Rata la banca mai mica decat chiria. Isi cumpara romanii plecati afara case?
In sufletul oricarui roman stabilit vremelnic sau nu pe alte meleaguri exista insa si aspiratia de a avea propria casa. De a abandona statutul de chirias (considerat de unii rusinos) pentru cel de proprietar.
Reactia celor ramasi acasa atunci cand aud ca “occidentalul” sta cu chirie este una vecina cu dispretul. In Romania exista din acest punct de vedere un fals complex de superioritate.
Ceausescu a transformat Romania intr-o tara de proprietari. Si nu doar pentru ca era simplu sa faci un C.A.R si sa iti cumperi o casa ci si pentru ca totul se facea fara prea multa hartzogaraie si fara nici un risc, este de parere Cristian Ciressan, un roman stabilit in Elvetia, doctor in tehnologia informatiei si mic investitor imobiliar in Romania:
“Cine se gandea la vreun risc pe vremea lui Ceausescu? Ce fel de risc ne puteam imagina atunci? Trebuia doar sa vrei... si cine nu vroia? Ce puteai sa faci cu banii atunci? In general 3 lucruri : mers in vacanta, cumparat masina sau cumparat apartament. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca pe vremea aceea chiria era imorala si pentru cel care o primea si pentru cel care o dadea.”
Majoritatea rezidentilor elvetieni sunt chiriasi
Spre deosebire de alte tari, cea mai mare parte a comunitatii romanesti din Elvetia, de pilda, este compusa din oameni educati care lucreaza pentru companii multinationale, universitari sau personal medical.
Castiga suficient de bine ca sa isi permita sa inchirieze apartamente bine pozitionate, modern amenajate si utilate cu tot ce le trebuie. Putini dintre ei prefera sa renunte la statutul de chirias pentru cel de proprietar.
De altfel, din acest punct de vedere romanii sunt la fel cu majoritatea rezidentilor elvetieni indiferent de nationalitate. Pe langa faptul ca nu doresc sa se lege de un loc anume pentru a fi flexibili in cazul in care sunt ofertati cu un job mai bun, o alta ratiune este evitarea impozitului pe avere (proprietatile sunt evaluate la sfarsitul anului si impozitate ca si cum ar fi bani in cont), spune Lucian Garcea specialist IT stabilit in Elvetia: “Apoi, evitarea impozitului locativ (se percepe impozit pe venitul " virtual " care s-ar obtine daca apartamentul ar fi inchiriat - chiar si atunci cand acesta reprezinta resedinta primara si nu este inchiriat )”.
Scaderea dobanzilor la creditele ipotecare, o tentatie?
De curand insa dobanzile la creditele imobiliare au scazut in Elvetia la valori catalogate de experti istorice.
Dobanzile fixe ale diferitelor banci sunt deja sub 3%. Pentru cine opteaza pentru o dobanda variabila rata poate scadea si mai mult ajungand chiar la 1%, existand insa riscul ca aceasta sa creasca in viitor.
In zona franceza a Elvetiei pretul unui apartament variaza intre 600.000 si 1 milion de franci, intre 395.000 si 658.000 Euro, scrie Le Temps citand-o pe Stephanie Lanz, de la firma de consultanta Defferrard & Lanz.
"Daca ai un apartament pe a carui chirie dai in jur de 2.000-2.500 de Euro/luna (fara utilitati) este un avantaj sa iti cumperi propria casa", declara expertul imobiliar Stéphane Defferrard.
In situatia in care doresti sa cumperi un apartament de un milion de franci (658.000 Euro) vii cu un avans de 20% iar restul de 80% il acoperi cu un credit ipotecar, la o dobanda de 3% (fixa pe 10 ani) ajungi sa platesti o rata de 2.583 franci (1.700 Euro) pe luna. Angajarea creditului va duce la scaderea impozitului, spune Stéphane Defferrard pentru Le Temps.
Practic, apartamentul va fi taxat la valoarea chiriei potentiale pe care ai putea sa o percepi daca l-ai inchiria din care se poate face o deducere pentru lipsa de renovare reprezentand 20% din valoarea de închiriere.
Ei bine, sunt tentati romanii sa isi materializeze in acest context favorabil de pe piata creditelor aspiratia de a deveni proprietari?
“Proprietatea personala imobiliara implica efort si limitare”
“Eu separ imediat investitorii mari de restul lumii", spune Cristian Ciressan. Investitorii, fac investitii imobiliare pentru simplul fapt ca teoria unui portfoliu echilibrat spune asta. Apoi, imobiliarele sunt unele dintre cele mai sigure investitii pe termen mediu si lung si asta le permite investitorilor sa faca investitii riscante in alte directii.
Proprietatea personala imobiliara este un mare efort! Iar romanii o vor dintr-o inertie a trecutului. Vor invata in scurt timp ca aceasta dorinta implica mult efort, multa limitare: locul de munca nu poate fi schimbat, nu te poti deplasa, datorii la banca pe 25-40 ani, frica pentru pierderea locului de munca.
"In momentul in care va intelege acest lucru, romanul va proceda ca si elvetianul: se va gandi de 2-3 ori daca are rost sa se angajeze intr-o astfel de corvoada. Multi nu vor sa-si vanda viitorul pentru a avea o proprietate imobiliara. Si eu zic ca bine fac. Eu nu zic nici ca e bine, nici ca e rau. Zic doar ca daca ai o indoiala in suflet fata de compromisul pe care esti pe cale sa-l faci mai bine nu-l faci.
