- Luigi Snozzi este unul dintre cei mai cunoscuti si respectati arhitecti elvetieni. De-a lungul timpului a predat la Facultatea de Arhitectura a Scolii Politehnice Federale din Zurich si Lausanne. Acum este profesor invitat la Academia de Arhitectura din Mendrisio si la Facultatea de Arhitectura din Sardinia.
Reporter: Cate proiecte au participat la concurs si ce parere aveti despre calitatea acestora?
Luigi Snozzi: Au fost aproximativ 50 de proiecte predate, si un numar de proiecte care nu au fost admise pentru ca au sosit prea tarziu.
Pentru mine, majoritatea proiectelor au fost, daca nu slabe, oricum in afara adevaratei probleme urbane puse in discutie; din cele 50 am reusit sa alegem doua, doua si jumatate, care raspundeau problemei acestui loc. Marea problema a concursului a fost ca cele mai multe proiecte nu au facut altceva decat sa amenajeze si sa decoreze o suprafata. Decoratia suprafetei nu reprezinta adevarata problema a spatiului public; spatiul public cere o reflectie mult mai profunda care, de fapt, da solutia concursului.
Reporter: Ce aspecte au contat in jurizarea proiectului? Care erau cele mai importante lucruri de care proiectantii trebuiau sa tina cont?
Luigi Snozzi: Cel mai important lucru l-a constituit lectura precisa a sitului, intelegerea locului interventiei. Pentru mine, aprecierea proiectelor s-a bazat in primul rand pe lectura precisa a acestui loc, si mai putin pe criteriile de evaluare date juriului; evident, ele au fost luate in considerare, dar ca elemente secundare.
Reporter: Ce parere aveti de faptul ca s-a organizat acest concurs dupa inceperea lucrarilor si ca proiectul parcarii a fost separat de amenajarea pietii?
Luigi Snozzi: Mi se pare ca acest lucru a constituit o mare dificultate pentru concurenti, pentru ca, atunci cand construim, subsolul constituie partea cea mai importanta a arhitecturii. Arhitectura incepe intotdeauna din subsol.
Arhitectii au fost pusi intr-o situatie foarte, foarte grea, aceea de a face proiectul plecand de la o baza intamplatoare, de a pleca de la un parking subteran si nu de la ceea ce se intampla la suprafata. Aceasta a fost dificultatea concursului.
Reporter: Daca am fi fost in Elvetia, cum s-ar fi organizat concursul pentru amenajarea celei mai importante piete din Capitala?
Luigi Snozzi: Cel mai bine ar fi fost sa se organizeze mai intai un concurs de idei, foarte general, iar apoi, dupa alegerea ideii, sa se defineasca o solutie, un proiect care va fi construit. De asemnenea, in concursurile din Elvetia aproape ca nu mai exista criterii de evaluare impuse de organizatorii concursului. Criteriile le fixeaza juriul. In Elvetia juriile sunt foarte serioase, exista intotdeauna o evaluare atenta a sitului, pentru a permite o judecata corecta.
Reporter: Daca ati fi fost desemnat sa faceti un proiect pentru amenajarea Pietei Universitatii, ce ati fi facut ca sa devina un spatiu public de calitate si totodata un reper pentru oras?
Luigi Snozzi: Daca as fi fost concurent, nu stiu daca as fi terminat concursul, pentru ca asta depindea de gasirea unei idei bune la momentul potrivit, si in acest caz nu era usor.
Reporter: Considerati ca este bine ca municipalitatea, prin proiecte de infrastructura, sa incurajeze traficul in centrul orasului? De fapt, considerati ca problema traficului poate fi rezolvata prin constructia de drumuri si pasaje?
Luigi Snozzi: Cred ca problema traficului este aproape de nerezolvat in orasele actuale. Orasul fara trafic nu este posibil, traficul este o componenta fundamentala, dar trebuie stapanit cat mai mult, pentru a nu deveni un element care perturba intregul oras. Evident, este o tema foarte dificila.
Reporter: Din experienta d-voastra ce solutii credeti ca ar fi potrivite pentru rezolvarea problemelor de trafic din Bucuresti?
