Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Romania si alte tari din afara Uniunii Monetare (UM) s-au alaturat Pactului considerand ca prevederile sale sunt in consonanta cu reforme structurale intreprinse acasa - reforma pensiilor si salariilor in secorul public, reforma legislatiei pietei muncii, programarea bugetara multianuala etc. Mai sunt doua ratiuni prin care putem interpreta aceasta alaturare: nevoia de a surmonta slabiciuni institutionale autohtone, care se reflecta si in putinta de a formula si implementa politici publice (aici trebuie inclusa si capacitatea de rezistenta la presiuni populiste, care apar nu numai in ani electorali); si nevoia de fi in cercul tarilor care, de facto, se transforma intr-un dispozitiv de guvernanta la nivelul UM/UE. Drept este ca Ungaria, Polonia, Suedia nu tin mortis sa faca parte din Pactul Euro, ceea ce indica rezerve fata de continutul sau. Se poate spune ca Pactul Euro inseamna un progres in reforma guvernantei economice a UM, a UE in general. Dar, in opinia mea, el nu lamureste si nu raspunde (inca) la chestiuni majore.
- Nu se recunoaste in suficienta masura interdependenta intre criza datoriilor suverane si starea sistemului bancar in UME
Pactul Euro nu abordeaza frontal cauzele interdependentei dintre datorii suverane si private poate si intrucat ar trebui sa puna pe tapet o alta chestiune esentiala: “impartirea poverii” (burden-sharing). Pana acum grosul ajustarii in zona euro este intreprinsa, in principal, de tarile aflate la mare anaghie (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania). Daca s-ar recunoaste interdependenta evocata mai sus ar fi nevoie de o prezentare cat mai transparenta a subcapitalizarii unor sisteme bancare, ceea ce ar putea conduce la sprijin public aditional ca si apel masiv la emisiuni de actiuni in tari care acorda acum asistenta financiara altora. Si cum conditiile actuale raman inca incordate pe pietele financiare sesizam dileme majore cu care se confruna decidentii. Si mai intervine un factor: este de presupus ca Germania, Franta si alte tari prefera ca bilanturile bancilor sa fie ameliorate de revenirea economica inainte de a se proceda la o recapitalizare in forcing imediata. Evident ca aceasta “tragere de timp”, ce nu este lipsita de temei, nu avantajeaza tarile ce sunt implicate in programe de austeritate ample.
- Pactul nu judeca realismul unor programe de ajustare (austeritate)
Pe un plan mai larg, se ridica o chestiune care priveste si tari din Europa centrala si de rasarit, care au de surmontat decalaje economice mari. Sunt masurile de intarire a disciplinei bugetare, de control al dezechilibrelor (inclusiv prin controlul dinamicii salariilor), pensionari in functie de speranta de viata, etc suficiente pentru a conduce la convergenta economica? Eu cred ca nu, intrucat pietele, singure, nu por sa tina cont de fenomene precum echilibre multiple, aglomerari de factori de productie, randamente crescande, cauzalitate cumulativa, etc. Si daca asa stau lucrurile, politici de austeritate cu design defectuos in combinate cu lipsa unor instrumente de a stimula convergenta economica ar favoriza fracturi economice in UM, in UE. Intr-un text anterior vorbeam, in acest sens, despre amenintarea unei geometrii variabile in crestere in Uniune. Se observa, de altfel ca, in pofida Pactului si a exhortatiilor Comisiei Europene de a fi respectata logica “pietei unice”, tari mari din UE recurg la masuri de protectie a industriei nationale. Franta a fost mereu o protagonista de varf in acest domeniu. Acum si Italia (vezi de declaratii ale ministrului Tremonti) pune la punct noi acte legislative de protectie a unor campioni nationali care au alura europeana.
- Pozitia Germaniei si a altor tari de a se permite operatiuni ale EFSF numai in piata primara- prea restrictiva
Nu este clar cum va opera statutul de creditor senior al EMFS pentru imprumuturile acordate incepand cu 1 ianuarie 2013, care va fi reactia altor detinatori de obligatiuni actuali si potentiali fata de o astfel de ierarhizare a creditorilor. De altfel, daca programele de ajustare vor mentine unele tari intr-o zona de stagnare economica, fara consolidare fiscala credibila, pietele vor penaliza aceste tari prin imposibilitatea de acces la finantari cu costuri rezonabile. Aceasta perspectiva se cuvine sa fie asumata de intreaga Uniune existand, in opinia mea, o responsabilitate comuna fata de realismul programelor de ajustare (avand in vedere cauze structurale ale crizei euro si si efecte de contaminare in sistemele bancare).
