Continui interviul cu fostul sef al unei sucursale bancare, cu o mentiune. Voi atasa la finalul urmatoarei parti, considerabil mai lunga decat cea prezenta, si varianta audio a lui, cu vocea usor distorsionata pentru a nu exista dubii. Asta se va intampla cel mai probabil maine seara sau in cel mai nefericit caz, poimaine. Acum am o intalnire de la care nu am cum lipsi, din pacate. Mihai a condus cativa ani o sucursala din provincie a unei banci straine care opereaza pe piata romaneasca. A iesit din sistem prin demisie. Nu a fost dat afara, ci dimpotriva, a fost rugat sa ramana in sistem. Nu a vrut, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Rep: Ati fost nevoit sa dati oameni afara?
Mihai: Da
Rep: Cum ati procedat? Stiu ca primeam scrisori, e-mailuri de la angajati din banci care imi spuneau ca se trezeau pur si simplu cu preavizul pe birou.
Mihai: Asa este. Se faceau sedinte la Bucuresti si se decideau niste parametri in care trebuia sa ne integram. Am citit si eu acele scrisori pe blog si vreau sa confirm. Oamenii aceia aveau dreptate. Unii se trezeau pur si simplu cu o hartie pe birou prin care erau anuntati ceva in genul “in urma targetului de vanzari neindeplinit, suntem pusi in situatia de a va acorda un preaviz de doua saptamani”. Sigur, hartia insemna concedierea. Cand au semnat contractul de munca se angajasera la indeplinirea unor tinte de vanzari- mai ales pe segmentul creditelor de consum. Vanzarile insa au cazut brusc la un moment dat. Nu aveai cum sa le imputi oamenilor criza, vorba colegilor care va scriau, dar era un argument pentru a “flexibiliza” forta de munca. Aveau dreptate in ceea ce va scriau, repet…
Cand a aparut zvonul cu restrangerea de personal, in biroul meu era un fel de Zid al Plangerii. Veneau toti angajatii- oameni care aveau si ei copii, credite sotia sau sotul in spital, sa ma roage sa nu-i dau afara. Plangeau pur si simplu. Nimeni nu stia dupa ce criterii si cine va fi vizat. Cei de peste 40 de ani se temeau ca noii angajati vor fi pastrati pentru ca erau tineri, iar de batrani te mai poti dispensa. Batranii la fel….A fost o perioada grea, din punct de vedere emotional.
Rep:Cum ati reactionat la criza?
Mihai: In momentul in care scaderile de vanzari erau deja evidente, ni s-a spus sa atragem clienti si cota de piata pe depozite. Sa dam telefoane unor companii locale care aveau conturile la alte banci si sa le promitem conditii mai bune la noi, desi respectivele conditii erau oferite pe termen scurt – maxim 3 luni. Pe termen lung, repet, aveam conditii mai proaste decat concurenta. Unii au reusit sa aduca cativa clienti. Nu ma intrebati cu ce pret. Le-au promis marea cu sarea, promotii samd. Dar promotiile s-au terminat, iar clientii le-au batut obrazul. Era o nebunie.
Rep: Reusiti sa recuperati creditele restante? Le-ati externalizat? Cum procedati?
Mihai: Cu colectarea era iarasi o situatie tampita. Am avut de colectat de pilda de la un client o suma mai mare, de ordinul unui milion de euro. Intarziase vreo 5 zile cu plata si ne sunau din Bucuresti din ora in ora sa ne ceara situatia pe clientul respectiv. Pe client il stiam. Orasel mic, toata lumea stie pe toata lumea. Am pus mana pe telefon si l-am sunat, cu scuzele de rigoare. Omul rula bani multi prin noi si nu imi era teama ca nu-i va returna. Dar pe fondul crizei cash-flowului, mai intarzia cu banii. Din Centrala ne presau innebuniti sa scoatem banii de la client, ala saracul ne cerea sa il mai pasuim o zi-doua..stiam ca daca intindem prea mult coarda, pleaca la alta banca.
Rep: Si?
Mihai: Pana la urma ne-a adus dupa vreo 3 zile banii. Dar au fost 3 zile de stres maxim.
Rep: Ati externalizat credite?
Mihai: Da
Rep: Unde, cum?
Mihai: Au fost vandute portofolii de NPL-uri unui vehicul financiar controlat tot de banca. Le-am scos din bilant, pot sa va confirm.
Rep: Ce va mai nemultumea in banca?
Mihai: Faptul ca strategia se “desena” in Bucuresti fara o minima cunoastere a ceea ce se intampla in teritoriu. Nu mai zic de produse…au fost perioade in care cererea pe un anumit tip de produse se prabusise. Un exemplu ipotetic ar fi creditul auto de pilda. Ai nostri din centrala, in plina vrie a acestui produs, lansau noi tipuri de credit auto. Era clar ca nu se va vinde, era clar ca proiectul trebuia abandonat. Dar nu aveai cu cine discuta. Subliniez, creditul auto este un exemplu ipotetic. In realitate, a fost vorba de un alt produs.
Rep: Cum decurgea o zi in banca?
Mihai: Sedinte si intalniri, in cea mai mare parte. Prezidam comitetul de credite.. Informam angajatii sucursalei despre noutatile discutate in ultima sedinta lunara a directorilor de sucursala. Discutam stadiul realizarii targeturilor propuse, gandeam de pilda cum sa facem o posibila redirectionare partiala a veniturilor catre sucursala care a generat contractele pe leasing de pilda, sau pe o alta linie de business a bancii. Mai discutam proiecte care sa genereze castiguri pentru banca prin formarea unei imagini puternice a bancii noastre in cadrul comunitatilor locale. Sau ne ocupam de deschiderea de noi sucursale si/sau standardizarea celor existente. Era multa treaba.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa
0
3
