Jurnal de santierist/Episodul 2

Miercuri, 6 august 2008, 17:29 Economie | Imobiliar

Joi, 31 iulie. Ma incapatanez si astazi sa merg la munca, desi stiu ca la finalul lunii voi fi platit cu 1050 de lei. Pana la pranz sunt calificat instantaneu in specialist in placari cu rigips si montare de sisteme de aerisire. De la seful de echipa, nea` Nicu, aflu ca nimeni de pe santier nu are calificare. El insusi a ajuns sef de echipa dupa ce zeci de ani a muncit ca strungar. Un inginer ratacit pe santier se plange sefilor ca peretii sunt strambi, ca materialele folosite sunt improprii. Unul din superior il linisteste: “las-o ba ca merge si asa, ca din avion nu se vede”. Inginerul lucreaza totusi pe un santier de 200 de milioane de euro.

• La amiaza ma imprietenesc cu un grup de pensionari. Din cauza pensiilor mici, sunt nevoiti sa construiasca apartamente de lux in valoare de sute de mii de euro.

Pe santierul din Pipera dimineata e haos: lumea se cearta, muncitorii se schimba prin baraci, sefii de echipe isi beau cafeaua si discuta despre stirile de la televizor. Pe santier nu exista plan de munca. Totul se face dupa ureche. Desi programul incepe la 7, muncitorii isi iau uneltele in primire abia pe la opt. Tot atunci vine si patronul.

Astazi, de serviciu la echipa e “Balaurul”, un tanar care seamana cu un vanzator de legume si care vine pe santier in jeansi si camasa. Balaurul e fratele lui Marius, omul care m-a angajat ieri. “Tu mergi la vopsit tevi, ba nu, mergi la descarcat... Stai asa, nu, de fapt esti la echipa cu nea` Valoare... Ai montat tubulatura pana acuma? Nu, lasa ca nu-i mare scofala”, spune Balaurul. In final ajung sa lucrez cu nea` Nicu, care e un fel de sef de echipa mai mic. Nea` Nicu e sotul lui tanti Maria, femeia de serviciu. Ea spune ca a venit pe santier pentru ca primeste dublu fata de banii castigati ca  femeie de serviciu in Carefour.

De la strung la profiluri, dibluri si negrese

Asa se construiesc apartamentele de lux Foto: Hotnews

Nea` Nicu isi preia cutia de plastic cu scule si plecam spre unul din etajele cladirii. “Lasa ca macar mergem la racoare, nu stam in soare sa ne perpelim. Trebuie sa facem niste profiluri, sa ii dam dibluri si sa placam”, spune nea` Nicu. Ceata totala. Diblurile sunt niste suruburi, profilurile sunt schelete de fier care se prind in beton cu dibluri, iar placatul inseama lipirea unor placi de rigips. Nea` Nicu este foarte sigur pe el, lasa impresia ca stie ce trebuie sa faca.

Primul obiectiv este sa realizam mai multe constructii metalice care urmeaza sa acopere maruntaiele cladirii, adica tevile de evacuare, conductele de apa, de gaz. Nea` Nicu spune ca in mod normal aceste capace sunt construite ca usi de acces la tevaraie. “Lasa ca noi le prindem cu negrese (negresele sunt un fel de cuie negre)”, explica nea` Nicu. Nu are nici o calificare in domeniu si stie si mai putine despre placare cu placi de rigips. “Da ce`s io rigipsar, n-am nici o treaba. Am fost strungar, da’ era greu si nu mai iesea cascavalu’, asa ca m-am pensionat pe caz de boala si am venit acuma la santier ca nu mai am bani in casa”, spune nea` Nicu.

Nea` Valoare si teoria sistemului de evacuare: “Le montezi in ordine crescatoare”

Dupa doua ore in care nea` Nicu taie doua bucati de rigips si da doua gauri, apare Vali, un alt sef de echipa. “Hai ca esti cu nea Valoare la tubulatura”, imi spune. Am fost oarecum avansat. Ma ocup de tubulatura, adica voi izola si voi monta tuburi din tabla care servesc la aerisire sau pentru aerul conditionat. Nea` Valoare lucreza la etajul 2 al cladirii, destinat spatiilor de birouri. “Care sa fie de evacuare,... care sa fie. Vali, care sunt pentru evacuare?”, il intreaba nea` Valoare pe seful de echipa Vali.

