Trenurile japoneze de mare viteză sunt celebre pentru punctualitate, pentru curățenie, pentru design și pentru modul cum au dovedit că trenurile pot reveni la modă și pot schimba o țară. La doar 15 ani după al Doilea Război Mondial Japonia începea să construiască prima linie adevărată de mare viteză, între Tokyo și Osaka. Trenurile începeau să circule cu nouă zile înainte de Jocurile Olimpice de Iarnă, iar Tokyo va fi și anul acesta gazdă, dacă epidemia de coronavirus nu va aduce amânarea. Mai jos puteți citi cum a construit Japonia această linie și care sunt planurile pentru sistemul ce a devenit legendar pentru cum trenurile sosesc la secundă.
Japonia a avut primele trenuri cu trei ani mai târziu decât Țara Românească
Deși pare greu de crezut, Japonia a avut prima cale ferată cu trei ani mai târziu decât Principatele Române, în 1872, 29 km dintre Tokyo și Yokohama. Japonezii au construit apoi în mod serios ”drumuri de fier” și 35 de ani mai târziu aveau peste 7.000 km, iar în 1945 erau 26.000 km, dar cu ecartament îngust. Pe magistralele principalele vitezele medii erau de peste 80 km/h în anii '30 și liniile nu mai făceau față traficului de marfă și pasageri. Cea mai aglomerată era magistrala principală Tokaido: Tokyo - Yokohama - Nagoya - Kyoto - Osaka - Kobe.
Foto Flickr
Înainte să existe trenuri, un drum de la Tokyo la Osaka dura două trei săptămâni, iar în 1889 trenul făcea 16 ore și jumătate. În 1965, cu Shinkansen, drumul dura doar trei ore și 10 minute, iar în prezent este și mai scurt, la două ore și jumătate.
Foto Wikimeida Commons
În anii '30 japonezii au ocupat și o parte din China și au modernizat rapid căile ferate de acolo. Trenul expres Asia făcea 13 ore și jumătate pe cei 885 km dintre Dalian și Harbin, viteza maximă fiind de 140 km/h. Tot în China, niponii au comis unele dintre cele mai dure atrocități din istorie.
S-a propus construirea unei noi linii rapide de 640 km între Tokyo și Osaka, obiectivul fiind ca drumul să dureze patru ore. Ar fi fost cea mai rapidă rută feroviară din lume, iar lucrările au început în 1941. Proiectul a fost abandonat din cauza războiului care a lăsat Japonia în ruine, mai ales că țara a fost extrem de agresivă în Pacific și în China.
Japonia era îngenunchiată după al Doilea Război Mondial, iar Shinkansen a fost unul dintre rezultatele miracolului economic japonez. Numele Shinkansen înseamnă ”noua linie interurbană” și nici aceste trenuri nu au scăpat de efectele coronavirusului, până la final de martie fiind suspendate mai multe curse.
Un miracol ce semnifică revenirea Japoniei
La 14 ani de la terminarea războiului Japonia începea construcția căii ferate de mare viteză Tokyo - Osaka (515 km), dar nu viteza a fost principalul factor, ci mai ales nevoia de a avea capacitate mare de transport. Niponii au început să cumpere în număr mare mașini și să folosească cursele aeriene, astfel că au fost câțiva înalți oficiali care s-au opus construirii unei căi ferate scumpe, spunând că nu are viitor. S-au înșelat, în cele mai multe privințe, dar nu și în cel al costului de construcție care a fost aproape dublu față de cel estimat (380 miliarde yeni 1,1 miliarde dolari).
Foto Flickr (Mikel Ortega)
Înainte de Shinkansen, cel mai rapid tren dintre Tokyo și Osaka era un super-expres care făcea șase ore și jumătate.
Noua cale ferată a fost gândită că o ”autostradă feroviară”: linie dedicată, puține opriri, curbe foarte puține și viteză fără precedent. La acel moment cel mai rapid tren din lume era Mistralul francez care atingea 160 km/h, dar avea viteze medii de 100-110 km/h pe tot parcursul.
Ideea era ca trenul să poată, în premieră mondială, să fie o variantă viabilă în lupta cu avionul pentru distanțe mari, de până la 800 km. Un manager care pleca dimineață din Osaka putea ajunge la prânz la o întâlnire în Tokyo, iar așa ceva părea de necrezut cu doar 10 ani înainte când Japonia încă nu-și revenise.
Unul dintre designerii părții frontale a primului Shinkansen (Seria 0) a fost Tadanao Miki care în timpul războiului, cu 20 de ani mai înainte, crease designul pentru avioanele piloților kamikaze. Miki și-a folosit în anii '60 inspirația pentru ceva pașnic, iar look-ul modern i se datorează și lui.
Cinci ani a durat construcția liniei de 515 km și durata este mică dacă ne gândim că au fost 108 km de tunele și 3.000 de poduri pe traseu. În plus, era prima oară oriunde în lume când se construia o astfel de linie. Costurile au fost mari din cauza numeroaselor tunele și viaducte de pe traseu, necesare pentru a permite viteza mare, linia trebuind construită cu minime treceri la nivel și cât mai drept posibil, indiferent de relieful întâlnit. Și materialele folosite, de la cele din fundația căii de rulare, până la catenară, au fost de super-calitate, adăugând la costurile totale.
