Castelul „Geza Teleki” din Maramureș, folosit ca reședință de vară de către nobilul Géza Teleki și fiul său, Pál Teleki, este scos la vânzare prin Artmark, transmite Mediafax. Preţul de pornire este de 275.000 de euro, iar valoarea estimată ajunge la 400.000 - 500.000 de euro.
Castelul „Geza Teleki” din satul Pribilești, județul Maramureș, se află pe un domeniu cu o suprafață de aproape 7.000 de metri pătrați, suprafața construită fiind de 1.400 de metri pătrați.
Preţul de pornire pe Artmark este de 275.000 de euro, iar valoarea estimată ajunge la 400.000 - 500.000 de euro.
Castelul „Teleki„ are o valoare istorică impresionantă, marcând o parte semnificativă din istoria Ungariei. A fost folosit ca reședință de vară de către nobilul Géza Teleki (1843-1913) și fiul său, Pál Teleki (1879 –1941), conte de Szék, o figură controversată, prim-ministru al Ungariei între iulie 1920-aprilie 1921 și februarie 1939-aprilie 1941.
Numeroase personalități ale Ungariei au vizitat castelul verile, bucurându-se de seri de bal, când marele salon cu pian de la etaj devenea atracția principală.
Arhitectura i-a fost atribuită arhitectului maghiar Miklós Ybl, emblematic pentru construcţiile secolului al XIX-lea din Ungaria, promotor al stilului neo-renascentist, însă nu există o dovadă clară în acest sens.
Construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, conacul familiei Teleki era înconjurat de un parc de peste 16 hectare. În 1897, a fost modernizat în stil eclectic și extins cu încă un etaj de către Géza Teleki (1843-1913), scriitor și om politic, pentru scurt timp ministru de interne. Pe lângă funcțiile politice, fiul acestuia, a fost geograf, membru al Academiei Ungare de Știință. Groful de la Pribilești a urmărit să mențină autonomia Ungariei, evitând implicarea țării în cel de-al Doilea Război Mondial. Este o figură controversată deoarece a semnat o serie de decrete anti-semite, între care „numerus clausus” (număr limitat în instituţiile de învăţământ şi profesii). În 1938, a fost ministru al Culturii și reprezentant al Ungariei la Dictatul de la Viena.
„După naționalizarea din 1949, castelul a fost folosit în diverse scopuri, inclusiv ca sediu CAP, depozit pentru cereale, sală de cinema și sală de bal”, se arată pe Artmark.
Castelul a fost clasat ca monument istoric în 1962.
După căderea comunismului, domeniul nu a fost revendicat de urmași și a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung în anul 2006. Un an mai târziu, a fost achiziționat de un urmaș englez al familiei Teleki, care plănuia să îl reabiliteze, însă nu a reușit și l-a vândut ulterior.
