Curtea de Conturi a facut un audit al managementului datoriei publice guvernamentale. Concluziile sunt destul de proaste. Niciunul din obiectivele propuse nu au fost indeplinite, iar scuzele si motivele invocate de Finante nu se sustin, spun inspectorii Curtii de Conturi. In finalul analizei, li se recomanda Finantelor aplicarea a 10 masuri, printre care diversificarea instrumentelor de datorie publica plasate pe piata, orientarea nu numai catre contractarea de imprumuturi pentru finantarea deficitului bugetar ci si pentru proiecte prioritare si restructurarea portofoliului datoriei.

Prin prevederile art.3 alin.(4) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2007 potrivit carora Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza, cu consultarea Bancii Nationale a Romaniei, strategia pe termen mediu privind administrarea datoriei publice guvernamentale, pe care o inainteaza spre aprobare Guvernului si spre informare Parlamentului Romaniei, a fost introdusa obligativitatea elaborarii strategiei pe termen mediu in domeniul administrarii datoriei publice, aceasta fiind revizuibila anual sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun.

Pana in prezent, Ministerul Finantelor Publice a elaborat o singura strategie in domeniu, aprobata in sedinta Guvernului din data de 20.08.2008. Aceasta strategie a fost elaborata in contextul unor estimari macroeconomice legate de cresterea economica inregistrata la momentul elaborarii acestui document. Proiectiile deficitelor bugetului general consolidat (calculat ca procent in produsul intern brut) erau de 2,2% in anul 2008, de 2,3% in anul 2009 si de 2,1% in anul 2010. In mod similar, proiectiile privind datoria publica guvernamentala si ponderea acesteia in produsul intern brut, serviciul datoriei publice guvernamentale si ponderea acestui indicator in produsul intern brut au fost efectuate luand in considerare acelasi context macroeconomic favorabil.

Pornind de la premisele de mai sus, obiectivele privind administrarea datoriei publice guvernamentale in perioada 2008 - 2010 stabilite prin strategie aveau in vedere cresterea controlata a datoriei publice guvernamentale, reducerea costurilor cu datoria publica guvernamentala pe termen mediu si lung, limitarea riscurilor aferente portofoliului de datorie publica guvernamentala precum si dezvoltarea pietei titlurilor de stat.

  • Obiectivele propuse au fost ratate, spun inspectorii Curtii

Obiectivul privind cresterea controlata a datoriei publice guvernamentale a fost stabilit pe baza unor analize de sensitivitate si a unor scenarii care nu intrevedeau "derapaje care sa afecteze echilibrele macroeconomice". Acest obiectiv nu a fost atins, fapt reliefat de cresterea accelerata a datoriei publice guvernamentale in anii 2008 si 2009. Sintagma "crestere controlata a datoriei publice guvernamentale" nu a avut sustinere in conditiile unei cresteri a datoriei publice guvernamentale de 32% in anul 2008 fata de anul 2007 si de 36% in anul 2009 fata de anul 2008.

Obiectivul privind reducerea costurilor cu datoria publica guvernamentala pe termen mediu si lung a fost stabilit pe baza unor perspective de imbunatatire a conditiilor de finantare pe termen mediu (2008 - 2010) atat pe piata interna, cat si externa. Astfel s-a previzionat faptul ca in perioada 2008 - 2010 "costul datoriei publice guvernamentale in PIB se va reduce treptat de la 0,8% in anul 2008 la 0,6% in anul 2010". Din analiza efectuata rezulta ca nici acest obiectiv nu a fost atins, intrucat in anul 2009 costul datoriei publice guvernamentale in produsul intern brut a ajuns la 1,2%.