O controversă a fost și datorită alegerii ecartamentului standard european, în locul celui îngust existent atunci în rețea. Cu acel ecartament era mai ușor, mai ieftin și mai rapid de construit, dar trenurile nu ar fi putut atinge vitezele mari dorite și nici frecvența de tren de metrou.
Pe zi sunt și peste 300 de trenuri între Tokyo și Osaka, iar prețurile unui drum dus sunt undeva între 118 și 126 euro.
Japonezii sunt experți în construcția de tunele, iar cel mai lung este Seikan - 53,8 km, între regiunea Aomori și insula Hokkaido. Construcția a început în 1971 și s-a terminat în 1988, costurile fiind de aproape 4 miliarde dolari. Trenurile de pasageri au o viteză maximă de 160 km/h.
Un mega-succes
Trenurile japoneze au fost un mare succes: în primii trei ani au atins pragul de 100 milioane de pasageri transportați, miliardul a fost atins în 1976, iar linia Tokaido transportă anual peste 140 de milioane de pasageri. În 56 de ani trenurile nipone de mare viteză au transportat peste 10 miliarde de pasageri și mai multe gări din Japonia domină topul mondial al stațiilor cu cel mai mare trafic de pasageri.
Foto Needpix
La început trenurile atingeau 200 km/h, dar îmbunătățiri la infrastructură, semnalizare și material rulant au dus la creșterea vitezelor. De exemplu în 1972 viteza a fost ridicată la 220 km/h, iar în 1998, la 300 km/h. În 1982 trenurile Shinkansen au ajuns și în nordul țării prin serviciile Tohoku Shinkansen. În 1998 s-a lansat seria 500 capabilă de viteze de până la 300 km/h, botul extrem de ascuțit și aerodinamic fiind inspirat de ciocul unui pescăruș. Și pantograful are un design deosebit, precum o aripă, pentru a rezista la viteze atât de mari.
Trenurile de nouă generație N700 sunt operaționale din 2013 pe magistralele Tokaido și Sanyo, iar în 2009 au atins în teste viteza de 332 km/h între Maibara și Kyoto.
Rețeaua japoneză a ajuns la 3.200 km și cele mai rapide trenuri ating 300 km/h și ajung la 270 km/h la trei minute de la pornire.
Cum merg trenurile nipone
În prezent, cei 515 km dintre Tokyo și Osaka sunt parcurși în puțin sub două ore jumătate de cele mai rapide trenuri. Întreaga magistrală Tokyo - Hakata are 1.069 km și călătoria durează cinci ore.
De la Tokyo la Nagano, oraș care a găzduit în 1998 JO de Iarnă, sunt 226 km, iar trenurile fac două ore și 22 de minute când au o singură oprire și cu 20 - 30 de minute mai mult când au cinci opriri.
Foto Needpix
În lista celor mai frumoase călătorii cu trenul este și Hokkaido Shinkansen, cei 842 km dintre Capitală și Hakodate, 4 ore și jumătate. Pe liniile unde nu sunt trenuri Shinkansen vitezele medii sunt între 60 și 100 km/h.
Japonia are planuri mari pentru trenurile sale legendare. În primăvara lui 2019 a început testele cu cel mai nou tren de mare viteză Shinkansen, capabil de o viteză operațională de 360 km/h. Prima fază de testare se va încheia în 2021, iar trenurile numite Alfa-X ar trebui să devină operaționale abia în 2030. Testele sunt realizate de compania JR East, iar trenurile sunt extraordinar de aerodinamice și au un ”bot” neobișnuit de lung, de 22 de metri.
Și rețeaua va continua să fie extinsă: de exemplu, linia de mare viteză ar trebui să ajungă la Sapporo în 2030 și se construiește și o linie de tren Maglev care să poată atinge 500 km/h și să parcurgă 286 km în 50 de minute (Tokyo - Nagoya).
Trenurile japoneze de mare viteză sunt super-sigure: în 56 de ani nu a murit nimeni într-un accident feroviar și au fost doar două incidente. În 2004 un tren a deraiat din cauza unui cutremur, iar în 2013 un tren a fost lovit de fulger. La marele cutremur din 2011 trenurile s-au oprit automat datorită unui sistem foarte avansat, iar la singura deraiere din istoria Shinkansen-ului nu a murit nimeni, deși trenul rula cu 200 km/h când s-a produs cutremurul și s-a dovedit că viaductul fusese ranforsat cu cinci ani înainte.
Un moment recent cu totul special a fost în toamna lui 2019 când zece trenuri de mare viteză, în valoare de peste 100 milione dolari, au fost inundate în depou și nu au mai putut fi folosite. Totul s-a întâmplat din cauza taifunului Hagibis.
Japonezii au dovedit că trenurile pot reveni la modă, că pot fi cool și că pot fi extraordinar de punctuale și de sigure. Fără Shinkansen probabil că TGV-ul francez, ICE-ul german sau trenurile AVE din Spania ar fi apărut mai târziu. Este adevărat că Japonia nu a reușit să exporte în foarte multe locuri trenurile sale de mare viteză, cel mai bun exemplu pozitiv fiind Taiwan, dar asta se întâmplă și pentru că în ultimii ani au tras tare chinezii, cu trenuri mai ieftine la preț.
2
10
