poate fi vazuta ca o masura intermediara a carei obiectiv este reducerea numarului de angajati cu un procent similar, intr-un orizont de timp scurt, posibil incepand cu 2010 si continuand in 2011, se arata in raportul "Masuri anti-criza privind piata fortei de munca", remis HotNews.ro de Laurian Lungu managing partner al Microanalitica. Potrivit documentului, constrangerile cheltuielilor bugetare vor determina limitarea fondurilor destinate sectorului privat.

• Situatia curenta pe piata fortei de munca

Daca in primavara lui 2008, rata somajului atingea valoarea de 3,7%, un minim al ultimilor 17 ani, in martie 2010 aceasta a ajuns la 8,4%, o crestere abrupta in numai cateva luni. Ulterior, efectele sezoniere au dus la scaderea acesteia la 7,5% la sfarsitul lui iunie 2010 insa presiunile asupra pietei fortei de munca vor continua sa se resimta si in lunile care urmeaza. Astfel, chiar daca in al doilea trimestru al anului 2010 se observa o scadere a ratei somajului, aceasta este de asteptat sa se mentina la cote relativ ridicate pe termen scurt si mediu datorita faptului ca disponibilizarile din sectorul bugetar inca nu au inceput. Capacitatea economiei de a absorbi forta de munca disponibilizata prin redistribuirea acesteia in alte sectoare productive va avea un rol esential in reducerea ratei somajului.

Practic, in numai 18 luni, de la jumatatea anului 2008, numarul acestora a crescut cu mai mult de 100% ajungand la 741 mii persoane. Cauza acestei cresteri a numarului de someri in economie este diferita fata de cea existenta in cele doua episoade, oarecum similare, anterioare, 1997-1998 si 2001-2002. Atunci, cresterea somajului s-a datorat cu precadere efectelor politicilor pre-electorale si/sau crizei financiare autohtone. De aceasta data, cauza este cu preponderenta externa, efectul crizei economice mondiale reducand puternic cererea externa cu repercursiuni asupra productiei autohtone.

• Efectele crizei economice asupra sectorului privat si cel public sunt complet diferite

In sectorul privat scaderea accentuata a numarului de angajati a inceput sa se manifeste la inceptul anului 2009. La sfarsitul anului 2009 scaderea anuala a numarului de angajati era de 7,8% la nivelul intregii economii, de 11,8% in industrie, 8,6% in comert si de 19,1% in constructii. In contrast, numarul angajatilor din sectorul public a continuat sa creasca in plin an de criza, rata anuala de crestere a personalului din administratia publica a fost de 5,5% la sfarsitul lui 2009. De abia in primul trimestru al anului 2010 se poate observa o scadere a numarului de angajati din sectorul public. Insa aceasta este mult prea mica, raportata la numarul de disponibilizari estimate conform conditiilor acordului cu FMI. Impreuna, numarul de disponibilizari din sectoarele industriei, constructiei si comertului au reprezentat la sfarsitul lui 2009 aproximativ 315 mii persoane, adica peste 85% din numarul total de disponibilizari la nivelul intregii economii. Totusi, evolutia numarului de someri din diverse sectoare economice trebuie corelata si cu ponderea pe care aceste sectoare o au in PIB. Astfel, raspunsul autoritatilor este de asteptat sa fie mai eficient.

• Situatia angajatilor din sistemul public

In luna mai a anului 2010, numarul angajatilor din sectorul public era 1.38 milioane, reprezentand 32% din totalul numarului de angajati in economie.

Angajati sector public

Foto: Hotnews

Sectorul public din Romania este unul dintre cele mai supradimensionate relativ la alte tari membre UE. De exemplu, in primul trimestru al anului 2010 acest raport era de 19% in Italia, 21% in Marea Britanie si 26.5% in Polonia. In alte tari din UE acest procent este si mai scazut. O explicatie a acestui fapt sta si in rata de participare a fortei de munca, care este mai redusa in Romania comparativ cu media UE. Insa, pe ansamblu, sectorul public este in mod evident supradimensionat atat in termeni relativi, vis-a-vis de alte tari membre UE, cat si raportat la conditiile economice din Romania.

Problemele cu care se confrunta sistemul public sunt doua si anume, cresterea eficientei concomitent cu reducerea costurilor.

• Cat de legitima este cerinta FMI de reducere a cheltuielilor salariale?

