Fondului de rezervă bugetară a fost majorat de circa 20 de ori chiar în condiţiile accentuării crizei economico-financiare, acesta situându-se aproximativ la nivelul fondului de rezervă constituit în anul 2007. Această majorare se datorează, în principal, cadrului legislativ care reglementează domeniul finanţelor publice. Majorarea fondului pe parcursul unui an nu constituie o deficienţă în sine, eventualele probleme fiind întâlnite la alocarea şi utilizarea sumelor provenite din acesta. Prin utilizarea aproape integrală a disponibilului Fondului nu se mai poate crea o rezervă reală pentru situaţiile urgente sau neprevăzute care pot interveni pe parcursul anului.

Aceste practici pot constitui indicii de alocare discreţionară a sumelor din Fondul de rezervă bugetară şi finanţarea paralelă, atât a sectorului public, cât şi a celui economic, se arata in Raportul Curtii de conturi, publicat pe site-ul institutiei.

Curtea de Conturi îşi menţine opinia exprimată prin recomandarea formulată în Raportul de Audit întocmit în anul 2009, aceea că Ministerul Finanţelor Publice ar trebui să elaboreze un set de criterii pentru definirea „caracterului urgent sau neprevăzut” al cheltuielilor ce ar urma să fie finanţate din Fondul de rezervă/Fondul de intervenţie. Aceasta ar putea conduce la posibilitatea urmăririi respectării criteriilor menţionate mai sus, în cazul în care avizarea pentru necesitatea şi oportunitatea cheltuielilor ar fi dată de către iniţiatorii hotărârilor de Guvern.

Neprecizarea instituţiilor cu atribuţii în gestionarea acestor fonduri a permis continuarea practicilor întâlnite în anii precedenţi de alocare de sume importante din Fondul de rezervă bugetară prin emiterea de HG-uri între două rectificări bugetare, pentru acţiuni care nu s-au dovedit a fi urgente sau neprevăzute.

Ca şi în perioada anterioară, aproape toţi ordonatorii principali de credite ai administraţiei publice centrale şi locale au primit finanţare din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului. Ponderea sumelor primite în totalul bugetelor aprobate nu a fost foarte mare, dar se poate afirma că cererile de sume din Fondul de rezervă bugetară/intervenţie au devenit un obicei care poate conduce la ideea unei finanţări paralele a sectoarelor bugetar şi economic.

• Finanţarea din surse multiple a aceleiaşi acţiuni/obiectiv sau finanţarea aceluiaşi obiectiv timp de mai mulţi ani succesiv, din Fondul de rezervă bugetară

Ca şi în anii trecuţi s-a constatat că anumite obiective care au fost finanţate din Fondul de rezervă bugetară, chiar dacă doar ca sursă în completare, au mai fost finanţate şi din alte surse. Această situaţie a fost întâlnită în special în cazul obiectivelor de investiţii (de exemplu drumuri naţionale, judeţene şi comunale), care „înghit” sume importante în fiecare exerciţiu bugetar, dar fie nu mai sunt finalizate niciodată, fie sunt finalizate cu mari întârzieri. De aici se pune sub semnul întrebării şi caracterul urgent sau neprevăzut al obiectivelor respective şi în consecinţă legalitatea finanţării lor din Fondul de rezervă bugetară. De asemenea, în cazul unităţilor de cult s-a constatat că acestea beneficiază de sprijin constant din partea statului, conform legislaţiei în vigoare, dar nu rezultă din nici o Notă de fundamentare sau din alte documente pentru alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară, caracterul urgent sau neprevăzut al cheltuielilor aferente acestui sprijin din partea statului care să justifice finanţarea din Fond.

Perpetuarea situaţiei constatate în anii precedenţi, respectiv a caracterului general al sumelor alocate din Fondul de rezervă bugetară şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.

Fondurile la dispoziţia Guvernului sunt primite fără a exista obligaţia de a fi rambursate şi fără a exista un control privind atingerea obiectivului final prevăzut în actul normativ de alocare. Totodată s-a constatat şi caracterul general al acestora, întrucât în majoritatea actelor normative emise pentru alocarea fondurilor nu este stipulată o destinaţie precisă, specifică, ci este folosită pentru destinaţia fondurilor sintagma „cheltuieli curente şi de capital”, ceea ce conduce la depersonalizarea fondurilor, la imperfecţiuni, interpretări şi subiectivism în ceea ce priveşte alocarea şi utilizarea acestor fonduri. De exemplu, modul de formulare şi redactare al hotărârilor de Guvern privind alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului creează confuzie în sensul că, în titlul actelor normative este precizată destinaţia „finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital ale autorităţilor administraţiei publice locale”, iar în conţinutul actelor este stipulat faptul că aprobarea acestor sume este efectuată „pentru echilibrarea bugetelor locale”. În acest mod se trece cu vederea faptul că sumele alocate, chiar dacă sunt pentru echilibrarea bugetelor locale, provin din Fondul de rezervă bugetară şi trebuie să fie folosite doar pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute.

Ca şi în anii anteriori, la fiecare şedinţă de Guvern ministrul finanţelor publice prezintă soldul la zi al disponibilului fondurilor la dispoziţia Guvernului pentru a se putea disloca anumite sume pe anumite proiecte de Hotărâri ale Guvernului de alocare a Fondului de rezervă bugetară/Fondului de intervenţie. În marea majoritate a cazurilor, în Notele de Fundamentare care însoţesc proiectele de Hotărâri ale Guvernului nici nu se menţionează sumele exacte, fiind folosită doar sintagma „alocarea unor sume”. De asemenea, unele Hotărâri ale Guvernului nu au anexate Notele de Fundamentare aferente tuturor proiectelor de Hotărâri aprobate, iar uneori aceste Note de Fundamentare parvin Ministerului Finanţelor Publice după ce au loc şedinţele de Guvern, iar alteori niciodată. Astfel, nu a fost posibilă formularea unei opinii în legătură cu utilitatea Notelor de Fundamentare, de vreme ce ele nu sunt evaluate şi de reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice. De aici se desprinde şi concluzia că Fondurile la dispoziţia Guvernului nu sunt administrate corespunzător şi prudent de către factorii implicaţi în acest proces pentru înlăturarea oricărui indiciu de posibilă risipă. Astfel se poate spune că alocarea acestor fonduri este influenţată în mod determinant de factorul politic.

• La Ministerul Finanţelor Publice nu a fost realizată nicio analiză cu privire la necesitatea şi oportunitatea alocării sumelor din Fondul de rezervă bugetară

Concluzia desprinsă în urma acţiunii este că la Ministerul Finanţelor Publice nu a fost realizată nicio analiză cu privire la necesitatea şi oportunitatea alocării sumelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, cu toate că acest fond este repartizat din bugetul de stat şi ar trebui ca la nivelul ministerului să existe situaţia detaliată la zi a Fondului, în ceea ce priveşte sumele repartizate, caracterul urgent sau neprevăzut al cheltuielilor finanţate din această sursă, beneficiarii acestora, frecvenţa cu care unii ordonatori de credite au primit sume din aceste fonduri etc. Această problemă a existat şi în anii anteriori şi provine din faptul că Ministerul Finanţelor Publice nu este abilitat să intervină în nici un fel în ceea ce priveşte alocarea sumelor din Fondul de rezervă bugetară, datorită faptului că sumele se află la dispoziţia Guvernului şi sunt alocate prin voinţa acestuia (prin hotărâri ale Guvernului). Rezolvarea aspectului prezentat mai sus ar fi abilitarea prin lege a unei singure entităţi, fie Ministerul Finanţelor Publice (care administrează fondurile publice), fie Secretariatul General al Guvernului (care este instituţia prin intermediul căreia funcţionează Guvernul României), să realizeze astfel de analize pe baza unor criterii stabilite prin lege, de alocare a sumelor din aceste Fonduri. Instituţia astfel abilitată ar trebui să răspundă de legalitatea, necesitatea şi oportunitatea alocării fondurilor la dispoziţia Guvernului.

