Povestea e simpla si cat se poate de reala. Se potriveste nu doar bancii de mai jos, ci multor alte institutii de credit sau chiar altor companii. O banca greceasca deschide in 2008 o agentie de peste 100 mp undeva in Romania – de departe un spatiu mare cat alte trei agentii din oras la un loc. Angajeaza un om pe casierie (entry level cu cel mai mic salariu din banca). Restul de trei ii promoveaza intern. In cei 100 mp amenajeaza 11(unsprezece ) birouri si 2 casierii. In realitate va functiona doar o casierie si doua posturi de ofiteri plus manager. Se plateste chiria pe un an in avans. Se renoveaza din temelie spatiul inchiriat, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Anul 2009 si 2010: e criza. Ofiterii si managerul se vaita. Se zbat cu moderatie sa faca ceva. Sunt pe ultimele locuri in reteaua nationala. Casieria este pe locul doi pe regiune (cam 7-8 judete) din punct de vedere al numarului de operatiuni incasare, schimb valutar si western union. Cei trei (doi ofiteri + managerul ) se plang ca e greu. Nu vand nimic, nu stiu sa vanda, dar asta nu ii impiedica sa isi faca cumparaturile, sa mearga la coafor si sa se ocupe de copii in timpul programului. Nu dau decat cateva credite mici si carduri.Ofiterii ies prost la audit: acte lipsa, acte nesemnate, proceduri incalcate etc in ciuda volumului f mic de dosare lucrate.
Spatiul este intesat de camere de luat vederi dar toate au fost orientate aiurea ca sa nu bata catre birourile “celor ce muncesc”. Casieria are alt statut: toate camerele pe ghiseu si casier – vreo trei. Banca initiaza un proces de stabilire a unor valori comportamentale si de comunicare organizationala centrata pe angajat. angajeaza leaderul in domeniu din romania. Cateva luni mai tarziu apar niste tablouri pe peretii din spatiile dedicate angajatilor cu valorile companiei : incredere, profesionalism, imbunatatire continua si altele. Nimeni nu spune angajatilor din agentie nimic. Managerul merge la un curs, dar la intoarcere are comportamentul lui Blaga- e mut ca o lebada. Ca o lebada neagra. Nu impartaseste nimic celorlalti. pe tablouri se pune praful usor, usor. Pentru un impact si mai puternic probabil, tablourile sunt montate la bucatariei. Nu le vede nimeni oricum. Acolo doar se fumeaza de 10 ori pe zi si se bea cafea.
Anul 2011: filiala merge la fel de prost. Regionalul incepe sa maraie. Sa zbiere. Sa dea cu pumnul in masa. Ofiterii si managerul incaseaza scatoalce si se plang. De schimbat atitudinea, nici vorba. De zbatut mai mult pentru a vinde produsele bancii, nici atat. In fond, nici n-ar putea. Nu au facut asta niciodata. Nici in anii de boom nici acum cand e criza. Viata e nedreapta cu ei si nu ei sunt cei care trebuie sa se schimbe. Sa se schimbe vremurile si o sa faca ei treaba…
Sunt tot pe ultimele locuri din reteaua bancii. Preocuparile lor continua: cumparaturi, coafor, luat copil de la scoala, coafor, mancat acasa, 'azi dupa amiaza asta nu ma simt bine' etc.
Un client al bancii cu experienta de 15 ani in vanzari spune despre cei doi ofiteri + manager ca nu au nici abilitati de vanzator si nici atitudinea potrivita. Se ofera sa-i ajute. Se mimeaza frumos multumirea de ajutor, dar nu se intampla nimic. Clientul samaritean insista: gaseste o firma partenera cu 2,5 milioane euro turnover/an, fara credite, pe care sa o aduca bancii. Managerul se sperie de intalnire. Merge acolo totusi. Nu vinde nimic si nu are atitudinea potrivita. Nu se descopera nevoia clientului. Nu face nicio propunere concreta. In final ramane ca la inceput: nu putem sa luam clientul asta.
Iunie 2011: regionalul are o discutie cu fiecare din cei doi ofiteri + managerul fata in fata. Plansete, ohtaturi, ochi inrositi. Casierul nu este informat de nimic (nici de bine , nici de rau) dar sta linistit. E totusi si anul asta pe locul doi in regiune la operatiuni pe casierii. Doua zile mai tarziu unul din cei doi ofiteri e mutat la o alta filiala si de acolo este adus un altul in locul lui cu tonus pozitiv si mai responsabil in atitudine - pe scurt : o rocada - pare o decizie inteleapta. Dar sa nu anticipam.
Managerul agentiei cu probleme pleaca in concediu doua saptamani. Revine la sfarsitul lunii bronzat si odihnit. Merita!
Sfarsitul lunii iunie 2011: intr-o luni ora 8.50 dimineata agentia se inchide. Managerul si ofiterul cel vechi sunt mutati in alte filiale pe alte posturi. Ofiterul cel vechi mutat de cateva saptamani de acolo nu are legatura cu inchiderea. Lucreaza deja in alta filiala si nu il priveste contra-performanta ultimilor 3 ani.Casierul si ofiterul abia adus prin rocada sunt concediati. In aceeasi zi la ora 11 cei doi concediati sunt trimisi acasa cu preaviz. Regionalul ii consoleaza: va dam salariu si bonurile de masa pe o luna.
Morala?
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa
0
0