O cerinta a acordului cu FMI este reducerea cheltuielilor cu salariile ale angajatilor administratiei publice. Intrebarea legitima care se pune este cat de oportuna ar fi aceasta solutie. Conform cerintelor FMI raportul cheltuielilor cu salariile in PIB sa scada de la 9.5% cat este in prezent, undeva catre 7.5%, ceea ce implica o diminuare cu 20% a acestora. Insa, aceasta cifra in sine, nu este suficient de relevanta pentru a fi interpretata in raport cu situatia existenta in alte tari ale UE. De exemplu, ca raport in PIB, cheltuielile cu salariile

Punctul de pensie

Foto: Hotnews

administratiei publice din Romania au fost chiar sub media UE-27 in 2008, fiind comparabile cu cifrele observate in multe alte tari din UE. Cheltuielile cu salariile trebuiesc in mod necesar raportate la aportul sectorului public in economie, deoarece sunt o masura a productivitatii. O varianta este raportarea remuneratiei angajatilor sectorului public la cheltuielile bugetare totale. Ideea este de a diferentia tarile cu guverne 'mici', adica cele in care ponderea veniturilor si cheltuielilor in PIB este mai mica, fata de guvernele 'mari', care, implicit, au un nivel mediu al impozitelor mai ridicat. Acest ultim raport este prezentat in graficul de mai jos, pentru anii 2000 si 2008, alaturi de valorile observate in cateva alte tari din UE. Acesta arata situatia precara a cheltuielilor cu salariile din administratia publica din Romania.

Cheltuielile cu personalul administratiei publice au continuat sa creasca si in 2009, anual ele urcand cu 2,4%. Constrangerile cheltuielilor bugetare cu salariile vor impune implementarea unora sau 5 unui mix de solutii. Initial, masurile vizate urmareau:

-Reducerea numarului angajatilor din sectorul public - reprezentand in 2010 echivalentul a 0,8% din PIB (adica in jur de 100.000 de locuri de munca)

- Reducerea/inghetarea castigurilor salariale - echivalentul a 0,1% din PIB

-Implementarea unui sistem de monitorizare a intreprinderilor de stat care vizeaza atat respectarea bugetelor si tintelor acestora cat si un sistem de penalizari. Dupa vizita din luna mai 2010 a FMI insa, situatia mai precara decat se astepta a finantelor publice a impus adoptarea unor masuri cu efect imediat, care sa economiseasca la buget aproximativ 2.2% din PIB.

• Variatia somajului la nivel regional

La nivel regional, exista disparitati majore in ceea ce priveste numarul de disponibillizati. Comparatia facuta intre situatia existenta pe piata fortei de munca in august 2008, cand rata somajului s-a aflat in jurul unei valori minime istorice, si aprilie 2010, confirma acest lucru. Aceste variatii se datoreaza mai multor factori, si anume:

-Structura economiei locale. Sectoarele economice au fost afectate in mod diferit de criza, fapt care se observa si la nivelul economiilor locale/regionale.

-Influenta lucratorilor cu domiciliu flotant. Orase precum Iasi sau Bucuresti au atras forta de munca din judetele adiacente, acestia fiind printre primii disponibilizati in momentul inceperii crizei.

- Tinerii sunt afectati cel mai puternic de criza. Lipsa de experienta profesionala este un handicap important in vremuri de criza. Totusi, discrepantele la nivel regional existau si inainte de criza, acestea au avut doar o tendinta de accentuare in ultimele trimestre. De exemplu, in Bucuresti si Ilfov, intre august 2008 si aprilie 2010 numarul somerilor a crescut cu 2,5%. In schimb, in Vaslui acesta a crescut cu 14,1%. In general, masurile adoptate pentru sprijinirea pietei fortei de munca pot fi evaluate in functie de anumite atribute si anume: oportunitatea aplicarii lor, in ce masura ele isi ating obiectivul propus, eficienta lor si cat de temporar este efectul acestora.

• Masuri de buna practica in tarile UE

Raportul din martie 2009 al CE indica o serie de masuri asa numite 'de buna practica' care se pot lua de catre statele membre pentru sustinerea activitatii economice. Per ansamblu, statele membre UE au pus un accent puternic pe mentinerea numarului de angajati prin politici care urmaresc:

-Sustinerea activitatilor economice care sunt viabile dar care au dificultati in accesarea de fonduri prin facilitarea accesului la capital. Accentul s-a pus pe industrii care au fost puternic afectate de criza, cum ar fi sectorul constructiilor de masini in care multe guverne au operat o schema de subventionare a achizitionarii de noi autovehicole. Alte masuri au vizat accelerarea rapida a gradului de amortizare a capitalului investit (Cehia) sau eliberarea de fonduri de la stat catre angajatori pentru ca acestia din urma sa poata acoperi o fractiune din costurile cu personalul.

-Programe de recalificare profesionala si training. Aici masurile variaza in functie de obiectivele propuse. In Franta de exemplu accentul s-a pus pe reconversia profesionala in timp ce in Lituania companiile au fost incurajate sa-si pastreze angajatii.

-Accentul pe masuri destinate sa reduca cheltuielile companiilor inainte de disponibilizarea efectiva a angajatilor acestora. Printre acestea se evidentiaza somajul tehnic sau reduceri la plata asigurarilor la contributiilor sociale.

