Am vrut sa fac initial un soi de istorie fiscala a Romaniei in perioadele de criza, dar demersul imi manca toate resursele de timp de care dispun, asa incat am sa incerc sa reduc la un fel de compendiu modul de taxare al inceputurilor, indicand desigur sursele. O sa ma axez pe perioadele de criza, fara a ma opri la ele, scrie Dan Popa pe blogul sau.

In clasa a XI-a il descoperisem pe Cicero si pe Titus Livius. Aparusera in colectia "Biblioteca pentru toti" si mi se pareau senzationale cartile lor. "Ab urbe condita", care era in doua volume, ma fascinase. Am reluat acum o parte dintre lecturile de atunci, dar dintr-o alta perspectiva - cea fiscala. Din Herodot (Istoriile, volumul II imi pare) o sa aflati cum actionau agentii fiscali ai Greciei si cum se faceau declaratiile de avere ale senatorilor la vremea aia. Daca nu declarai totul, erai terminat. Ti se confiscau toate bunurile si riscai si puscaria. Revenind, din Republica lui Tit Liviu, retinusem de pilda notiunea de tributum.

O gasiti detaliata in De Re Publica (sau de Republica, in alte traduceri) capit. V. Era un soi de impozit pe avere, ca s-o spunem deschis si fusese gandit ca un imprumut luat in conditii exceptionale de catre Stat de la contribuabili. Daca averea ta depasea 15.000 de asi, adica pragul primului venit minim atestat, erai scutit. (Cic., De Rep., II, 22, 40). Despre as: Roma cucerise mare parte din Italia Centrala si dispunea de muuuult bronz, dar nu si de argint. Asul era o unitate ponderala si moneda romana. A fost monetizat cam prin secolul I inaintea erei noastre. Sub Augustus asul era o piesa de arama de aproximativ 11 grame. A avut ca multipli sestertius = 4 asi si dupondius = 2 asi. Ca unitate ponderala, asul era impartit in 2 semis, 3 triens, 4 quadrans, 6 sextans si 12 uncia. Multiplii era dupondius - 2, tressis - 3, quincussis - 5 sau decussis - 10 asi. "Puteti sa ma credeti: un as ai, un as pretuiesti [adica nimic - expresie proverbiala romana]; ai ceva, esti cineva." - Petroniu, Satyricon, LXXVII.

Populatia era clasificata in platitorii, assiduii si neplatitorii, adica proletarii. Daca nu aveai copii, datorai aes-ul, suma ce revenea cavalerilor pentru intretinerea calului. Existau si nise fiscale (vezi tributum temerarium). Dupa cucerirea Macedoniei, se ia o pauza iar tributum nu mai este incasat decat de Octavianus, dar fusese intre timp modificat.

Aurelian va impune o taxa pe vin si carnea de porc - numita annona civica. Exista si in varianta annona militaris, care opera pe grau si era destinata aprovizionarii armatei.

In Sparta, totul era varza. Desi erau razboinici de fel, nu aveau Trezorerie. In caz ca FMI ar fi sarit cu vreun imprumut, nu avea unde sa le vireze banii. Mai mult, contributiile publice erau aproape nule. Deoarece pamantul apartinea aproape in intregime spartanilor, evident ca nu se inghesuiau sa isi incaseze taxele si impozitele intre ei. Drept pentru care statul a saracit rapid, iar particularii (recte, oligarhii) s-au imbogatit. (Vezi ca sursa Aristotel Politica si dati search - ctrl F - dupa Sparta). "Iata criticile principale care s-ar putea aduce Constitutiei Lacedemonei. Inchei aici observatiile mele", zice Aristotel.

Revenind la romani, in timpul tetrarhiei, existau 12 dioceze in peninsula (italia annonaria) cu 110 provincii. Nordul asigura prin taxe intretinerea cu produse a curtii si a armatei. Sudul hranea Roma prin Italica urbicaria (Lact., De mort. pers., 23, 6). Pentru provincii, raportul fiscal cu Roma, se exprima prin vectigalia - impozitul pe extractia sarii care se dadea in natura si tributum, exprimat in bani.

"Dar insasi legea relativa la numarul copiilor se opune acestei imbunatatiri. Legiuitorul, in scopul de a mari numarul spartanilor, a facut totul pentru a impinge pe cetateni sa procreeze atat cat vor putea. Prin lege, tatal a trei fii este scutit de garda; cetateanul care are patru este scutit de orice impozit. Totusi, se putea prevedea fara greutate ca, marindu-se numarul cetatenilor, pastrand insa aceeasi impartire a pamanturilor, nu se ajungea decat la marirea numarului nenorocitilor" (Aristotel, Politica).

Intrand putin in Romania medievala, Papacostea ne spune ca fiscalitatea era intemeiata pe o economie covarsitor agrara si se alimenta aproape in exclusivitate din productia economiei rurale; in cadrul acesteia, cresterea animalelor era principalul izvor de venituri. Cunoscand aceasta, boierii consilieri sugerau austriecilor - in momentele cand incasarile erau in impas- adaptarea termenelor de incasare la ritmul comertului de animale, invocandu-se pasuiri pana la sosirea negustorilor sud-dunareni, "... carora saracii vanzandu-le animalele lor... vor putea mai cu usurinta sa faca fata contributiei" (Papacostea). In secolul XVIII, evaziunea fiscala depasea 50% si se datora in principal, boierilor (categoria de populatie cu venituri ridicate).

Inchei prima parte cu un scurt citat mai aproape de zilele noastre. Din Programul Partidului National-Taranesc (1926): "Pentru atragerea capitalurilor straine in scopul fecundarii bogatiei nationale se cer anumite conditii, care au lipsit in perioada de dupa razboi si anume: stabilirea unei ordine interne constitutionale si a unui regim de legalitate desavarsit".

In partile urmatoare am sa reiau amanuntit taxele si impozitele din perioada romana si primele reforme fiscale ale dacilor.

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa.