Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Asistam la o perioadă de declin semnificativ în privinta vârstei de pensionare, începand cu a doua jumătate a secolului 20. Între 1950 şi 2010, zece ţări au redus vârsta de pensionare pentru bărbaţi, iar 13 state au luat aceeasi masura in cazul femeilor. Vârsta medie de pensionare în 30 de state observate de OECD a scazut usor pana in anii '90, dupa care guvernele s-au trezit si trendul a fost inversat. Deja până în 2010, vârsta medie de pensionare a crescut cu 0,5 ani pentru bărbaţi şi 0,8 ani pentru femei iar în perspectivă, planurile sunt ca pensionarea sa se produca la 64,6 ani pentru bărbaţi şi 64,4 ani pentru femei (prin 2050). Speranţa de viaţă a înregistrat o creştere aproape continuă în a doua jumătate a secolului 20, şi cele mai multe estimări arată ca tendinta va continua.
Creşterea vârstei la care oamenii se pensioneaza este un obiectiv major al multor reforme a sistemelor de pensii. Motivul tine de imbatranire. În 1950, erau 7 persoane active la un pensionar. In 2047, raportul va fi de doi la unu. Prin urmare cheltuielile publice pentru pensii cresc mai rapid decât veniturile incasate la bugete, tendinta care va continua accelerat. Majoritatea lucrătorilor părăsesc piaţa forţei de muncă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, în unele cazuri, mult mai devreme. Într-un număr limitat de ţări OECD - cum ar fi Irlanda, Noua Zeelandă şi Suedia - ieşirea de pe piaţa muncii are loc, în medie, aproape de vârsta de pensionare. Dar există diferenţe mari în altă parte.
Barbatii părăsesc piaţa muncii, în medie, mai târziu decât varsta oficiala de pensionare in 12 din 30 de ţări studiate. Pentru femei, pensionarea mai târzie are loc in 10 state din 30. Oamenii părăsesc piaţa forţei de muncă semnificativ mai devreme decât vârsta de pensionare normală în Austria, Belgia, Finlanda, Ţările de Jos, Polonia şi Spania (in medie mai devreme cu 3-6 ani). Pentru barbati, medie efectivă vârsta de pensionare a scăzut de la 68,6 în 1960 la 63,5 în 2009. In cazul femeilor, vârsta de ieşire de pe piaţa forţei de muncă a scăzut 66,7-62,3 în aceeaşi perioadă.
Rata de participare pe piata forţei de muncă a celor de 55-64 ani se preconizează să crească cu mai mult de 25 puncte procentuale pana in 2060 in două ţări: de la 35% la 64% în Italia şi 48% la 74% în Spania. Creşteri mari ale ratelor de participare - de 15-20 puncte procentuale – sunt asteptate în Austria, Republica Cehă, Germania şi Ungaria.
- Guvernele isi dimensioneaza previziunile privind cheltuielile publice pe ipoteza că oamenii se vor pensiona mai târziu în viitor
- Romania- unde suntem?
O redresare a natalitătii este singura schimbare care ar putea diminua pe termen lung viteza procesului de îmbătrânire. O astfel de evolutie va duce însă – pentru un număr buni de ani - nu la reducerea raportului total de dependentă, ci la cresterea sa, prin raportul de dependentă al tinerilor.
Întreaga Europă se confruntă cu îmbătrânire demografică si consecintele economice si sociale ale acesteia. Se caută solutii. Societatea va trebui să aloce din ce în ce mai multe resurse pentru o populatie vârstnică în crestere a proportiei si a raportului său fată de populatia în vârstă de muncă. Sistemele actuale de securitate socială, sisteme născute în secolul al 19-lea si perfectionate în timp, par depăsite de amploarea evolutiilor viitoare. Rămâne de văzut care vor fi solutiile viitorului.
Cheltuielile de la buget cu pensiile se estimează să crească cu 40% mai repede decât PIB-ul în perioada 2010-2060, în medie, atât în OECD cat şi in UE27. Doar două ţări - Estonia şi Polonia - se aşteaptă la o reducere substanţială a cheltuielilor. În cinci ţări, cheltuielile privind pensiile sunt de asteptat să se dubleze. În Grecia şi Luxemburg, acestea vor depăşi 20% din PIB până în 2060.
- Pensiile- cazul Japoniei
Perioada platita de stat pentru a creste un copil a fost extinsă de la unu la trei ani. În cazul în care copiii suplimentari sunt născuţi în timp ce ai grijă de un copil, această perioadă se prelungeşte până când ultimul copil ajunge la 3 ani. Daca parintii aleg sa lucreze part-time in acest interval, contribuţiile sociale se calculeaza in baza câştigurilor actuale, dar pensiile vor fi calculate pe baza câştigului full-time anterioare.
Şomerii pot fi scutiti de la plata integrala a contributiilor pe trei niveluri- trei sferturi, o jumatate sau un sfert din contribuţii, în funcţie de veniturile gospodăriei. O singură persoană cu veniturile din anul precedent de sub 570.000 de JPY este scutita total de la plata oricarei contribuţii. Persoanele cu venituri mai mici de 930.000 JPY platesc un sfert din contribuţii, cei cu venituri mai mici decât JPY 1.410.000 vor achita jumătate din contribuţiile iar cele cu venituri sub 1.890.000 JPY achita trei sferturi din contribuţii. Pentru perioadele de scutire totală, oamenii au dreptul la o treime (după aprilie 2009, o jumatate) din pensia de bază şi pentru perioada cu un sfert de cotizare, de o jumătate (după aprilie 2009, la cinci-optimi) din pensia de bază.
Spor.
Cu toate lacunele din reglementarile elaborate în anii 1910 si 1912, cele doua legi au reprezentat un mare succes pentru salariati care, pentru prima oara, reuseau sa obtina unele drepturi în raport cu patronatul.
Potrivit prevederilor din „Legea Nenitescu”, la constituirea fondurilor de asigurare participau, dar în proportii diferite, atât salariatii, cât si patronatul si statul.
Astfel, daca pentru ajutoarele în caz de accidente de munca fondurile se constituiau în exclusivitate din cotizatiile patronilor, în caz de boala, maternitate sau deces cotizatia „cadea” în sarcina exclusiva a salariatilor.
Pentru constituirea fondurilor destinate protectiei unor categorii de salariati de stat necesare platii pensiilor de invaliditate si de batrânete, contributiile se împarteau în mod egal între patronat, salariati si stat (câte 1/3 fiecare).
Fara sa fi încalcat principiile sale calauzitoare, prin modificarile intervenite ulterior, „Legea Nenitescu” a dainuit pâna în momentul unificarii asigurarilor sociale.
În anul 1933, sub presiunea salariatilor si urmare perioadei de criza economica din anii 1929-1933 a fost adoptata Legea pentru unificarea asigurarilor sociale din toate provinciile tarii (la acea data existau trei regimuri diferite de asigurari sociale),
Mult mai corecta este speranta de viata a celuia ce a ajuns la pensie. Spre surprinderea unora, aceea depaseste, in momentul de fata, in Romania, 20 de ani pentru femei si 15 ani pentru barbati (21 si 16, daca nu ma insel).
Un articol pe aceasta tema, foarte bine documentat si argumentat, a aparut anul trecut pe hotnews.
Pastrând în linii mari principiile legii asigurarilor sociale din 1933, în anul 1938 s-a adoptat o noua lege, care prevedea ca, fondurile de asigurari sociale se constituie dintr-o cotizatie unica de 8 la suta asupra salariului mediu al clasei de cotizare respectiv (erau stabilite 8 clase de cotizare) platibila în parti egale de salariati si patroni, cotizatie majorata la 14 la suta în iunie 1944.
De mentionat ca, obligatia de plata a cotizatiilor revenea patronului, care era „în drept sa retina din salariul cuvenit angajatilor lui partea de cotizatie ce cade în sarcina acestora”.
Dupa anul 1944, sistemul de asigurari sociale pentru batrânete îsi schimba modul de organizare si finantare, ca urmare a regimului comunist care s-a instaurat. Sunt desfiintate casele autonome de pensii si cele peste 100 case de pensii private.
