De regula, restructurarile veneau dupa perioade dificile din punct de vedere economic (razboaie, recesiuni, sau pur si simplu imprumuturi de fite, cum au facut cativa regi francezi). Vezi mai jos un tabel cu cateva state si restructurari ale datoriei.
Inainte de primul razboi mondial de pilda, Turcia si Bulgaria si-au suspendat ratele in contul datoriilor pe care le aveau la tarile considerate “inamice”. Austria si-a restructurat datoriile in 1802 si 1868, dupa ce a pierdut razboaie. Spaniolii (1831) si chinezii (1921) au trecut si ei printr-o restructurare a datoriilor in urma unor
razboaie civile.
Ca element comun al tuturor restructurarilor- cei care detineau creantele erau in majoritate companii sau asociatii private, nu alte State. La fel ca si acum, de fapt.
Printre putinele tari care nici default nu au mancat si nici a restrcturare nu le mniroase sunt Canada, Australia, SUA (la nivel federal) si cateva state arabe.
In perioada primelor defaulturi din istorie, creditorii se adunau intr-o adunare si incercau sa se inteleaga precum vulturii la impartirea prazii. Uneori reuseau s-o faca, alteori discutiile se prelungeau cu anii. Cea mai lunga asemenea intelegere a durat 14 ani, si s-a petrecut in 1870, cand cu restructurarea datoriilor Spaniei.
E drept, sumele cu care se intra in default erau infinit mai mici. La 1906, totalul insolventelor scazusera de la 300 milioane de lire sterile la numai 25 de milioane (Mauro, Sussman and Yafeh, 2006). Dupa defaultul tarilor africane din anii 1970 (Zair, Sudan) dar si Peru, Polonia), clubul creditorilor se organizeaza si apare Clubul de la Roma.
Cum se face o restructurare de succes?
Istoria ne arata ca asemenea restructurari a datoriilor se face prin:
- Acordarea unei perioade de gratie. Statului falimentar I se acorda o perioada de gratie in care nu I se cere plata ratelor, dar i se cere sa faca reforme dure si curatenie in ograda cu bani. Vi se pare cunoscuta metoda? Asa este, se practica si azi, pe alocuri.
- Se plica un moratoriu de plati (steregerea unei sume din datorie) si/sau extinderea maturitatii imprumutului. Asta fac si bancile cu clientii (ma refer la extinderea maturitatii). Ai avut imprumut scadent la anul? Lasa, ti-l prelungim pe inca doi ani, dar fireste, o sa iti crestem putin dobanda.
- Reducerea dobanzii imprumutului. Nu mai platesti 5% ca nu ai cum. Platesti 4,99, ca stim ca poti, dar nu vrei.
- Infiintam un consiliu care se va ocupa el de incasarea banilor la buget, consiliu format din 5 reprezentanti ai creditorilor si unul al datornicului, de sanchi. Este cazul Greciei (1898) Paraguay (1855), Egipt (1876), Turcia(1881), Serbia (1895). Practic, statele isi pierd controlul finantelor publice, iar creditorii fac cam ce vor ei, ca niste recuperatori de treaba.
Singura diferenta intre atunci si acum este aceea ca azi, sistemul bancar este globalizat. In rest, povestea e aceeasi. O restructurare a datoriilor Greciei va avea un oarecare impact, dar va fi una foarte atent controlata, pentru ca nicio banca (ma refer in special la cele din Germania si Franta) nu isi permite s-o dea in bara.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa
Acordul de liber schimb UE-SUA
Numai ca tu si altii ca tine nu vor sa inteleaga realitatea!
Multumesc pentru intelegere. DP
Exista alte solutii, metode?
Sau a unei parti din teritoriu.
Mai nou unele tari isi trimit aurul in afara - pentru o mai buna securitate :)
Oricum, razboiul este cea mai rudimentara metoda de a extrage valoare dintr-o tara. Mai nou se practica metode mai elegante: se trimit niste bancheri in tara respectiva, se creeaza bule speculative - fraierii liciteaza cu banii lor preturile la imobile si platesc si dobanzi pt. asta, politicienii dau atacul la borcanul cu miere pt. ca considera ca bunastarea li se cuvine (a se vedea in istoria recenta laudarosenia politicienilor care au fost contemporani cu bula imobiliara din Romania); la sfarsit fraierii ajung sa se intrebe de ce nu suntem si noi colonie nemteasca...
http://news.xinhuanet.com/english2010/business/2011-05/20/c_13886117.htm
PARIS, May 20 (Xinhua) -- The secretary-general of the Orgnization for Economic Cooperation and Development on Friday voiced confidence in the euro's bright future, saying the current debt problem should not be called a "eurozone debt crisis."
"There is no eurozone debt crisis except in the larger sense of being an OECD debt -- not crisis -- but debt problem, debt challenge," Angel Gurria said at OECD headquarters in Paris.
"The OECD has 100 percent debt to GDP ratio today and that's obviously unsustainable," he said, "Problem, it's still growing!"
However, European countries have respective problems not linking to the others, Gurria said.
To explain the current situation, the OECD chief laid out five main challenges for Spain: deficit, the flexibility of labor market, pensions and retirements, financial system, and the collective bargaining. He said most of Spain's problems are being addressed.
Spain is among some other European countries apart from Greece, Ireland and Portugal, which also have risks to weigh down the euro zone debt burden.
According to the OECD chief, the current problem is tricky to solve in a short time as each country has its own reason for its present situation. Meanwhile, new problematic issues continue to come in, therefore "rounds of efforts" are needed, which should take time, Gurria said.
"There is general problem of fiscal consolidation of bringing down the debt levels of all the countries," Gurria said. "But there are only three countries (Greece, Ireland and Portugal) that have problems of public finance for different reasons."
"From my point of view, the Europeans now, they are building a very strong safety net, but they are also working on making sure that nobody has to use the safety net," he said, referring to around 1trillion euros approved last week by Euroepan leaders
M-am uitat doar la Polonia, care a avut restructurari de datorie in 1987, 1990 (datorii suverane) si 1994 (datorii fata de banci straine). In total vreo 35 de miliarde de dolari "stersi" ca datorie externa.