Am scris in urma cu mai bine de un an un articol in care imi exprimam parerea ca salariul minim pe economie ar trebui sa fie zero lei, articolul poate fi citit aici. La momentul respectiv existau dezbateri interminabile legate de Legea de salarizare unica a bugetarilor, miza fiind cresterea de la 1 ianuarie 2010 a salariului minim de la 600 de lei la 750 de lei, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Pana la urma nici salariul minim nu a crescut, nici legea nu a mai fost aplicata, iar acum ne-am impotmolit din nou in acelasi punct – sindicatele cer ca salariul minim sa creasca in 2011 la 750 de lei, FMI accepta cel mult o crestere cu rata inflatiei pe ultimii doi ani, patronatele nu vor sa auda de nicio crestere, iar in bugetul pe anul viitor guvernul incearca sa decupleze de salariul minim pe economie salariile bugetarilor si toate ajutoarele sociale care sunt legate de acest salariu.

Ce inseamna de fapt “salariu minim”? Inseamna ca un angajat full-time nu poate primi pentru munca sa o remuneratie mai mica de X lei, indiferent de munca depusa si de valoarea adaugata pe care o genereaza. Mai mult, cel putin in Romania, acest X nu se stabileste pe criterii economice ci sociale si in functie de interesele de moment ale partidelor aflate la putere.

Cum a evoluat in ultimii 10 ani salariul minim pe economie ca procent din salariul mediu brut?

Ce sare imediat in ochi este faptul ca, intre anii 2003 si 2007, ani de maxima crestere economica, valoarea salariului minim raportata la salariul mediu a scazut de la 37,7% la 27,9%, procentul ajungand in septembrie 2010 la 32,5%. Cu alte cuvinte, in perioada de boom salariul minim nu a crescut pe masura celui mediu, iar acum, pe timp de criza, salariul minim este semnificativ mai mare: 390 lei in 2007, 600 lei acum, cu perspective sa ajunge la 670 din 2011. Vom avea deci o crestre de 72% in doar 4 ani!!.

Bineinteles, salariul minim ofera o anumita doza de protectie sociala, insa trebuie sa intelegem un lucru – salariul minim reprezinta un cost pentru companii, iar o crestere a acestuia genereaza o crestere semnificativa a costurilor cu forta de munca. Ce inseamna o crestere a fiscalitatii pe timp de criza? Reteta sigura pentru majorarea ponderii muncii la negru.

In general, salariul minim pe economie NU ar trebui sa existe pentru ca prin intermediul sau se stabileste in mod arbitrar o remuneratie minima pentru munca depusa de un salariat.

In cazul particular al Romaniei insa intra in discutie si alti doi factori, unul contra si unul pro:

1. Populismul guvernantilor. In ultimii 10 ani salariului minim pe economie a reprezentat de multe ori un instrument prin intermediul caruia guvernele s-au cumparat pacea sociala.

2. Incapacitatea autoritatilor de a controla munca la negru. Cel putin un sfert dintre salariati sunt platiti cu salariul minim pe economie, insa numarul celor care castiga in realitate doar 600 de lei este mult mai mic. Daca nu ar mai exista salariu minim, probabil ca incasarile la buget s-ar prabusi pe fondul declararii unor venituri mult mai mici decat in realitate, fenomen pe care fiscul nu il poate combate.

Pe de alta parte, in Germania nu exista salariul minim pe economie, situatia fiind similara si in tarile nordice, tari in care exista doar intelegeri sectoriale intre sindicate si patronate.

In concluzie, avem sau nu nevoie de un salariu minim pe economie? Teoretic nu – piata ar trebui sa regleze singura nivelul minim al remunerarii muncii, in functie de valoarea adaugata pe care o genereaza un salariat. Practic, in Romania, in acest moment, eliminarea salariului minim nu ar duce la o crestere a numarului de locuri de munca, ci doar la o crestere a evaziunii fiscale si o scadere a incasarilor la buget.

Ceva trebuie insa facut pentru a reduce importanta acestui salariu, iar in acest sens, decuplarea ajutoarelor sociale si a salariilor bugetarilor de salariul minim este o masura de salutat. Asta in cazul in care va fi aplicata.

Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.