Poate ca ar fi trebuit sa tratez azi ceea ce este stirea momentului, anume intentia - as spune istorica - a agentiei Moody's de downgrade a SUA. Ar fi pentru prima data dupa 1917 (sper sa nu ma insel) cand SUA s-ar confrunta cu un rating mai mic decat cel actual. Cu toate ca e vorba de o stire de maxim interes, dat fiind faptul ca ieri am avut ceva treaba, ma voi ocupa acum de stirile care vin din China deoarece, in mod surprinzator, consider ca ceea ce se intampla acolo e mai important decat situatia din SUA.
In timp ce investitorii par a avea un plan care exclude intrarea SUA in incapacitate de plata, nimeni nu cred ca are un plan B pentru inrautatirea situatiei economice din China. De altfel, pentru multi, posibilitatea inrautatirii situatiei a fost spulberata de datele care au venit ieri. Cresterea economica de 9.5% (YoY), peste estimarile analistilor (9.4%) semnalizeaza o incetinire a cresterii, dar, trebuie sa recunoastem, mentine motoarele turate puternic. Desigur, de-a lungul timpului au existat numeroase opinii privind prabusirea Chinei, scenarii fataliste referitoare la viitorul tarii s.a.m.d. La momentul respectiv le-am combatut din cauza ca datele aratau o cu totul alta realitate. La fel, atunci cand anumiti analisti frenetici faceau prognoze fantasmagorice despre viitorul Chinei am preferat sa prezint elementele sensibile si mai putin cunoscute care, dupa cum s-a vazut, si-au facut simtita prezenta fix cand ne asteptam mai putin.
De data aceasta in fata cifrelor date publicitatii de catre chinezi nu cred ca trebuie sa ne entuziasmam. Marele risc al Chinei este in continuare reprezentat de amenintarea inflatiei. Daca punem in oglinda indicele preturilor de consum cu cresterea economica vom observa o divergenta cat se poate de clara: economia scade in timp ce preturile cresc. Coborand si mai mult in complicata realitate chineza, putem observa ca acceleratia preturilor este in continuare sustinuta de alimente, dar, de asemenea, o pondere importanta o au imobiliarele. Pentru cei care-si amintesc, in urma cu mai mult de un an va povesteam despre problemele imobiliare ale Chinei si despre greutatile pe care le intampina cei care au decis sa se imprumute pentru a paria pe imobiliare. Ei bine, pe piata reala preturile sunt in continuare in scadere, dar, pe medie, avem parte de o usoara crestere. Cu toate ca seamana cu o dilema tipc chinezeasca, explicatia e mai simpla decat ne-am astepta: in timp ce pe piata libera preturile scad din cauza supraofertei, statul isi reevalueaza activele imobiliare la preturi incredibile. Motivul e simplu: cu activele supraevaluate autoritatile locale pot accesa credite necesare construirii de infrastructura si de modernizare a oraselor. Cu toate ca strategia pare una isteata, trebuie sa intelegem ca investitia in infrastructura nu are un ROI stralucit, iar beneficiile se impart la foarte multi, rezultand venituri mici pentru autoritatile beneficiare ale proiectelor. De asemenea, multe din lucrarile in care s-a investit nu sunt obligatoriu un rezultat al unei necesitati a comunitatii ci, mai degraba, o dorinta a autoritatilor de a iesi in evidenta.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.
