Am citit intamplator scadentele creditelor inscrise la CRB iar rezultatele sunt destul de surprinzatoare, scrie Mihai Marcu, pe blogul lui.

1. Pana in 2006, au predominat creditele pe termen scurt - overdraft-urile, credite pentru cheltuieli temporare. In conditiile vremii de inflatie ridicata si curs volatil, nu se puteau face previziuni pe termen lung.

2. Incepand cu 2006, odata cu reducerea inflatiei, albirea unei mari parti din salarii si intrarea capitalurilor straine, bancile incep sa acorde credite pe termen lung, peste 5 ani - credite de investitii, credite imobiliare si ipotecare.

M-as fi asteptat ca pe perioada de criza, procentul creditelor cu maturitati peste 5 ani sa stagneze sau sa scada. Astfel de credite sunt printre cele mai riscante si printre cele mai scumpe. Sa nu ne facem o iluzii, un credit pe 30 de ani este un credit riscant si nu exista banci romanesti care sa dea un astfel de credit unei firme.

Intre iulie 2009 si martie 2011, soldul net al creditelor pe termen lung (peste 5 ani) a crescut cu aproximativ 16 miliarde lei, adica aproape 3.8 miliarde euro. 1.2 miliarde se explica prin programul Prima Casa. O parte pot fi cu adevarat credite noi, dar cred ca mare parte din suma ramasa de 2.6 miliarde sunt credite rescadentate si impinse pe maturitati lungi.

In conditiile in care sistemul bancar are destul de mult de recuperat in termeni de rentabilitate a activelor, voi continua sa fiu sceptic cand mai aud cereri disperate de "dat drumul la robinetul de bani". Portofoliile actuale de credite neperformante vor trebui rezolvate intr-un fel sau altul.

Comenteaza pe Economia pe intelesul tuturor.