Luigi Snozzi: E greu sa dau un raspuns, pentru ca nu cunosc suficient orasul. Nu am fost la Bucuresti decat de doua ori.
Reporter: Ce parere aveti despre constructiile noi din Bucuresti, despre imaginea orasului in general?
Luigi Snozzi: Pot sa spun ca Bucurestiul mi-a placut; il apreciez mult, are un caracter special. In ceea ce priveste noile cladiri, va marturisesc ca nu am vazut prea multe.
Reporter: Ati folosit de foarte multe ori sintagma “dezastrul produs de arhitectura si urbanismul de astazi", inclusiv in programul d-voastra de invatamant de la facultatea de arhitectura din Lausanne. Puteti detalia aceasta afirmatie?
Luigi Snozzi: Desi nu pot sa generalizez la intreaga Europa, se poate spune ca arhitectura de astazi nu evolueaza foarte bine. Suntem intr-o situatie destul de critica, pentru ca am pierdut capacitatea de a intelege orasul. Arhitectii importanti nu fac decat sa fuga de problematica urbana, se retrag in “gradina” lor si proiecteaza lucrurile cele mai greu de acceptat, inventeaza in fiecare zi ceva nou.
Si, facand asta, in loc sa creeze monumentele oraselor de astazi, accentueaza monotonia oraselor de astazi, pentru ca in orasul istoric cladirile - in special cele publice – aveau un raport foarte precis cu structura orasului. Structura era cea care indica unde se pune biserica, unde se pun celelalte cladiri etc. Astazi orasul nu mai are structura, adica si-a pierdut structura initiala; golul, care in vechiul oras constituia componenta principala a arhitecturii – strazile si pietele erau goluri, erau inima orasului, locurile unde se adunau oamenii –, nu mai exista ca atare.
Golul este doar un rest intre cladiri, fara nici un sens. In aceasta situatie, in care golul nu mai are sens, nu este posibil sa faci nici arhitectura, nici urbanism; asta e marea problema a orasului de astazi. Trebuie ca, prin arhitectura, arhitectii sa se ocupe mai mult de oras.
Reporter: Cum este tratata problema patrimoniului si a spatiilor verzi in Elvetia? In Bucuresti, in ultimii ani, s-a defrisat foarte mult si s-au demolat foarte multe constructii de patrimoniu.
Luigi Snozzi: In general, in Elvetia, suntem foarte atenti, chiar exagerat de protectionisti, cu aceste lucruri; se incearca sa se protejeze totul, ceea ce constituie de asemenea o problema. Aici, in mod evident, problemele sunt diferite, pentru ca nu vad o intentie serioasa de a pune lucrurile in ordine in ceea ce priveste situatia orasului. Probabil ca este si o chestiune de natura economica.
Reporter: Din ceea ce ati vazut, ce parere aveti despre calitatea spatiilor publice in Bucuresti?
Luigi Snozzi: Cred ca Bucurestiul are un potential extraordinar de spatii publice, care trebuie insa gestionat. Sunt multe spatii libere, relativ controlate, dar trebuie mai multa preocupare pentru ele. Cred ca aceste spatii constituie o mare sansa pentru Bucuresti.
Am mari indoieli aspura modului dumneavoastra de argumentare in aceasta privinta.
In afara de aroganta, ce altceva sa mai remarc in comentariul dumneavoastra?
De maine incolo nu osa mai zic ca imi place o floare ca nu sunt botanist, sau o padure ca nu sunt biolog..si asa mai departe.
Apoi nu inteleg ce raspuns asteptati daca intai m-ati acuzat ca as fi de fapt un participant la concurs?
Inca ceva, daca tot sunteti asa de atasat de decenta si de a nu da verdicte, in primul post m-ati calificat din start (din decenta) ca "rautacios" si "răstălmăciţi vorbele lui Snozzi". I-ar apoi imaginatia v-a zburat frumos si ati scos-o ca: "Ştiţi ce cred eu? Proiectul dv., sau, eventual al prietenilor dv." se numără sigur printre cele (50-2) proiecte rejectate."
Daca aveti principii fiti primul care le urmeaza.. lasa-ti lectiile gratuite pentru altii pentru mai tarziu.