- Este nevoie de un sistem mult mai riguros de reglementare si supraveghere a principalelor grupuri financiare
Din pacate, ca si alte documente privind reforma guvernantei economice in UE si desi aminteste de nevoia incluziunii sociale, a unei cresteri economice care sa creeze locuri de munca, de importanta educatiei, Pactul nu reliefeaza fatete si implicatii de ordin moral ale crizei financiare. Fiindca industrial financiara, ea in special, a “pierdut pedalele” din acest punct de vedere. Si grav este ca se revine la practici premergatoare crizei, ca se acorda din nou bonusuri mari desi multe banci beneficiaza de sprijin public (subventii), direct sau indirect. Iar cerintele de a se aplica prevederile Basel III din plin numai din 2019 favorizeaza asemenea inclinatii. Chestiunea etica are doua componente. Prima este relatia industriei financiare cu restul economiei si renta necuvenita pe care ea o extrage; a doua componenta priveste contractul social intre cetatean (ca platitor de taxe si impozite) si stat in conditiile in care datorii private mari sunt preluate de sectorul public. Problema etica nu poate fi escamotata de guverne. Daca nu va fi abordata cu onestitate, in mod echitabil, va tensiona mai mult tesuturile sociale in Europa in anii ce vin pregatind terenul pentru noi evenimente neplacute.
Daca citeai cu atentie prima parte a expuneri ai fi inteles de ce Basescu a fortat aderarea la pactul de stabilitate. Poate asa intelegi si de ce a impus un acord preventiv cu UE si FMI pentru ca slabiciunile administratiei pot trimite caruta in gardul de alaturi. Vina asta este si a lui pentru ca nu a reusit sa impuna masuri de profesionalizare a administratiei statului.
Personal sunt de acord ca precaritatea sistemului bancar in EMU ar trebui sa fie legata direct de criza datoriilor suverane. Eu chiar sunt de parere ca intreaga criza este de fapt una de reglementare defectuoasa in sistemul bancar.
Sunt de asemenea de acord ca disciplina fiscala poate avea un impact cu atat mai greu de cuantificat in state care aplica masuri de austeritate insa ma intreb daca analogia cu masurile protectioniste ale guvernelor nu este fortata in acest context? Astfel de masuri voalate vor putea fi in continuare luate (si poate intr-o oarecare masura tolerate?) in conditiile unei integrari tehnice a pietei unice in baza unor masuri stricte de politica fiscala.
In privinta Iralndei exista un potential major de dezbatere: probabil ca prin lipas de flexibilitate privind cota impozitului pt companii ermania inceraca sa combata efecte de tip spill-over? pe de alta parte intr-o uniune reala efectele discrepantei intre politicile fiscale ar trebui sa fie corectate de piata in timp nu?
Ultimul argument mi se pare strans legat de primul si personal sunt absolut de acord, desi imi imaginez ca miliardele de banci din EMU, care de altfel au obtinut toate rezultate atat de bune la testele de stres, ele nu sunt de acord.
As fi fost interesat ca dl. Daianu sa propuna si alternative pt punctele in care pactul nu este convingator. De pilda, cum ar putea adresa pactul chestiunea etic, foarte bine explicata in articol.
In final, o nota critica: daca articolul este o dezbatere privind masurile Pactului, ar fi bine sa fie prezentate ambele fete ale monedei ca eu cititorul sa inteleg. Daca pe de alta parte este o opinie, asa cum se prezinta articolul, la sfarsit trebuie sa existe o concluzie care sa propuna masuri alternative pe care autorul de considera preferabila.
Imi pare pertinenta si plina de bun simt,
Sunt de acord si cu radu in ceea ce mentioneaza el in nota critica.
Extrem de important pentru Romania si cred ca merita sa facem un efort pentru a aduce imbunatatiri acolo unde acestea pot sa fie aduse si in acelasi timp acceptate.