"În linii mari, trebuie recunoscut faptul că beneficiile integrarii în UE sunt condiţionate de calitatea politicilor naţionale şi de politicile UE însele. Din acest punct de vedere integrarea în UE a fost problematică din cinci puncte de vedere pentru tarile baltice si cele ale Europei Centrale", se arata intr-un Raport care va fi prezentat maine la Bruxelles alaturi de analiza anuala a BERD. Din echipa care a elaborat raportul Bruegel face parte si prof. Daniel Daianu, fost europarlamentar si ministru de Finante.
Cele cinci argumente ale problematicii aderarii la UE sunt:
• Strategia de la Lisabona nu a furnizat noilor membri ai UE un cadru strategic de crestere economica. Dincolo de dezbaterea privind eficacitatea acestuia, el nu a fost conceput pentru un program coerent de recuperare a economiilor şi a fost în unele privinţe chiar nepotrivită pentru nevoile lor. Ţinte cum ar fi ponderea cheltuielilor în PIB au fost greu de înţeles. Instrumente puternice ale UE care incurajeaza dezvoltarea economică, cum ar fi fondurile structurale, nu au făcut parte dintr-o strategie de dezvoltare globală.
• Accentul pus pe supravegherea macroeconomica asupra variabilelor bugetare a transmis o impresie greşită asupra careia Comisia a avertizat.
• Există un punct de vedere mult prea benign al beneficiilor integrării pieţei de capital. UE a persistat in convingerea că punerea în aplicare a "celor patru libertăţi" ar putea fi benefică. Costurile alocarii greşite a capitalului precum şi costurile macroeconomice ale masivelor intrări de capital au fost serios subestimate.
• Deşi politica oficiala a UE a fost aceea de a descuraja euro-izarea, descuranjand de asemenea intrarea timpurie in zona euro (vezi cazul Bulgariei), nu a fost acordata o atentie suficienta adecvarii cursului de schimb din punctul de vedere al dezvoltării economice naţionale.
• În cele din urmă, criza a demonstrat deficienţe de bază în acordurile la nivelul UE de gestionare a crizelor.
De-a lungul ultimelor două decenii, tarile central si sud-est europene (CESEE) au experimentat un model unic de creştere şi de recuperare economica. Chiar daca nu toate statele CESEE sunt în acelaşi stadiu în ceea ce priveşte integrarea lor în UE (unii sunt membri cu drepturi depline ale zonei euro în timp ce altele nu sunt încă membri UE). Integrarea fost o forţă motrice pentru toate, astfel ca aceste tari au urmarit în multe privinţe un model de creştere comun.
- Integrarea s-a facut in baza unui model unic, dar cu viteze diferite
Acest model combina ancora instituţionala a UE, integrarea pieţelor prin intermediul comerţului cu bunuri şi servicii, mobilitatea capitalului şi mobilitatea forţei de muncă. Fluxurile de investitii straine au inlocuit lipsa de experienţă in management şi a ajutat la recuperarea ecartului tehnologic. Nu in cele din urmă, mobilitatea forţei de muncă a ajutat la limitarea costurilor sociale ale tranziţiei. În plus, în ultimul deceniu, modelul de creştere al Europei a înflorit în timp ce Asia şi America Latină au devenit mai prudente in ceea ce priveşte intrările de capital. Mai ales in conditiile in care lecţia crizei asiatice din 1997-1998 a fost că aceea ca naţiunile sa evite deficitele mari de cont curent, ba chiar sa obtina excedente pentru a acumula rezerve valutare.
Criza a fost, fără îndoială, un şoc pentru acest model de integrare. Regiunea a fost lovita mult mai greu decât în alte părţi ale lumii în curs de dezvoltare, iar recuperarea este mai dificila. Crizele sunt momente când factorii de decizie politică şi cetăţenii vad ceea ce funcţionează şi ce nu. Deci, întrebarea este ce schimbari trebuie facute in cadrul modelului de crestere? Am constatat că modelele de dezvoltare au unele caracteristici comune- bancile locale au fost preluate de banci din Vest, au existat dificultăţi în punerea în aplicare corectă a supravegherii financiare sau acela ca politica bugetară nu a fost un factor major de instabilitate.
- Dezechilibrele au fost mult mai grave în ţările baltice decât în Europa Centrală
Am găsit, de asemenea, diferenţe semnificative în regiune. În primul rând, ţările CESEE îmbrăţişat acelaşi model, dar la un nivel diferit. Dezechilibrele, în special deficitele externe şi boom-ul creditarii au fost mult mai grave în zona Marii Baltice şi in ţările balcanice decât în Europa Centrală. Acelaşi lucru este valabil la compoziţia fluxurilor de capital: Europa Centrală s-a bazat în principal pe investiţii străine directe şi de portofoliu intr-o parte si pe credit bancar in alta parte. Mai departe, alocarea investiţiilor directe au fost semnificativ diferite pentru cele două grupuri de tari (baltice si centrale), cu o predominanţă spre industrie, infrastructură şi comerţ în grupul statelor centrale si o predominanţă in real estate în cazul tarilor baltice. Perioada de "dezindustrializare", nu au fost în măsură să re-construiasca un sector „tradable” suficient de puternic pentru a evita deteriorarea gravă a poziţiei contului curent.