P.S. Vă sfătuiesc să vă verificaţi tastatura, căci pune liniuţele aiurea...
Mai bine ar citi cu atentie toti ce spune omul asta de bun simt (la Snozzi ma refer). Are reperele fundamentale ale meseriei, are, cu adevarat, o viziune, asa batrin cum e - sau poate tocmai de aia...
cred ca un cetatean obisnuit are dreptul la opinie. e complet aberant sa acuzati orice om care critica acele proiecte gaunoase ca a avut un proiect si nu i-a fost acceptat...
si arhitectii de balta isi angajeaza postaci, mai nou???
Citez din raportul juriului:
"Solutia propune o piata unitara in centrul careia e proiectata o insula exclusiv pietonala, inconjurata de spatii care ofera posibilitatea circulatiei carosabile. Aceasta insula este delimitata de o serie de corpuri de iluminat, iar in interiorul acesteia sunt amplasate cele patru statui. Astfel, se da o importanta maxima statuilor, subliniind memoria locului. Juriul a remarcat faptul ca a fost singurul proiect prezent in concurs care, cu amenajari elegante, fara emfaza, ofera o amprenta clara a contemporaneitatii, nesubordonata volumetriei de ansamblu a sfarsitului de secol XIX. Juriul a remarcat forta ideii, simplitatea si economicitatea realizarii, care permit realizarea imediata, dar si posibilitatea unor adaptari ulterioare la necesitati care pot aparea in viitor. Iluminarea propusa este corespunzatoare, mobilierul urban este neostentativ, nu este opresiv prin numar si conceptie".
Din pacate pentru ei, din cauza staturii profesionale si prestigiului acestui arhitect elevtian, este mai greu sa-l denigreze si sa afirme despre el ca nu intelege arhitectura. Ar cadea in ridicol, asa ca trebuie sa inghita galusca, dupa ce il injura in gand.
"Cel mai bine ar fi fost sa se organizeze mai intai un concurs de idei, foarte general, iar apoi, dupa alegerea ideii, sa se defineasca o solutie, un proiect care va fi construit."
Este absurd sa organizezi un concurs si sa ceri un proiect tehnic. Ideea este gresita. Sistemul acesta de licitatii in arhitectura este gresit.
La fel au facut si ptr Hanul Gabroveni. In felul acesta se ingradeste participarea si rezultatele spun totul.
Insa OAR nu are asta pe ordinea de zi. De ce?
Poate si ptr ca sefii de la OAR cu firmele lor mari nu au o problema in a participa la asemenea concursuri.
daca asta e tot ce au reusit sa produca "urbanistii" dupa ce au "simtit" locul, atunci sensibilitatea lor este echivalenta cu cea a unei cizme. performanta - idem.
In rest, inca ma uit pe proiecte dar da, mari solutii inca nu vad. Pacat!
Personal as fi preferat proiectul de pe locul 2 sau 3.
Vreau sa atrag atentia ca aici este vorba de o PIATA PUBLICA si nu de un PARC. Nu se pot planta copaci in centrul amenajarii deoarece: 1. dedesubt este o parcare deci placa de beton; 2. avand in vedere configuratia spatiului (cele doua cladiri "pe rotund" si fatada Universitatii) este nevoie de un spatiu deschis.
Incercati sa va imaginati piete publice din Italia (ca sa fim clasici) care in loc sa fie deschise au un codru in mijloc: Pta. San Pietro din Roma, Pta. San Marco din Venetia, astfel incat sa fii complet dezorientat si sa nu vezi nimic din cladirile de pe margine.
Iata un exemplu tot atat de "defrisat" dar infinit mai scump si mai fin in Innsbruck (Austria):
http://www.dezeen.com/2011/06/02/landhausplatz-by-laac-architekten-and-stiefel-kramer-architecture/
http://www.dezeen.com/2008/09/05/grand-canal-square-by-martha-schwartz-partners/
Si aici ceva care sa va faca sa apreciati munca dlui Snozzi in arhitectura, ceea ce nu-i totuna cu urbanismul si peisagistica:
http://formandwords.com/2011/02/04/luigi-snozzi%E2%80%99s-%E2%80%9Cresistance%E2%80%9D-at-monte-carasso/