Ministerul şi-a păstrat acelaşi rol „post-factum” din perioada anterioară, avizarea rezumându-se la confirmarea că există bani pentru a fi alocaţi, restul operaţiunilor efectuate de Ministerul Finanţelor Publice fiind doar de modificare a bugetelor ordonatorilor principali de credite implicaţi.

S-au constatat diferenţe între încasările la bugetul de stat în anul 2009, raportate prin contul de trezorerie 20 "Veniturile bugetului de stat" şi preluate în contul general anual de execuţie a bugetului de stat pe anul 2009 şi încasările la bugetul de stat pe anul 2009 raportate prin situaţiile financiare ale Ministerului Finanţelor Publice/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în sumă de 596.656 mii lei, reprezentând venituri aferente anului 2009, încasate în anul 2009 şi neînregistrate în conturile de venituri ale bugetului de stat şi neraportate în situaţiile financiare ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi, implicit, ale Ministerului Finanţelor Publice, precum şi cele ale instituţiilor publice centralizate la Ministerul Finanţelor Publice.

Consecinţele acestei abateri sunt denaturarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice, centralizate la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Anexa 2 «Contul de rezultat patrimonial» şi, implicit, denaturarea rezultatului patrimonial de la finele exerciţiului financiar 2009.

• Raportarea eronată a veniturilor din impozite, taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale bugetelor în situaţiile financiare

S-a constatat raportarea eronată a veniturilor din impozite, taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale bugetelor în situaţiile financiare prin Anexa 2 „Contul de rezultat patrimonial”, rândul 02 „Venituri din impozite, taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale bugetelor”, mai mult cu suma de 5.762.623 mii lei decât veniturile înregistrate în contabilitatea creanţelor bugetare la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Din analiza situaţiilor financiare la data de 31.12.2009, întocmite prin centralizarea situaţiilor financiare ale ordonatorilor principali de credite de către Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Metodologie Contabilă Instituţii Publice, s-a constatat că veniturile raportate prin Anexa 2 «Contul de rezultat patrimonial» nu reflectă realitatea, acestea fiind prezentate eronat, din următoarele motive:

- înregistrarea eronată a veniturilor în sumă de 229 mii lei, în contabilitatea proprie a MFP, respectiv în Anexa 2 «contul de rezultat patrimonial», rândul 02, datorită faptului că s-au înregistrat în mod eronat, în contul 751 „Venituri din vânzarea de bunuri şi servicii”, veniturile Consiliului Contabilităţii şi Raportărilor Financiare;

- raportarea eronată a sumei de 5.762.394 mii lei în Anexa 2 «contul de rezultat patrimonial», rândul 02, la MFP, prin preluare din situaţiile financiare ale ANAF. În veniturile înregistrate în situaţiile financiare ale MFP/ANAF, respectiv Anexa 2 «Contul de rezultat patrimonial», totalul veniturilor este de 65.024.946 mii lei, iar în conturile de venituri, înregistrate în balanţa de verificare, totalul veniturilor este de 59.262.552 mii lei, rezultând o diferenţă de 5.762.394 mii lei, raportată în mod eronat în Anexa 2 «contul de rezultat patrimonial», la situaţiile financiare ale ANAF, şi, implicit, ale MFP.

Din verificarea situaţiilor financiare ale Ministerului Finanţelor Publice, la data de 31.12.2009, s-au constatat următoarele:

- creanţele bugetului de stat, raportate în rândul 24 din formularul de bilanţ, sunt în sumă de 33.638.971 mii lei şi reprezintă soldul contului „Creanţe ale bugetului de stat”, la data de 31.12.2009;

- creanţele bugetului de stat, raportate prin Anexa 5 „Contul de execuţie a bugetului instituţiei publice - Venituri”, coloana 8 „Drepturi constatate de încasat”, care reprezintă soldul contului „Creanţe ale bugetului de stat”, la data de 31.12.2009, sunt în sumă de 33.900.930 mii lei.

Cu alte cuvinte, acelaşi indicator şi anume creanţele bugetului de stat, la data de 31.12.2009, are valori diferite. Au fost încălcate prevederile OMFP nr. 616/2006.