Ca s-o lamurim din prima, bancilor. Acelorasi banci dintre care unele au fost salvate de la faliment de catre autoritatile publice si care acum au gasit un mijloc foarte bun de a face profit. Marile banci germane de pilda au dezvaluit cu ocazia stress-testelor din iulie ca detin 138 de miliarde de dolari (circa 101 miliarde de euro) titluri de creanta asupra Irlandei. Cea mai recenta confirmare a venit luni din partea Deutsche Bank.
Tot pe atata detin si bancile britanice (dintre care merita mentionata banca de stat RBS, foarte activa in Irlanda).
caruselul datoriilor
Foto: New York Times
In baza putinelor date oficiale, Reuters a facut un clasament al bancilor care detin datoria Irlandei. Cap de lista- Hypo Real Estate cu peste 10 miliarde de euro. Potrivit oficialilor bancii (de stat) germane, expunerea a fost mult diminuata in luna octombrie. Cu ce pret, se poate banui.
Cifrele reprezinta epunerea neta, la finele lunii martie, in milioane de euro:
Hypo Real Estate- 10.280
Royal Bank of Scotland- 5.020
Allied Irish Bank- 4.136
Bank of Ireland -1.186
Crédit Agricole - 929
Danske Bank - 655
Deutsche BankD - 400
HSBC- 593
BNP Paribas- 571
Group BPCE- 491
Société Générale- 453
KBC Group- 446
Acum, guvernul irlandez intentioneaza lărgirea bazei de calcul a impozitului pe societăţi în schimbul ajutorului internaţional, menţinând totuşi o rată de impozitare scăzută, în pofida criticilor din partea mai multor ţări, conform unor surse anonime citate de AFP.
"Irlanda doreşte să lărgească aria de impozitare a societăţilor", în schimb rata de impozitare nu se va schimba, deoarece conducerea de la Dublin face din această impozitare scăzută "casus belli", a declarat sursa citată.
Dacă această iniţiativă se confirmă, ea ar confirma presiunea mai multor ţări europene de a creşte nivelul de impozitare, considerat a fi un fel de dumping fiscal, în scopul atragerii companiilor. În Irlanda, impozitul pe profit este de doar 12,5%, în vreme ce media în zona euro este de 25,7%.
Conducerea de la Dublin refuză însă să majoreze impozitul, care a stat mult timp la baza creşterii economice, măsură ce ar duce la creşterea veniturilor fiscale şi reducerea deficitului.