La sfarsitul anului 1980, Romania nu si-a mai putut plati in mod regulat datoriile aferente creditelor externe contractate in anii anteriori, astfel ca a intrat in incetare partiala de plati, fapt ce l-a determinat pe Ceausescu sa ia hotararea de a plati in totalitate datoria externa.

De ce am intrat in incetare de plati si cum a reusit Ceausescu sa plateasca toata datoria externa pana in 1989?

Dupa cum se poate observa si in acest grafic, datoria externa a crescut de la 0,5 miliarde dolari in 1976, la $10,4 miliarde in 1981, in timp ce ratele aferente datoriei externe au crescut de la $8 milioane in 1976, la $1,5 miliarde in 1980, $2 miliarde in 1981 si $2,9 miliarde in 1982. Sursa datelor este Banca Mondiala.

Practic, ritmul nesustenabil in care Romania s-a indatorat in scopul de a isi dezvolta economia a dus la imposibilitatea onorarii platilor, fapt ce a determinat blocarea de catre creditori a valutei provenind din exporturi. In acelasi timp, rezerva valutara aflata la BNR totaliza aproximativ 2 miliarde dolari, insa 75% din suma era de fapt contravaloarea aurului, detalii aici.

Cu alte cuvinte, Romania trebuia sa plateasca peste 6 miliarde dolari in 1980, 1981 si 1982, in conditiile in care suma aflata in conturile BNR era de doar $0,4 miliarde, iar contul curent inregistrase in perioada respectiva un deficit de 2,2 miliarde dolari.

Ca procent din PIB, datoria externa a crescut de la 3% in 1978, la 28% in 1980, iar platile anuale aferente datoriei externe reprezentau echivalentul a peste 30% din exporturi.

Am trecut peste momentul respectiv cu ajutorul FMI si prin negocieri cu creditorii, insa umilinta la care a fost supus Ceausescu l-a determinat sa ia hotararea de a rambursa in totalitate datoria externa, tinta fiind atinsa cu cateva luni inainte de a fi impuscat.

Incepand cu 1982, tot ce producea Romania mai bun era exportat, astfel incat, pana in 1989, excedentul comercial a totalizat aproape 9 miliarde dolari (detalii aici), bani cu care datoria externa a fost platita in totalitate. Mai mult, in 1989, rezerva valutara la BNR insuma 1,8 miliarde dolari, la care se adauga valoarea aurului, respectiv 0,8 miliarde dolari.

In primavara anului 1989, Ceausescu "si-a vazut visul cu ochii", dar pretul platit a fost urias - Romania a ajuns o tara fara datorie externa, insa produsele de stricta necesitate erau rationalizate, economisirea era incurajata prin orice metoda (sa ne gandim ca, in numele economisirii energiei, curentul electric se intrerupea aproape zilnic), iar standardul general de viata scadea continuu.

Dupa 1990, datoria externa a crescut in mod accelerat, ajungand la 6,8 mld. dolari in 1995, $11,2 mld. in 2000, $39 mld. in 2005, si $132 mld. in martie 2011. In acelasi timp, Romania a inregistrat un deficit de cont curent de aproximativ $115 miliarde intre 1990 si 2010, suma din care jumatate a fost acumulata in doar 3 ani: 2006-2008. Vezi grafic.

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.