Cati dintre cei care investesc la bursa si-ar baga banii intr-un business de familie care sa le ofere recuperarea investitiei in 20 de ani? Nu foarte multi de vreme ce durata medie a investitiei in actiuni este de numai cateva luni iar principalul obiectiv este participarea la perioadele de apreciere a cotatiilor si nu la profitul impartit sub forma de dividende. Inceputul scaderii randamentelor la dividende in paralel cu cea de detinere a actiunilor se suprapune destul de bine cu intrarea masiva in campul muncii a generatiei baby-boom, presiunea sustinuta din partea fondurilor mutuale si de pensii distorsionand raportul cerere-oferta de pana atunci.
Ati urmarit vreo editie a emisiunii “Arena leilor” de pe TVR 2? Realizatorii pun fata in fata tineri antreprenori la inceput de drum cu potentiali finantatori care si-au demonstrat succesul in lumea afacerilor. Cei cu ideile ofera cote de participare in propria afacere contra unei infuzii de capital care sa le permita dezvoltarea. Emisiunea e interesanta pentru orizontul de timp in care ”Leii” isi propun sa isi recupereze investitia: 3-4-5 ani cel mult (echivalentul unui randament la dividend intre 20-33%). Comparati asta cu timpul necesar recuperarii investitiei in actiuni din singurul castig palpabil: cota parte din profit-dividendul.
Acum, gasiti la bursa companii care ofera 3-5% din pretul actiunii sub forma de dividende, ceea ce echivaleaza cu recuperarea integrala a investitiei in 20-30 de ani (nu ma refer la emitentii care au obtinut accidental profit consistent in urma vanzarii unui activ, si care raporteaza uneori dividende foarte atractive). Sigur, mare parte din companii isi pastreaza si pentru dezvoltare o parte din profit, asa ca randamentul la dividend ar fi mai mare daca s-ar distribui integral profitul. Cu toate astea, sare in ochi diferenta dintre perioada medie de detinere a actiunilor la bursa (cateva luni, mai peste tot in lume) cu intervalul necesar pentru recuperarea investitiei din dividende (cateva zeci de ani). Foarte putini mai sunt interesati de dividende (in momentul atingerii minimelor din martie 2009, randamentul la dividend nu crescuse la cote ametitoare, de regula situandu-se intre 10-20%) majoritatea se limiteaza sa vaneze mini-trenduri. Cum de s-au transformat bursele din universitati ale investitorilor in colegii ale speculatorilor? Doua sunt in opinia mea motivele principale:
- 1. Generatia baby-boom a gustat adrenalina
Anii ’70-’80 aduc in prim plan generatiile mai numeroase nascute dupa razboi si intrate masiv in piata muncii. Cotizatiile lor se aduna disciplinat de administratorii fondurilor de pensii care incep sa plaseze banii pe piata de capital asigurand o cerere in crestere si pe piata actiunilor. Intre 1965-1983 indicele Dow Jones se plimba intre 850-1250 puncte pentru a decola apoi aproape abrupt astfel incat in urmatorii 17 ani indicele urca in mod constant depasind 10.000 puncte in anul 2000 si 13.000 in 2007. Cum fondurile de pensii si multe fonduri mutuale investesc pe “termen lung”, cresterea preturilor si scaderea randamentelor la dividend au fost considerate neimportante. Si in definitiv, ce mai conteaza dividendul daca preturile actiunilor cresc?
Pentru cei nascuti in 1945 pensia se apropie insa cu pasi mari iar pana in 2020-2025 aproape intreaga generatie baby-boom isi va cere banii inapoi. Fondurile de pensii sunt obligate in acesti ani sa se comporte oricum mai putin speculativ pe masura ce varsta participantilor creste, si sa directioneze din ce in ce mai multi bani spre plasamente cu risc asociat mai mic, precum depozitele si, ironia sortii, obligatiunile guvernamentale (datoriile statelor vor fi platite tot mai greu de acum incolo). Asta in ceea ce priveste pietele occidentale. In Romania adevarata generatie baby-boom apare mai tarziu un pic, odata cu politica de stat de interzicere a avorturilor.
Sunt 500.000-600.000 de nou nascuti pe an intre 1968-1970 fata de 200.000-300.000 dupa 1989. Desi fondurile de pensii au aparut mult mai tarziu si s-au comportat cu retinere fata de bursa autohtona, generatiile mai numeroase si-au facut simtita prezenta in perioada de crestere sustinuta dintre 2000-2007, cand multi au decis sa isi plaseze o parte din economii pe piata de capital. Cei care au prins umflarea bulei intre 2005-2007 aveau chiar 30-35 de ani, perioada cand opereaza prototipul investitorului autohton, asa cum rezulta din studiile brokerilor (“barbat, 30-35 de ani, venituri peste medie, in general necasatorit si fara copii”). In urmatorii 5-10 ani cel mai dinamic segment al investirorilor la BVB il vor reprezenta insa cei din generatiile putin numeroase post-1989.
- 2. Diversificarea instrumentelor financiare a transformat bursa in “cazino stiintific”
La ce bun sa mai astepti dividendul daca poti paria pe crestere cu numai 20% din contravaloarea pachetului de actiuni vizat astfel incat sa-ti dublezi banii la o apreciere de 20% a cotatiilor? N-am auzit ca cineva sa cumpere in marja pentru… dividend. Exista tot soiul de produse puse la dispozitie de brokeri care iti permit sa profiti (sau sa fi spoliat) de variatiile cotatiilor pentru ca numitii “investitori” sa mai priveasca spre dividend. Contracte pe diferenta de curs, futures, optiuni pe actiuni, fonduri de indici, achizitii in marja, vanzari in lipsa, etc. In momentul in care tranzactiile au ajuns sa fie derulate de ..roboti in majoritate (deschid si inchid pozitii in functie de anumite niveluri de pret, ba cei mai sofisticati pot identifica aparitia unor ordine de cumparare si in fractiuni de secunda gasesc in piata ordine de vanzare la preturi mai mici, cumpara si revand instantaneu - vezi “robotul” Goldman Sachs), anuntarea dividendului starneste agitatie doar in primele minute de la aparitia comunicatului timp in care se executa niste stop-loss-uri sau se marcheaza ceva profituri.
Citesteste si alte articole ale lui Cristian Dogaru
0
1
