Nici macar nu a trecut un an de la excesele aberante in care ne-am scufundat, ca dorinta pentru irational incepe sa se manifeste din nou. Probabil avem ceva in noi care ne impinge catre lucruri nebunesti. Sau, si mai probabil, natura exclusiv speculativa din care pare a fi creat neamul nostru isi pune inevitabil amprenta asupra tuturor reactiilor pe care le avem. Nu stiu ce sa cred, dar tind sa consider ca, daca am avea in consistenta noastra ceva si ceva mai multa ratiune am fi, in mod sigur, cu mult mai departe.

Ma uit cu stupoare la numarul mare al articolelor care readuc in discutie cresterea preturilor la imobiliare. Cei mai multi considera ca acest fenomen este cauzat de intrarea in vigoare a programului (bagabontelei cf. lui Mazare) Prima Casa. Ma si vad reproiectat in lumea aceea in care orice analfabet facea bani doar din transferul unei proprietati, in care agentii imobiliari puneau presiune pe o masa de clienti abulici. O lume in care apartamentul infect dintr-un bloc in curs de daramare se transforma intr-o investitie sigura.

Este oare acea perspectiva atat de apropiata pe cat spera unii? Eu cred ca nu. Daca ati remarcat, cresterea preturilor s-a facut numai in anunturi. Nu cred ca exista tranzactii efectuate la noile preturi, iar motivul pentru care ne confruntam cu acest fenomen este extrem de simplu: miscarea era necesara pentru ca evaluatorii sa poata justifica anumite preturi umflate.

Intre altele, un raport de evaluare trebuie sa cuprinda si cateva preturi ale zonei, moment numai bun de speculat pentru a vinde o cutie de chibrituri fara valoare generosului stat care, inconstient, prefera sa arunce niste bani pe fereastra. Asa cum am mai spus, nu cred ca programul Prima Casa va face ceva mai mult decat transformarea unor imobile fara cumparator in proprietati ale statului.

Al doilea exces pe care-l remarc este cresterea nejustificata a titlurilor Bancii Transilvania. A fost necesar numai un zvon pentru ca pretul sa sara aberant. Nu va voi aminti decat ca in acest moment PER-ul pentru Banca Transilvania este de peste 21 (calculat pe baza pretului la zi si a profitului bugetat). Cine poate fi atat de inconstient incat sa plateasca in conditiile actuale un asemenea pret? Presupunand ca intentiile NBG sunt clare, chiar poate cineva sa-si imagineze ca o eventuala tranzactie se va incheia la un pret peste valoarea contabila?

Din cate stiu, actionarii BT nu au luat decizia vanzarii acesteia cand preturile erau sus. Daca se hotarasc sa vanda acum, inseamna ca o fac dintr-o jena (sa nu-i spunem disperare), fapt care in niciun caz nu justifica un pret ridicat de achizitie. Cu alte cuvinte, ne confruntam cu un fenomen similar celor inregistrate pe SIF-uri atunci cand se trezesc unii s-o mai puna de-o manipulare si anunta in presa cresterea (sau eliminarea) pragului de detinere.

Sunt doar doua exemple care scot in evidenta modul nostru de reactie. Aceasta isterie care se activeaza nejustificat ne conduce la situatii limita si ne face sa simtim mersul crizei cu o volatilitate mult mai mare. Ea ne tradeaza sentimentele, nelinistile si lipsa ratiunii in momentele critice.

P.S. Mai am o dilema: mesterii aia care potcoveau puricii cu nouazeci si noua de ocale mai traiesc oare?

Citeste si comenteaza pe Trenduri Economice.