Pe 20 mai 2010 vedeam doua posibilitati in cazul Greciei:

* devalorizare interna, adica reducerea brutala a cheltuielilor si redirectionarea surplusului spre plata datoriilor;

* incetare de plati si restructurare controlata a datoriei.

Dupa un an, piata insista ca Grecia isi va restructura controlat datoria (negocierile cu FMI sunt in curs), iar o mare parte din creditori va suporta pierderi de cel putin 50%.

Datoria publica a Greciei a depasit 112% din PIB, deficitul bugetar a ajuns la 12% iar tara a primit ajutor de urgenta de 110 miliarde euro. In fata acestui ajutor nesperat, raspunsul popular au fost greve de mare amploare. Cu oarecare stupoare, grecii au descoperit ca datoriile trebuie platite inapoi, ca bunastarea nu vine de la stat si ca evaziunea fiscala nu poate deveni sport olimpic.

Spre deosebire de alte cazuri, statele nu pot fi executate silit ca orice companie dar o incetare de plati la nivel de stat are consecinte semnificative, macar prin prisma pierderilor pe care le vor suporta detinatorii de obligatiuni emise de statul grec. Acesti detinatori sunt banci, fonduri de pensii iar lantul pierderilor se va inchide la investitori, depunatori sau viitori pensionari.

Pe de alta parte, niciun stat nu poate functiona la orice nivel de indatorare. In mod normal, un stat ar fi pus in functiune tiparnita. Din pacate pentru Grecia, pensionarii germani sau francezi nu au nicio tragere de inima sa subventioneze din economiile lor salvarea grecilor.

Daca la inceputul anului Romania era principalul datornic la FMI, acum situatia s-a schimbat. Romania se apropie cu bine de finalul acordului in timp ce Grecia a trecut pe primul loc in topul datornicilor la FMI.

Citeste integral si comenteaza pe blogul lui Mihai Marcu