Aceste evoluţii au devenit nesustenabile, chiar înainte de criză, şi au dus la o datorie, care subminează grav perspectivele de creştere economică.
Astfel, sub umbrela aceluiasi model au avut loc diferente care au indus grade diferite de instabilitate.
- Cele patru prioritati care trebuie avute in vedere
În ceea ce priveşte politicile actuale, o prima prioritate este de a îmbunătăţi condiţiile pe partea ofertei. Instrumentele de politică a UE cum ar fi fondurile structurale şi de finanţare din partea Băncii Europene de Investiţii ar trebui să fi folosite pentru a susţine productivitatea şi creşterea durabilă. O a doua prioritate este de a contribui la crearea condiţiilor pentru integrarea financiară de succes. Pe
-rata de schimb actuală sa nu fie supraevaluata
-au pus în aplicare dispoziţiile de supraveghere favorabile stabilitatii financiare
- acestea sunt suficient de flexibile pentru a prospera în zona euro. Evaluarea sustenabilitatii poziţiei contului curent ar trebui să fie puternic accentuată.
Recomandari privind adoptarea euro
termen scurt, de răscumpărare a datoriilor în curs într-o mare parte a regiunii CESEE. Pe termen scurt, politicile monetare adecvate şi de supraveghere trebuie să însoţeasca procesul de răscumpărare a datoriilor şi să sprijine procesul de restructurare a datoriilor în sectorul bancar şi sectorul privat. Dar, intrările de capital s-ar putea relua în curând, în special în ţările mai puţin îndatorate din zona Europei Centrale. Ar trebui ca economiile sa se puna de acord cu privire la modalităţile de a limita creditul excesiv şi expunerii excesive la riscul ratei de schimb.
A treia prioritate este de a revizui strategiile de abordare a cursului de schimb. Ca condiţiile iniţiale diferă, nu poate fi un one-size-fits-all strategie, dar există cu siguranţă un caz pentru o abordare dublă. Ţări într-un regim flotant al cursului de schimb cu credibile cadre de politică nu trebuie să se grabeasca cu trecerea la euro. UE ar trebui să ofere tuturor potenţialilor solicitanţi condiţii mai bune in care euro poate fi adoptat.
A patra prioritate este politica fiscală. Reformularea unor norme fiscale este necesar a se asigura că uniunea monetară este susţinută de un angajament neechivoc faţă de disciplina fiscala. UE ar trebui să găsească modalităţi pentru a sprijini politicile fiscale solide şi financiare în noile state membre.
- Gospodăriile vor trebui să se bazeze mai mult pe surse de venituri proprii. Am putea asista la rate de economisire superioare
Partea de sud-est economiilor europene din fosta Iugoslavie (Slovenia), Albania, Bulgaria şi România, pe de altă parte, a trecut printr-o perioadă mai lungă de turbulenţe economice şi politice şi, prin urmare, s-au angajat într-un proces de creştere cu un considerabil decalaj de timp fata de economiile Europei Centrale.
Sectorul gospodăriilor a cunoscut şi va cunoaşte în continuare o deteriorare a datoriei. În unele economii nivelul indatorarii gospodariilor era foarte ridicat si acest lucru a fost unul dintre motivele cu care criza s-a transmis cu atata vehementa. În trei alte economii (Albania, Polonia şi Serbia), unde nivelul indatorarii nu a fost chiar atat de ridicat, deprecierea monedelor naţionale a fost cea care a condus la un salt în îndatorarea gospodăriilor imprumutate în valută (deşi deprecierea în mare măsură s-a dovedit a fi temporara). Implicarea acestor constrângeri financiare este că gospodăriile vor trebui să se bazeze mai mult pe surse de venituri proprii şi ar putea fi forţate să ramburseze împrumuturile lor, ceea ce implică rate de economisire superioare.
- Politicile fiscale restrictive- bune sau rele?
În principiu, exista atat opinii pozitive cat si negative cu privire la impactul politicilor fiscale asupra creşterii economice. Punctul de vedere pozitiv ar fi că o politica fiscala restrictiva conduce la o raţionalizarea cheltuielilor publice, care la randul ei ar putea duce la reformarea programelor de cheltuieli sociale în aşa fel încât acestea să devină mai orientate şi eficienţa procedurilor administrative sa fie îmbunătăţită. În plus, guvernele ar putea folosi posibilitatea redirecţionarii resurselor către programe de cheltuieli care sporesc creşterea economică.
Un punct de vedere negativ ar fi că presiunile asupra cheltuielilor publice ar conduce la neglijarea investiţiilor publice în favoarea programelor guvernamentale existente mai degrabă decât celor reformiste.
1
0