“Da de unde sa stiu? Vezi si tu ca sunt ceva numere sa le pui in ordine crescatoare”, raspunde Vali. Si asa incepem asamblarea sistemului de aerisire, fara un plan sau o schita sau cateva minime indicatii. La fel ca si Vali sau Nicu, nici nea` Valoare nu este meserias. “Da` ce crezi ca ti se da diploma? Ce crezi ca cineva de pe santieru’ asta are ceva calificare? Vali care se crede mare scula a bagat la lopata la Baneasa si asa a ajuns sef. Lumea crede ca e inginer, da`  pe dracu`, e muncitor de-aiurea”, spune nea`  Valoare.  

Din avion nu se vede

E pauza de tigara. Nea` Valoare se retrage intr-o camera, care probabil va servi ca birou. Peretii sunt inca neacoperiti de placile de rigips si se intrevad curbele peretilor. Pentru o investitie de 200 de milioane de euro, cat scrie pe Internet ca valoreaza viitorul complex rezidential, te-ai astepta ca macar peretii birourilor sa fie drepti. In timp ce nea` Valoare se lungeste la doua trei tigari, un inginer inspecteaza lucrarile si pare nemultumit. Este nervos, vorbeste cu cineva printr-o statie radio:

Inginerul: Capacele alea care acopera tevaraia nu`s ignifug;, in proiect scrie ca trebuie sa fie ignifuge, toate is puse din placi de rigips normal.
Vocea din statia radio: Lasa ca restu` le punem din ignifug.
Inginerul: La etajul 3 una din planseele de beton are o deviatie de 3 centimetri, daca vine cineva sa masoare ne-am ars.
Vocea: Las-o ba ca merge si asa, is doar 3 centimetri, din avion nu se vede. Bagam oricum rigips peste tot, se acopera tot ce e stramb. Din avion nu se vede oricum.

Inginerul pleaca la fel de nervos. Dupa pauza de pranz, in timp ce colegii de munca se relaxeaza sau dorm care pe unde apuca, cineva sterge panoul pe care este prezentat proiectul viitorului complex rezidential, in imagine, birouri ultraluxoase si apartamente super-finisate. In anuturile postate pe Internet, cea mai ieftina garsoniera din acest complex costa peste 120 000 de euro, iar un apartament de 2 camere costa peste 250 000 de euro.

Armada pensionarilor care construiesc apartamente de lux

Batranii care lucreza pe santier Foto: Hotnews

Pe santiere isi face aparitia un batranel, fara dinti, cu parul albit, slabanog, genul de pensionar de la tara. “Mosule, ce cauti aici pe santier?”, il intreb. Imi spune ca a venit pentru ca pensia e prea mica. Gheorghe locuieste intr-un sat din Ilfov: “Am 73 de ani, baiete, toata viata am muncit la CAP, si am ieisit la pensie cu 100 de lei. Ce sa fac? Vin aici si dau la lopata pentru 500 de lei”.

Pe santier muncesc vreo 25 de batrani. Puteai sa juri ca se ocupa de curatenie, de  treburi mai usoare.   De la etajul doi ma uit jos, in sectorul fier-beton unde trei batrani aranjeaza segmentele de fier care urmeaza sa fie inglobate in structura de rezistenta a cladirii.

Dintre ei, nea` Gigi, un pensionar cu dantura aurita este cel mai guraliv. Are 70 de ani si de10 ani e in pensie. Se lauda ca a mai lucrat in constructii inainte de 89, in Irak.

-Si acu` de ce mai vii la munca, nu ti-a ajuns?
-Ce sa fac, barbate? Sa dau in cap? Sa fur? Nu mai bine vin si dau la lopata, iau un ban si nu supar pe nimeni.

E ora 17:45. Imi scot salopeta puturoasa si plec spre statia de metrou Pipera.

In episodul de maine, despre munca la negru si cum am fost incarcerat intr-un container pentru a scapa de inspectorii ITM


Nota: Am ales sa ma angajez ca muncitor pe santier pentru a observa cum se vede criza imobiliara la nivelul zero. Santierele sunt strict legate de piata imobiliara. Pe santier, orice schimbare a pietei este resimtita in salariile muncitorilor si in ritmul de munca.