Ionut Dumitru, Consiliul Fiscal: Pentru sau contra euro?

Miercuri, 25 mai 2011, 18:10 Economie | Finanţe & Bănci

Adoptarea euro are o serie de avantaje care pot fi grupate în avantaje directe si avantaje indirecte. Reducerea costurilor de tranzactionare pentru tranzactiile în euro vor fi evidente la nivelul populatiei si companiilor. De asemenea, la nivelul companiilor se vor reduce costurile administrative de gestionare a tranzactiilor valutare. Eliminarea riscului de curs de schimb fată de euro si reducerea substantială a riscului valutar fată de alte valute este poate avantajul cel mai important, cu efecte benefice asupra comertului exterior.

Adoptarea euro va permite comparabilitatea si transparenta preturilor locale cu cele din alte tări din zona euro. De asemenea, adoptarea euro aduce un cost al capitalului mai mic prin rate ale dobânzii mai mici, cu efecte pozitive asupra procesului investitional si asupra cresterii economice pe termen lung.
Dezavantajele si costurile adoptării euro sunt legate în primul rând de pierderea independentei politicii monetare si de costurile conversiei în euro. Dacă costurile conversiei în euro sunt costuri doar pe termen scurt, pierderea independentei politicii monetare este cel mai important dezavantaj pe termen lung.

Politica monetară este cea care permite politicii economice să răspundă la socuri (atât interne cât si externe) care se produc în economie. Abandonarea monedei nationale presupune o politică monetară si de curs de schimb unică.

Dacă de exemplu o tară este în recesiune economică si are nevoie de o politică monetară stimulativă, dar în acelasi timp
restul tărilor din zona euro sunt în faza ascendentă a ciclului economic, necesitând astfel o politica monetară restrictivă, apare o dilemă legată de aceasta lipsă de sincronizare a ciclurilor economice. Înainte de a intra în zona euro si a abandona astfel politica monetară proprie, o tară trebuie să se asigure că are ciclul economic sincronizat cu cel al zonei euro si el va rămâne sincronizat si în viitor.

Pentru a putea adopta euro, este absolut cert că sunt necesare în continuare progrese importante în termeni de convergentă nominală, dar în special în termeni de convergentă reală, pentru a pregăti economia să facă fată cu succes unei zone monetare unice. Punând în balantă argumentele pro si contra, lucrarea scoate în evidentă faptul că mentinerea calendarului actual de aderare la zona euro este solutia cea mai bună, iar accelerarea aderării la zona euro ar avea dezavantaje majore.

Pe de o parte, argumentele pentru o adoptare mai rapidă a euro sunt legate în primul rând de gradul ridicat de euroizare al economiei si de riscul valutar ridicat aferent datoriilor în valută la nivelul populatiei si companiilor. Legăturile comerciale importante cu zona euro reprezintă si ele un factor important de accelerare a adoptării euro. În plus, amânarea adoptării euro ar putea reduce motivatia pentru reformele structurale absolut necesare în economie.

Pe de altă parte, sunt multe argumente pentru a nu forta adoptarea euro de către Romania mai rapid. Ele sunt legate în primul rând de nivelul relativ scăzut de convergentă reală a economiei. dar si de necesitatea îndeplinirii criteriilor de convergentă nominală. Nivelul general al preturilor relativ scăzut în comparatie cu cel din zona euro evidentiază un potential încă ridicat de convergentă a preturilor în România, ceea ce înseamnă că inflatia va fi în continuare o provocare importantă pentru politica monetară.

În termeni de convergentă reală, corelarea încă scăzută a ciclului economic din România cu cel din zona euro si structura economiei relativ diferită reprezintă argumente importante pentru a nu grăbi procesul de aderare a euro. În acest context, riscul producerii unor socuri asimetrice ar fi ridicat, iar piata fortei de muncă din România, caracterizată prin rigiditate ridicată, nu ar putea ajuta la acomodarea unor astfel de socuri.
Nu în ultimul rând, existenta unor dezechilibre majore în economie si presiunile inflationiste încă ridicate necesită încă o politică monetară si de curs de schimb independentă.

• Ingrediente pentru convergenta reală si nominală sustenabilă

Este absolut cert că România are un drum încă lung de făcut p e calea convergentei, în special a convergentei reale, dar si a convergentei nominale. Ceea ce trebuie asigurat însă este sustenabilitatea procesului de convergentă.
România nu poate avea o convergentă sustenabilă fără să-si ajusteze dezechilibrele majore din economie, ceea ce necesită un mix de politici economice adecvat, echilibrat si cu o coerentă mai mare a politicilor economice. Politicile fiscal-bugetare si salariale trebuie ancorate la realitătile economice.

Corelatia salarii-productivitate trebuie refăcută, iar productivitatea trebuie stimulată printr-o politică de investitii în zonele care creează blocaje în economie, cum ar fi  infrastructura, sau în sectoare precum agricultura care este extrem de deficitară în termeni de eficientă.