În anul 1949, au luat fiinta asigurarile sociale de stat. Prin Legea nr.10/1949 pentru organizarea asigurarilor sociale de stat, s-au instituit noi reglementari, între care cele privind constituirea fondurilor, obligatie preluata în totalitate de catre stat, împreuna cu persoanele juridice care angajau personal salarial - întreprinderi si institutii de stat. Fondurile de pensii sunt preluate si administrate de catre stat prin bugetul statului, care opera redistribuirea în functie de interesele sale
De ce?
- varsta medie de pensionare in Romania azi nu este 65 sau 6x. Este 55. Practic sunt mult mai multi decat apar in cifrele "normale" raportati la numarul de angajati. (asta ca sa nu mai adaugam si alti asistati sociali care primesc bani din acest fond).
Renumita generatie a decreteilor a cam emigrat. Nu mai refac azi calculele, dar pot sa va spun ca prognoza pe serii varste de cate 4 ani in 2025 nu arata mai prost ca cea de azi.
Partea buna este ca: in 2025 nu vom mai avea atitia asistati sociali, vom avea mai multi angajati si posibil (ca suntem in UE) un flux de imigranti. In alta ordine de idei pensiile vor fi destul de mici (conform cotizatiilor), iar salariile vor creste (macar din cauza inflatiei).
Deci Romania este un caz atipic din cauza pensionarilor anticipate din anii '90. Aceasta generatie va disparea natural pana in 2025!
Consider ca in viitor salariile vor fi mai mari si probabil CAS-ul va scadea.
Totusi mi se pare ciudat ca prin calcule am obtinut ca aproximativ o treime din populatia adulta care este apta de munca (am scazut pensionarile anticipate) nu apare cu contracte de munca de niciun fel. Probabil sunt in agricultura sau peste hotare. Ei nu cotizeaza cu nimic la CAS/CASS, dar probabil ca o parte benficiaza.
Cred ca solutia pensiilor este in alta parte decat in calcule economice: sta in cresterea pietii muncii, dezvoltarea sectorului privat prin eliminarea obstacolelor birocratice si a spagilor de toate tipurile; de asememea impozitarea este excesiva.
Este evident ca economia nefiscalizata este mai mare de 20%.
1. Pentru fiecare an lucrat, primesti ca pensie 2% din salariul castigat. Astfel, daca lucrezi 50%, vei castiga 100% din salariul avut (cel mediu, pe durata celor 50 ani). Ai lucrat doar 10 ani, primesti doar 20%. Simplu!
2. La nivelul unui an, se face raportul dintre contributiile la fondul de pensii si cuantumul pensiilor de plata. Pensiile de platit se afecteaza cu acest coeficient, astfel ca "fondul de pensii" anual nu este nici excedentar, nici deficitar (asta in mare, mici corectii sunt necesare din cauza unor decalaje de ordinul catorva luni).
Nu cunosc cum se calculeaza contributiile... trebuie sa fie ceva mai complicat si sa tina seama de imperative economice.
Mi se pare ca este o idee interesanta.
Niveleul pensiilor in sistemul de repartitie depinde de rapotul dintre nr. salariatilor si pensionarilor, de cuantumul contributiei( SALARIUL MEDIUx RATA CONTRIBUTIEI LA fondul de pensie):Daca speranta medie de viata a pensionarilor la momentul pensionarii creste, atunci raportul dintre nr. salariatilor si pensionarilor devine si mai nefavorabil pentru sistemul public de pensie. De fapt pentru aceste pensii nu are nici o relevanta speranata medie de viata la nastere ci durata medie de viata in momentul pensionarii care ne arata cat timp va primi pensie, in medie , fiecare pensionar.Mai mult, datele demografice( raportul dintre cei care muncesc si cei care sunt pensionar) influenteaza si pensiile private ( pilonul II si II), asigurarile de pensii,si chiar valoarea actiunilor pe care am vrea sa le vindem la varsta pensionarii. De ce ? Daca pensionarii la varsta pensionarii trebuie sa vanda activele agonisite, trebuie sa existe si cumparatori. Ori daca populatia activa scade, cumparatorii vor fi mai putini si astfel va sacdea cererea pentru activele pensionarilor ( deci cererea) si asfel aceste active se vor vinde la un pret mai mic, pensiile devenind mai mici( cele obtinute din diferite fonduri)