- Extinderea perioadei ajutorului de somaj si incurajarea activitatilor de munca cu jumatate de norma (part-time). Austria de exemplu a marit perioada pentru munca part-time de la un an la doi iar Germania a acordat bonificatii in cazul reducerii numarului orelor de munca.

-Masuri tintite destinate sprijinirii celor din categoria veniturilor mici, cum ar fi subventii la facturile de energie. In general acestea tind sa se concentreze pe directiile enumerate mai sus insa aplicabilitatea lor este diferita, in functie de structura economiei, situatia economica existenta si abilitatea guvernelor de a finanta aceste masuri.

• Masuri adoptate in Romania
  

  evolutie angajati publici

  Foto: Hotnews

O serie de masuri au fost adoptate de guvern in anul 2009 si 2010: Incurajarea investitiilor prin neimpozitarea profitului reinvestit. Aceasta masura a fost aplicata relativ tardiv (Legea 329/2009). Conform Ministerului de Finante, pentru 2009, impozitul scutit a fost de aproape 18 Mil. RON iar pentru 2010 se estimeaza ca acesta va fi in jur de 320 Mil. RON. Chiar daca impactul acestei masuri va fi relativ redus pe termen scurt, pe termen mediu si lung efectele asupra economiei vor fi benefice (in ipoteza ca aceasta masura va fi mentinuta cel putin cativa ani) - atat in ceea ce priveste acumularea capitalul fizic cat si cel uman.

• Programul 'Prima Casa'

Pana in prezent succesul pare a fi limitat. Conceptul strategic al acestui program este deficitar datorita unui complex de factori. Incercarea de sustinere a sectorului constructiilor este un efort mult prea mare datorita faptului ca el era oricum extins prea mult. Intre 2006 si 2008, ponderea sectorului constructiilor in PIB a crescut de la 7,4% din PIB la 10,5%, ocupand (oficial) 8,5% din totalul fortei de munca. In contrast, in UE, aportul in PIB al constructiilor se situeaza undeva la 5-6%.

Costul garantiilor guvernamentale poate trece usor de 3% din PIB, in ipoteza ca acest program se va intinde pe o perioada mai lunga de timp, cum este preconizat. In plus, costul unui imprumut este oricum ridicat avand in vedere nivelul scazut al ratelor dobanzii. Mai mult, masura nu a sprijinit direct crearea de locuri de munca (ar fi fost si foarte dificil datorita contractiei firesti din acest sector), programul aplicandu-se si locuintelor deja construite.

Estimarile guvernului indica faptul ca, de la inceputul programului au fost salvate peste 9 mii de locuri de munca. Insa costul global al acestei masuri trebuie evaluat din perspectiva viitorului, a costurilor potentiale versus beneficii. In februarie 2010 guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta (OUG 13/2010) prin care firmele care angajeaza someri vor fi scutite timp de maximum sase luni de la plata contributiilor sociale.

Masura este mai degraba una 'pasiva' si nu reprezinta nici un cost pentru buget. Insa, nu adreseaza in mod direct cauzele principale - companiile se confrunta pe moment cu scaderea cererii, deci problema nu este neaparat costul fortei de munca ci atingerea unui nivel al productiei corespunzator.

• Succesul programelor de formare profesionala este extrem de redus

Conform ANOFM, numai 10% din beneficiarii acestor programe s-au incadrat in campul muncii. O reevaluare a acestor programe care sa tina seama de echilibrul cererii si ofertei este oportuna. Amanarea la plata pentru 6 luni a obligatiilor fiscale restante ale agentilor economici. Aceasta este o masura distortionara, aplicata tardiv (si la o perioada indelungata dupa aparitia crizei) care risca sa penalizeze firmele competitive si care poate creste volumul arieratelor in sistem. Somajul tehnic - prin care firmele sunt scutite de la plata contributiilor sociale in cazul in care isi intrerup temporar activitatea (maxim 90 zile).

Angajatii pot primi 75% din salariu - masura este valabila pana la sfarsitul lui 2010 (OUG 4/2010). Aceasta masura a fost aplicata in multe tari ale UE si poate reprezenta o solutie in cazul in care economia isi revine relativ repede iar companiile care isi intrerup activitatea sunt viabile. Cresterea cheltuielilor de capital. Constructia infrastructurii fizice poate fi un mijloc de generare si mentinere a locurilor de munca pe un orizont de timp mediu. In bugetul pe 2010 se estimeaza ca 20% din totalul veniturilor la buget vor fi cheltuite pe investitii de capital. Aceasta valoare pare exagerata atat prin prisma fondurilor efectiv cheltuite in infrastructura in anii trecuti cat si datorita nevoii stringente de a controla deficitul bugetar in 2010. In plus, pentru investitiile de capital este nevoie de elaborarea unui plan de finantare pe temen lung care sa asigure predictibilitate si continuitatea fluxurilor financiare.

