Articolul l-am citit in editia printata a cotidianului “Le Monde” de azi. In cea electronica nu l-am gasit sau nu am stiu eu sa il caut. Ideea e urmatoarea: simplul criteriu monetar al comensurarii bogatiei unei tari -PIB-ul- nu reflecta realitatea “micro”. Am sa dau un exemplu. Daca la nivelul sistemului bancar salariile din zona managementului cresc, asta duce la o crestere a mediei salariale pe sistem. Ori, tellerul simplu nu resimte aceasta crestere in niciun fel. La calculul PIB/capita lucrurile pot deveni chiar hazlii, daca ne gandim in termenii unei epidemii care ar decima populatia. Un asemenea nefericit eveniment, ar sui PIB/capita si ne-ar plasa in randul tarilor cu locuitori aflati foarte sus pe scara bunastarii. Putini, dar statistic foarte fericiti, scrie Dan Popa pe blogul lui
După Franţa, Marea Britanie şi Italia, trei ţări aflate deja în căutarea unor noi indicatori pentru a măsura bogăţia, Berlinul a înfiinţat luni o comisie care să ia în considerare limitele măsuratorilor actuale in privinta creşterii economice.
le monde
Foto: Hotnews
În timp ce în Franţa, Comitetul pentru măsurarea performanţei economice şi a progresului social, în frunte cu laureatul Premiului Nobel Joseph Stiglitz, a fost compus aproape exclusiv din economisti din Statele Unite, Asia şi Europa, structura creată în Germania e formata exclusiv din germani.
Subiectul cautarii unui nou PIB a fost discutat în cadrul Consiliului de Miniştri din 10 decembrie, comitetul urmand sa includa 17 experţi şi 17 parlamentari (toti barbati- informatie pentru feministi). Sase economişti, doi chimişti, doi sindicalişti, un avocat, doi filozofi, un sociolog şi trei doctori in ştiinţe politice- acesta e grupul de experti care, alaturi de cei 17 politicieni au primit dead-line până în vara anului 2013 pentru a-si prezenta rapoartele. Investigaţia germanilor se va concentra pe dezvoltarea unui indicator global de bunăstare.
Din cate tin minte, in 2009, in Coreea de Sud (la Busan), statisticienii sefi ai lumii s-au intalnit cu reprezentantii OECD pentru a discuta despre posibila schimbare a setului actual de macroindicatori (in frunte cu „sfantul” PIB) cu un altul care sa masoare mai fidel dezvoltarea statelor lumii. Dupa primele 3 zile de lucrari, s-a ajuns la doua concluzii. Una optimista si una pesimista. Cea optimista e ca indicatorii trebuie schimbati. Cea pesimista e ca va fi al naibii de greu, fiindca trebuie implementat acelasi sistem in toate tarile lumii, ceea ce presupune resurse financiare consistente. Ori, pe seceta asta…. E drept, pesimistii sunt incurajati de insusi secretarul general al OECD, care a confirmat si el ca musai trebuie schimbat setul vechi de indicatori.
Pana si PIB-ul e o notiune care poate fi reformata. Erorile pe care le poate da provin din situatia in care, pe fondul unor cheltuieli amproasta facute de Stat, productia creste, PIB-ul se umfla, fara ca acest lucru sa fie in mod necesar considerat o dezvoltare sanatoasa. De asemenea, atunci cand evaluam un bun sau un serviciu, obisnuim sa utilizam pretul de piata. Numai ca iata ca pietele mai intra in colaps si spulbera toate masuratorile noastre anterioare. Te poti baza pe un asemenea indicator? De azi pe maine, da. Pe termen mediu si lung, clar ca nu. Exceptie facand cei care au mania graficelor din orice si pentru care orice linie care urca e buna si oricare linie care coboara e ceva de rau. Pentru ei, orice crestere a PIB e ceva zuper-bun, care ne dezvolta din punct de vedere al economiei si ne face mai mari, mai frumosi, mai fericiti. Nu si mai inteligenti, din pacate.
Aici aveti Raportul Stiglitz, pentru cei interesati. Cuprinde concluziile pentru Franta, desigur.
Sau vezi aici o istorie a PIB-ului
Comenteaza pe blogul lui Dan Popa