Reamintim faptul ca in anul 2009 costurile cu datoria publica guvernamentala au atins cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani, respectiv 5.787,2 milioane lei. Obiectivul privind limitarea riscurilor aferente portofoliului de datorie publica guvernamentala a avut in vedere optimizarea structurii acestui portofoliu prin diminuarea riscurilor financiare (respectiv riscul valutar). Obiectivul cu privire la limitarea riscului valutarnu a fost atins deoarece ponderea datoriei publice guvernamentale in lei in total datorie publica guvernamentala nu a avut o tendinta de crestere, asa cum se urmarea prin strategie. Astfel, in timp ce in anul 2008 ponderea datoriei publice guvernamentale in lei in total datorie publica guvernamentala a fost de 60%, in anul 2009 aceasta pondere a ajuns la 47%, cu mult sub ponderea de cel putin 55% propusa prin strategie.

Cu toate ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2007 prevede ca strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale sa fie revizuita anual sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun, iar recomandarile expertilor Fondului Monetar International propun realizarea unei strategii correct fundamentata pe realitatea economica a tarii, pana la aceasta data Ministerul Finantelor Publice nu a revizut-o pe cea existenta si nu a transmis Guvernului spre aprobare o alta strategie, desi conditiile macroeconomice si de piata s-au schimbat in mod dramatic.

  • Cum justifica Finantele lipsa de actiune?

Ministerul Finantelor Publice a justificat lipsa de actiune in sensul revizuirii strategiei de administrare a datoriei publice guvernamentale prin faptul ca nu a existat"cadrul legislativ care sa asigure predictibilitatea necesara stabilirii unor tinte de deficit sustenabile pe termen mediu", acesta fiind creat ulterior prin aprobarea Legii responsabilitatii fiscale in luna aprilie 2010, prin faptul ca "in perioada octombrie -noiembrie 2009 datorita motiunii de cenzura, Guvernul nu a mai actionat ca putere executiva" precum si prin faptul ca au existat modificari repetate ale cadrului macroeconomic si ale tintelor de deficit bugetar ca urmare a aparitiei crizei financiare si economice pe plan mondial. Aceste argumente nu pot fi luate in considerare intrucat tocmai modificarea conditiilor de piata si a necesitatilor de finantare impuneau revizuirea strategiei de administrare a datoriei publice guvernamentale mai ales in conditiile adancirii crizei economice si financiare mondiale.

Faptul ca Legea nr. 69/2010 a responsabilitatii fiscale a fost aprobata in anul 2010, reglementare care in opinia conducerii Directiei Generale de Trezorerie si Datorie Publica a creat "baza necesara unei politici transparente si predictibile privind finantarea deficitului bugetar si refinantarea datoriei publice", nu se constituie intr-un motiv temeinic in a nu revizui la momentul oportun strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale, respectiv odata cu aparitia crizei economice si financiare. Motivatia conducerii Directiei Generale de Trezorerie si Datorie Publica prin care se prevaleaza de lipsa unui cadru legal transparent si predictibil nu este justificata intrucat Legea nr.500/2002 a finantelor publice, ca lege organica reprezinta reglementarea legala prin care sunt, in mod transparent, stabilite cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice.

De altfel, asa cum stipuleaza prevederile legii finantelor publice, la prezentarea spre adoptare de catre Parlament a proiectelor legilor bugetare anuale, Guvernul trebuie sa prezinte si raportul privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar respectiv si proiectia acesteia in urmatorii 3 ani. De altfel si in documentul elaborat de Banca Mondiala - Departamentul Bancar si de Management al Datoriei Publice si de catre Departamentul de Dezvoltare Globala a Pietelor de Capital intocmit in luna august 2010 se face referire la faptul ca prin criza financiara globala s-a testat flexibilitatea managerilor datoriei publice de a-si adapta strategiile de indatorare dupa ce conditiile macroeconomice si de piata s-au schimbat in mod dramatic. "Romania este cel mai graitor exemplu: la inceputul anului 2009 proiectiile bugetare estimau o crestere a PIB-ului de 2,9% si un deficit de 2% din PIB. La sfarsitul anului cifrele indicau o scadere de 7% respectiv 7,2%".