In perioada 2009-2011 s-au alocat 100 milioane EUR pentru sustinerea sectorului IMM-urilor. Masura este una pozitiva insa efectul va fi marginal. In plus, alte masuri luate de guvern, cum ar fi introducerea impozitului forfetar, au afectat deja intr-un mod negativ o serie de IMM-uri aflate la limita existentei.

• Comentarii asupra costurilor masurilor de stabilitate fiscala

In absenta oricaror masuri de control a deficitului bugetar, acesta ar putea depasi 9% din PIB in 2010. Data fiind conjunctura actuala globala in care tarile cu deficite bugetare mari si datorie publica ridicata tind sa fie penalizate de investitorii straini, este necesar ca evolutia deficitului bugetar sa fie tinuta pe o traiectorie descendenta, sustenibila. Mai mult, reducerea deficitului bugetar pana la 3% din PIB este unul dintre criteriile de la Maastricht, care trebuie realizat oricum pe un orizont de timp mediu. Exista trei variante fezabile de reducere a deficitului bugetar si anume, reducerea cheltuielilor, cresterea veniturilor la buget sau acceptarea temporara a unui nivel mai ridicat al inflatiei.

Noua tinta de deficit bugetar petru 2010 agreata cu FMI la intalnirea din luna mai 2010 este de 6.8%. Aceasta implica identificarea unei economisiri la buget in echivalentul a 2.2% din PIB. Solutia adoptata de autoritati in iunie 2010 a fost aceea de reducere a cheltuielilor bugetare concomitent cu largirea bazei de impozitare. Incepand cu luna iulie 2010, salariile administratiei publice au scazut cu 25% iar TVA a crescut cu 5 puncte procentuale, la 24%.

Datorita efectului pe care cresterea TVA il va avea asupra inflatiei, solutia adoptata de autoritati pentru reducerea deficitului bugetar este in fapt un mix ale celor trei variante posibile. Cat de oportuna este aceasta solutie?

• Cresterea taxelor impune un cost la nivelul intregii economii, deci si asupra sectorului privat, care deja s-a ajustat puternic ca reactie la criza economica

Aceasta are un efect contraproductiv, intarziind redresarea economica. In plus, duce si la o scadere a competitivitatii economiei intr-un moment in care cresterea volumului exporturilor ar putea constitui un sprijin in redresarea economica. Cresterea TVA, mai cu seama ca s-a facut cu o asemenea magnitudine, va avea efectele de mai sus. Reducerea cheltuielilor cu salariile din administratia publica adreseaza frontal dezechilibrul existent in sistem, care oricum nu era sustenabil. Asa cum se vede si din graficele de mai jos, cresterea reala a salariilor aproape s-a triplat raportat la anul 2007. Valoarea punctului de pensie a crescut si el in termeni reali cu 70%.

Aceste cresteri sunt mult peste cresterea economica si au dezechilibrat puternic atat sistemul de salarii ale administratiei publice cat si sistemul de pensii. Reducerea cheltuielilor are impact imediat asupra bugetului pe cand o crestere a taxelor si impozitelor are un rezultat incert. Un exercitiu util este acela de cuantificare a masurilor initiale propuse de guvern si anume reducerea cu 25% a cheltuielilor cu salariile in sectorul bugetar, cu 15% a pensiilor si cu 15% a fondului de somaj. Chiar daca pensiile au ramas nemodificate pe moment, stringenta reducerii deficitului acestui sistem va impune probabil masuri complementare in viitorul apropiat, posibil o impozitare a acestora.

• Scenarii posibile

Scenariul 1 - Varianta initiala a guvernului, adica reducerea cu 25% a cheltuielilor cu salariile in sectorul bugetar, cu 15% a pensiilor si cu 15% a fondului de somaj. Scenariul 2 - Varianta adoptata de guvern, de reducerea cu 25% a cheltuielilor cu salariile in sectorul bugetar, cu 15% a fondului de somaj si cresterea TVA cu 5 puncte procentuale. Din punct de vedere teoretic, in ipoteza unei stagnari economice in 2010, economisirea anuala la buget in Scenariul 1 ar fi fost undeva in jurul valorii de 3,75% din PIB sau de 1,8-1,9% din PIB pe jumatate de an (daca masurile s-ar fi aplicat incepand cu luna iulie 2010). In Scenariul 2, cel actual, economisirea anuala la buget ar fi de 4,25% din PIB. In realitate insa, aceasta cifra este de asteptat sa fie mai mica datorita efectelor adverse ale cresterii TVA in economie. O scadere atat de abrupta a veniturilor duce la modificari de comportament din partea grupurilor afectate.