Una dintre cel mai interesante dezbateri care are loc in acest moment este legata de evolutia cursului valutar: oficiali ai BNR sustin ca intarirea leului este justificata din punct de vedere economic, in timp ce unii analisti sustin ca aceasta evolutie nu are in principal legatura cu mersul economiei, ci cu raportul existent pe piata valutara intre cerere si oferta. Cum stau lucrurile de fapt?

Pentru a intelege ce se intampla acum cu leul trebuie sa analizam evolutia cursului valutar pe o perioada mai mare de timp. In acest sens am luat in considerare evolutia leului si zlotului in ultimii sase ani.

Perioada 2004-2007

Incepand cu 2004, ambele monede au inregistrat cresteri semnificative, leul castigand 24% pana la mijlocul anului 2007, iar zlotul intarindu-se cu 35% intre februarie 2004 si iulie 2008. Cel putin in ce priveste leul, daca BNR nu ar fi cumparat multe miliarde de euro din piata, probabil ca in 2007 cursul ar fi cazut sub 3 lei/euro. In aceeasi perioada, forintul s-a apreciat nesemnificativ, iar coroana ceha a castigat 25%.

Intarirea monedelor locale a fost determinata atat de intrarile de valuta, cat si de cresterea economica net superioara tarilor din vest. Sa nu uitam ca, desi Romania a inregistrat o scadere economica de aproximativ 9% in ultimii doi ani, in 2010 PIB-ul a fost doar usor mai mic decat cel din 2007, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din cresterile aferente perioadei de boom economic au fost pastrate.

In acest context ar fi o greseala sa consideram ca intarirea leului intre 2004 si 2007 s-a datorat exclusiv intrarilor de capital si jocului speculatorilor. In perioada de boom economic, Romania a inregistrat cea mai mare crestere de productivitate dintre toate tarile membre UE: intre 2000 si 2008, cresterea reala de productivitate a fost de 87% in cazul Romaniei, si de sub 35% in cazul Ungariei, Poloniei sau Cehiei, media UE fiind de +6,3%.

Perioada 2008-2011

A venit criza, iar BNR a lasat leul sa se deprecieze pana la un nivel pe care l-a considerat “optim”, respectiv 4,3 lei/euro. In acelasi timp, Banca Nationala a Poloniei a lasat moneda sa fluctueze liber, astfel ca, in doar 6-7 luni, zlotul s-a depreciat cu peste 50%, ajungand de la 3,2 la 4,9 zloti/euro.

Sfarsitul anului 2008/inceputul anului 2009 a fost o perioada de maxima incordare pe pietele internationale, monedele tarilor cu deficite mari fiind puse sub presiune, Romania confruntandu-se chiar cu un atac speculativ in octombrie 2008.

A urmat o perioada de aproape doi ani in care sistemele economice si financiare au fost reformate, deficitele au fost (mai mult sau mai putin) corectate, iar increderea in economiile emergente a inceput gradual sa creasca.

Desi din punctul de vedere al reformelor, anul 2009 a fost unul ratat pentru Romania, in acest moment deficitul bugetar pare a fi sub control, deficitul de cont curent se situeaza la doar 4,3% din PIB, iar prognozele de crestere economica pentru 2011 incep sa fie revizuite in crestere. Se discuta chiar si despre o crestre a ratingului de tara pana la sfarsitul anului 2011/inceputul lui 2012.

Tot acest context favorabil nu are cum sa nu influenteze moneda nationala care, la un curs de 4,3 avea incorporat un grad mare de incertitudine. Cum in ultimele luni am inceput sa avem din ce in ce mai multe certitudini, intarirea leului este normala, insa procesul are loc putin cam repede, fiind probabil influentat de speculatorii care incearca sa mearga cu trendul.

Evolutia leului pe termen lung

Intre 1 ianuarie 1999 si martie 2011, leul s-a devalorizat cu 209% in fata euro, in timp ce forintul a pierdut doar 6,2%, iar zlotul si coroana ceha au castigat 2,3%, respectiv 31,4%. Unii vor spune ca evolutia monedelor este justificata de evolutia generala a economiilor celor patru tari, insa deprecierea mare a leului in ultimii 12 ani poate insemna si faptul ca leul are un bun potential de intarire pe termen lung, asta daca economia va merge bine, iar deficitele vor fi tinute sub control.

Iar la orizontul anilor 2015-2020, atingerea unui curs semnificativ sub 3 lei pentru un euro nu cred ca este o varianta care sa poata fi scoasa total din discutie.

PS: in ce ma priveste, dupa cum spuneam si in urma cu un an si jumatate, eu mizez in continuare pe leu.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.