  • Recomandari la nivelul Ministerului Finantelor Publice

1. Armonizarea legislatiei nationale referitoare la datoria publica cu metodologia prevazuta de Sistemul European de Conturi Nationale si Regionale din Comunitate (SEC95), prin redefinirea conceptului de datorie publica in vederea stabilirii unui cadru de raportare unitar;

2. Diversificarea instrumentelor de datorie publica plasate pe piata adresate tuturor categoriilor de investitori;

3. Orientarea prin strategia privind administrarea datoriei publice guvernamentale nu numai catre contractarea de imprumuturi pentru finantarea deficitului bugetar si refinantarea datoriei publice ci si catre contractarea de imprumuturi externe destinate finantarii unor proiecte/programe prioritare;

4. Restructurarea portofoliului de datorie publica guvernamentala in vederea asigurarii unui echilibru intre imprumuturile cu rata dobanzii fixa si cele cu rata dobanzii variabila, in functie de conditiile de piata;

5. Cresterea gradului de recuperare a sumelor platite de catre Ministerul Finantelor Publice (in calitate de garant si/sau imprumutat) reprezentand obligatii financiare neachitate ale operatorilor economici subimprumutati sau garantati de stat ca urmare a lipsei la scadenta a disponibilitatilor financiare proprii;

6. Cresterea rolului pro-activ de catre Ministerul Finantelor Publice (in calitate de unic administrator al datoriei publice guvernamentale) in procesul de implementare a proiectelor finantate din imprumuturi contractate de la institutii financiare internationale si banci comerciale;

7. Elaborarea, promovarea, aprobarea si aplicarea unui cod de conduita etica si profesionala aplicabil personalului de specialitate cu atributii specifice in contractarea, administrarea si gestionarea datoriei publice;

8. Elaborarea, aprobarea si aplicarea tuturor procedurilor operationale aplicabile in contractarea, administrarea si gestionarea datoriei publice;

9. Elaborarea si aprobarea documentelor "Fisa postului" prin care sa se stabileasca in mod clar si precis atributiile, competentele si responsabilitatile personalului de specialitate cu atributii specifice in contractarea, administrarea si gestionarea datoriei publice;

10. Revizuirea anuala a strategiei de administrare a datoriei publice guvernamentale sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun.

  • Recomandari la nivel guvernamental:

1. Incetarea practicilor de emitere a unor acte normative care sa se constituie in exceptie de la prevederile legislatiei referitoare la datoria publica avand drept consecinta anularea debitelor la fondul de risc;

2. Infiintarea unei agentii nationale de trezorerie si datorie publica independenta. Prin crearea unei astfel de agentii se urmareste crearea unei structuri elastice care sa permita adaptarea in orice moment la conditiile de piata interne si internationale. Functionarea acestui tip de structura ar conduce la cresterea eficientei si a transparentei in contractarea, administrarea si gestionarea datoriei publice. Putem afirma si faptul ca aceasta entitate separata ar avea impact asupra imbunatatirii perspectivelor de rating pe care le are un stat suveran, localizarea acestuia in interiorul Ministerului Finantelor Publice putand fi influentata de deciziile factorului politic.

Totodata este necesara si crearea unui corp de experti motivati in perfectionarea permanenta in activitatea de datorie publica. Acest fapt ar conduce la stoparea fluctuatiilor de personal, la reducerea costurilor cu instruirea altor persoane precum si la reducerea riscurilor de natura operationala si sistemica. Aceasta recomandare se bazeaza pe experienta tarilor europene care au implementat o astfel de organizatie- Austria, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Suedia si Ungaria- rezultatul fiind concretizat in reducerea riscurilor si costurilor aferente finantarii deficitului bugetar si refinantarii datoriei publice, obiectiv primordial care sta la baza oricarei organizatii care administreaza datoria publica.