In timp ce multi se grabesc sa-i proclame sfarsitul, China isi vede linistita de planul sau de la care nu se abate niciun milimetru. Oricat s-ar chinui americanii sa-i convinga ca politica monetara este gresita, ca sunt deranjanti din cauza excedentului comercial gigantic pe care-l au in relatia cu numerosi parteneri comerciali, chinezii se fac a nu intelege si-si continua nestingheriti politica. Exista o diferenta fundamentala intre China si restul lumii, un element pe care foarte putini il inteleg cu adevarat: ceea ce vedem acum nu este decat o continuare a politicii milenare a Chinei. Chiar daca unii ii spun comunism altii semi-capitalism, in realitate nu este altceva decat o continuare logica a traditiei slefuita mii de ani. Si cred ca nu ne inselam deloc daca spunem ca puterea Chinei isi are radacinile in aceasta traditie.
Tradusa in termeni economici, aceasta traditie se manifesta pe planuri paralele. In primul rand, uriasa rezerva a Chinei a inceput sa fie pusa la lucru. Astfel, in ultimii doi ani China a acordat credite externe, in principal catre statele in curs de dezvoltare. Aparent e un lucru banal, dar daca vom aminti faptul ca volumul acestor credite este mai mare decat cel al Bancii Mondiale, intelegem pe deplin adevarata dimensiune a operatiunii. Creditele acordate cu larghete de chinezi nu reprezinta numai o masura de protectie in caz de crestere nepregatita a inflatiei ci si un mijloc de castigare a simpatiei si influentei politice. Un lucru pe care nu l-au inteles occidentalii e ca pentru chinezi banul nu inseamna mai nimic; marfa cu adevarat importanta pentru ei e mult mai abstracta si se numeste "puterea de influenta". Rezervele valutare sunt doar un element care este utilizat pentru a pune in aplicare ceea ce la ei se numeste "a momi tigrul sa iasa din munti". De fapt aici e esenta intregii interactiuni pe care o au cu SUA. La acest moment, SUA nu mai este importanta pentru ei decat intr-o mica masura (strict ca piata). Pe masura ce vor reusi scaderea puterii de influenta a SUA vor umbla si la ratele de schimb, numai ca mai e ceva pana atunci.
Si pentru ca a venit vorba de ratele de schimb, cei de la Financial Times au remarcat un lucru cat se poate de interesant: chinezii folosesc Hong Kong-ul ca laborator experimental pentru testarea politicilor monetare. In timp ce moneda oficiala este tot dolarul HK, magazinele primesc si yuani, iar, ca urmare a acestui fapt, este permisa o oarecare flotare libera a acestuia fata de HK dolar si, indirect, fata de celelalte valute.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.
