În anul 2009, România a cheltuit 2,3 miliarde de lei pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, circa 89% dintre fonduri fiind destinate cheltuielilor curente si doar 11% fiind investitii propriu-zise, se arata intr-un Raport al Institutului National de Statistica (INS). Banii alocati cercetarii au scazut in 2009 fata de 2008, iar ponderea Statului in totalul investitiilor in cercetare scade in favoarea companiilor private, mai arata datele INS.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,48% din PIB, în scădere cu 0,11puncte procentuale faţă de anul 2008. La sfârşitul anului 2009, îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare 42.420 salariaţi, în scădere cu 1082 salariaţi faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2008.

Din totalul sumelor destinate cercetarii în cele patru sectoare de performanţă (companii, non-profit, invatamant superior si sectorul guvernamental), 2,07 miliarde de lei au fost dati pe cheltuieli curente, respectiv 88,1% şi doar 279,7 milioane lei au fost alocati investitiilor (11,9%.)

Ponderea cheltuielilor de capital pentru dotarea unităţilor care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, a scăzut cu 3,8 puncte procentuale în anul 2009 faţă de anul 2008.

În anul 2009, cercetarea fundamentală a înregistrat o scădere cu 7,2 puncte procentuale în cheltuielile totale comparativ cu anul 2008, respectiv de la 49,5% la 42,3%. Cercetarea aplicativă a avut în anul 2009 o creştere de 6,3 puncte procentuale în cheltuielile totale, respectiv de la 42,5% la 48,8%. Pentru dezvoltarea experimentală, din cheltuielile totale a fost alocat un procent de numai 8,9%. Vezi in finalul articolului diferentele dintre cele 3 tipuri de cercetare.

Structura cercetatorilor pe grupe de varsta

Structura cercetatorilor pe grupe de varsta

Foto: Hotnews

După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în anul 2009, fondurile publice au cea mai ridicată pondere, dar în scădere comparativ cu anul trecut (54,9% faţă de 70,1% în anul 2008), urmate de sursele de la întreprinderi în creştere comparativ cu anul 2008 (34,8% faţă de 23,3%).

Din fondurile publice cele mai mari sume au primit unitǎţile din sectorul guvernamental (49,3%), urmate de unitǎţile din sectorul învǎţǎmânt superior (35,3%) şi unitǎţile din sectorul întreprinderi (15,1%).

Intensitatea cercetării (calculată ca raport între cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare şi produsul intern brut) în anul 2009, a înregistrat o pondere de 0,48%, comparativ cu 0,58% în anul 2008. Cheltuiala provenită din fondurile publice deţine o pondere în produsul intern brut de 0,26% în anul 2009, faţă de 0,41% în anul 2008.

Pe domenii ştiinţifice, salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare cu ponderea cea mai mare se regăsesc în domeniul ştiinţelor inginereşti şi tehnologice 46,9%, urmat de domeniul ştiinţelor naturale şi exacte cu o pondere de 14,1%. Numărul cercetătorilor din aceste domenii este semnificativ, respectiv 14.381 persoane (din care 38,2% femei) în domeniul ştiinţelor inginereşti şi tehnologice şi 4.111 persoane (din care 45,9% femei) în domeniul ştiinţelor naturale şi exacte.

Din salariaţii care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, în anul 2009, după orele efectiv lucrate, 56,0% au lucrat cu normă întreagă şi 44,0% cu normă parţială.

Pe grupe de vârstă, în cadrul cercetătorilor, în anul 2009 comparativ cu anul 2008, s-a înregistrat o creştere cu 4,7 puncte procentuale a ponderii persoanelor cu vârstă de până la 34 ani (29,1% faţă de 24,4%). Ponderea cercetătorilor cu vârsta între 35 şi 54 ani s-a menţinut relativ constantă, respectiv 47,3% .

Cercetarea-dezvoltarea experimentală (denumită în continuare cercetare-dezvoltare) cuprinde:

• cercetarea fundamentală, activitate experimentală sau teoretică iniţiată în primul rând, pentru acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor şi faptelor observabile fără să aibă în vedere o aplicaţie deosebită sau specifică;

• cercetarea aplicativă, activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoştinţe, fiind însă orientată, în principal, spre un scop sau un obiectiv practic specific;

• dezvoltarea experimentală, activitate sistematică, ce se foloseşte de cunoştinţele existente acumulate de pe urma cercetării şi/sau a experienţei practice în vederea lansării în fabricaţie de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerea de noi procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor deja existente.