Spania, Franța, Germania și Marea Britanie sunt printre țările europene în care cele mai rapide trenuri ating 300 km/h și sunt mulți oameni care speră că aceste trenuri super-rapide vor ajunge în cât mai multe locuri, vor avea rute tot mai lungi și vor traversa cât mai multe granițe. Nu este însă deloc ușor.
Paris - Lyon, Madrid - Barcelona, Roma - Milano și Berlin - Munchen sunt câteva dintre rutele europene pe care trenurile europene au mare succes și au viteze foarte mari. O problemă este însă că în afară de o zonă din Europa Centrală și de Vest, rețelele de trenuri de mare viteză nu sunt coordonate între diverse țări.
Nu se poate spera, prea curând, să existe un tren direct de mare viteză Londra - Madrid sau unul de la Paris la Viena. La nivelul UE se vorbește despre nevoia dublării numărului de călătorii cu trenurile de mare viteză în 2030 și de o triplare în 2050, față de nivelurile din prezent, trenul fiind varianta ecologică față de avioane și autoturisme.
Legături transfrontaliere bune cu trenuri de mare viteză sunt între Franța și vecinii săi, iar în zona Alpilor nu prea sunt astfel de legături, dat fiind că relieful este complicat și trebuie construite tuneluri scumpe care durează chiar și peste 10 ani pentru a fi construite.
Spania, Franța, Italia și Germania au dezvoltat rețelele de trenuri de mare viteză în interiorul granițelor, legăturile cu alte state nefiind o prioritate la început. Cu cât rețelele s-au extins în interiorul granițelor a devenit însă importantă și gândirea unor legături internaționale.
O rețea unificată de trenuri de mare viteză este foarte greu de construit fiindcă vorbim despre costuri uriașe de 20-30 milioane euro/km, iar țările trebuie să cadă de acord despre cine va suporta costurile la o legătură transfrontalieră. Unele guverne sunt mai dispuse să investească și pe mai departe în linii de mare viteză, în timp ce altele spun că este prea costisitor sau preferă investiții pe rutier.
În plus, se estimează că, din cauza pandemiei, companiile europene de căi ferate au pierdut peste 50 miliarde de dolari și compensațiile oferite la nivel european și național acoperă cam o cincime din acestă sumă. În unele țări apetitul pentru noi investiții a scăzut, mai ales că nu este clar dacă pandemia nu va reveni și numărul de călătorii ar putea scădea din nou.
Cehia vrea să aibă trenuri de mare viteză până în 2035 și Polonia vrea și ea să intre în „club”, dar nu se va întâmpla mai repede de 2040.
Un obstacol ține și de diferențele tehnice dintre rețelele feroviare ale diverselor țări, spre exemplu la alimentarea cu energie electrică și la tipul catenarei. Mai sunt și bariere birocratice, iar ieșirea Regatului Unit din UE va face mai complicată și deplasarea cu trenul din Londra spre continent (controale suplimentare, formalități).
Se propune de ani buni o platformă comună independentă de ticketing în care să participe toate marile companii feroviare de pasageri din țările importante, astfel încât să fie ușor de cumpărat un bilet internațional și să fie armonizate o serie de tarife. Acum există diverse aplicații de pe care pot fi cumpărate bilete de tren pe distanțe foarte lungi - cum ar fi Omio sau Trainline - dar unele rute nu sunt incluse pe unele platforme și sunt și comisioane.
Trenul de mare viteză poate „bate” ca atractivitate avionul pe rute de până la 700 km, dar pe aceste rute trenurile de mare viteză ar trebui să facă maxim 4-5 ore, nu 13-15 ore, cât fac pe 700 de km trenurile care străbat România.
Un alt obstacol ține de taxele mari de acces pentru operatori feroviari care vor să acceseze rețelele altor țări, dar cel mai mare minus este legat de costurile enorme de construire a unor linii de mare viteză.
Câteva exemple de rute europene foarte rapide
Paris - Bruxelles, 300 km, 1 h 22 min: La trenurile Thalys prețurile sunt de 99 euro în ziua aceea, două săptămâni mai târziu se pot găsi bilete la 55 de euro, iar o lună mai târziu, 45 de euro. Autobuzul costă între 9 și 14 euro, drumul durează 4 ore.
Amsterdam - Bruxelles, 218 km, 1h 53 min. În aceeași zi prețurile variază între 49 euro și 82 de euro, în funcție de oră. Cu o lună înainte cele mai ieftine bilete sunt 25 de euro. Autobuzul costă între 10 și 13 euro (2 h 30 min -3 h).
Paris - Marsilia, 750 km, 3h 4min face singurul TGV care nu oprește deloc pe parcurs. Luând biletul chiar înainte de călătorie prețul este și de 107 euro, dar pot fi găsite și oferte la sub 40 de euro. Cu o lună înainte prețurile sunt cel mai adesea între 64 și 85 de euro. Cu autobuzul costă 25 de euro, dar drumul durează peste 10 ore.
Paris - Lyon 425 km, 1h 57 min. Cu TGV-ul biletul costă între 40 și 90 de euro dacă tichetul este luat chiar înainte de plecare. Cu o lună înainte se pot găsi chiar și bilete la 10 euro, dar și la 83 de euro.
Londra - Paris, 457 km. 2 h 16 min. Cu trenul Eurostar călătoria costă 224 euro cu bilet luat chiar înainte de plecare și călătoria costă între 78 și 119 euro dacă biletul este cumpărat cu o lună înainte.
Madrid - Barcelona, 659 km, 2 h 30 min cu trenurile AVE. În aceeași zi prețurile sunt între 52 și 113 euro, iar cu o lună înainte prețurile sunt între 22 și 78 euro. Ruta este un super-exemplu despre cât de multe lucruri poate schimba trenul: acum 30 de ani trenurile făceau între 8 și 14 ore între cele două orașe.
Sevilla - Madrid, 479 km, 2 h 30 minute. În aceeași zi prețul este între 93 și 76 euro, iar cu o lună înainte între 31 și 62 euro.
Roma - Milano, 580 km, 2 h 59 min. Prețurile la Frecciarossa sunt între 95 și 129 euro în aceeași zi și între 45 și 50 de euro cu o lună înainte.
Berlin - Munchen, 505 km, 3 h 58 min. În ziua plecării biletele la trenurile ICE costă între 37 și 180 de euro, iar cu o lună înainte pot fi găsite și bilete la 18 euro, dar cele mai multe sunt la 24-36 euro.
Berlin - Frankfurt, 424 km, 3 ore 52 min. În ziua plecării biletele costă între 90-121 euro. Cu o lună înainte biletele pot costa între 18 și 32 de euro.
Londra - Edinburgh, 620 km, 4 ore 20 min. În aceeași zi prețurile sunt între 99 și 171 euro. Cu o lună înainte prețurile sunt în general între 55 și 70 de euro.
16
2