In ce ii priveste pe romanii de aici care doresc sa cumpere, sunt cativa! Cunosc cateva cazuri si in general toata lumea discuta asa "in general... Putini fac pasul” declara Cristian Ciressan.
Rata la banca mai mica decat chiria
Claudiu Cristea si Elisa Kaufmann sunt doi dintre romanii stabiliti in Elvetia care au decis sa nu mai stea pe ganduri. “Noi am cumparat casa inainte de criza financiara si nu am fost motivati de scaderea dobanzilor ci de faptul ca ne doream o casa a noastra si spatiu mai mult. Platim pentru creditul ipotecar cu 200 de franci mai putin decat plateam chirie iar in 5 ani casa va fi a noastra”, spune Claudiu Cristea.
In cazul Elisei Kaufman care este casatorita cu un elvetian si si-a construit o casa acum 2 ani rata e mai mica. “Noi am avut 20% din bani iar restul de 80% i-am achitat cu un credit ipotecar. Acum platim cu 800 de franci mai putin decat plateam pe chirie”, marturiseste Elisa Kaufmann.
Creditul pe generatii
Si totusi sa fii proprietar nu e chiar o fericire in Elvetia. Impozitul pe proprietate este estimat pe valoarea de inchiriere a imobilului si ajunge la 1,3%. Si chiar daca dobanda pe ipoteca si costurile de intretinere sunt deductibile, elvetienii cumpara case prin banca si achita creditele ipotecare foarte incet, se intind pe generatii, astfel incat sa ramana mereu cu un rest de plata si sa se incadreze la un impozit mai mic.
Daca proprietarul moare copii acestuia preiau creditul si platesc in continuare si tot asa. Apoi, o alta problema este chiar gasirea unei case. Majoritatea locuintelor bine situate se afla in proprietatea unor consortii formate din banci sau alti investitori si sunt administrate de asa numite “girante”.
Cum sa platesti mai putin pt o rata lunara si pt un credit pe 5 ani?!
Cat despre chirii... 2000 de franci pentru un apartament de 3 camere intr-un oras gen ZH sau GE e.. foarte putin.
Dar na, destepti o gramada. Mai ales in Romania.
cazul ideal: bani castigati in elvetia si cheltuiti in afara.
In plus, dupa cum se poate citi pe Switzerland Guide (http://www.justlanded.com/english/Schweiz/Landesfuehrer/Jobs/Arbeitsbedingungen) intregul venit mediu pe familie in Elvetia se ridica la 9000 franci, in nici un caz pe persoana:
"A survey carried out by the Swiss Federal Statistical Office in 2001 showed the average monthly income of a Swiss household as CHF 8,797 (€5,700 at the exchange rate at that time). At first glance, these figures may seem high, but they include the household's total income (wages, pensions, private income, interest, assets, etc.). "
In rest calculele par a fi facute din topor. Mie la peste 500.000 de euro imprumutati nu imi iese rata aia 1700 de euro lunar nici batuta, chiar pe 30 de ani.
Si alta bomboana pe coliva ascunsa bine: impozitul pe proprietate care e urias in Elvetia. Si atentie, ca vorbim de un apartament, nu de o casa, ca acolo am cadea pe spate daca am vedea scorurile.
Am 2 prieteni care au lucrat aproximativ 2 ani in Elvetia in IT, sot si sotie. Castigau impreuna ceva peste 12000 de euro lunar net. Dar dupa ce au studiat cu atentie pretul caselor cateva luni nu au putut sa spuna decat atat: astia sunt complet nebuni cu preturile la case. Au plecat in alta tara occidentala unde aranjamentele imobiliare au fost cu mult, mult mai usoare decat in Elvetia. De fapt Elvetia e tara cu cel mai mic procent de proprietari din Europa occidentala, deci e foarte departe de chestia roz prezentata in articol
p.s. chestia aia cu Ceausescu care a facut proprietar pe toata lumea e totala. Ce dracu bai e asa greu sa pui la cap niste cifre? Peste 80% din actualii proprietari au devenit proprietari la inceputul anilor 90 cand au putut cumpara apartamentele INCHIRIATE de la stat cu sume modice.
De ce aberant? In Elvetia este descurajata detinerea de proprietati imobiliare de catre persoane fizice: ori inchiriezi ori faci credit la banca. In ultimul caz, tu ai ipoteca, nu casa (creditul e activ pentru banca).
In Romania merita o casa (mai ales acum dupa ce o sa se prabuseasca preturile), in Elvetia detinerea poate sa fie cam scumpa in mjoritatea cazurilor (nu ma refer neaparat la costurile de achizitiem ci la cele anuale de intretinere, impozite, etc.)
Asa ca, sa traim bine...in chirie.
Sincer, mult mai interesante sunt comentariile decit articolul asta in care se da cu bita in balta inca de la primele paragrafe. Nici nu merita citit, comentariile insa da.
si depinde si citi bani dai avans. daca ai 60-70% si/sau casa e la jumatate din pretul apart, poate e mai mica rata decit chiria. altfel chiria ANUALA e aprox 1/25 din valoarea apart. (asta inseamna de ex o chirie de 500 euro pe luna pt un apart care valoreaza 150.000 euro)
Una peste alta, valoare informativa a articolui este cvasi-nula.
1. In Romania, inainte de 89, 80% din populatia din orase era chiriasa la stat (de retinut - la stat!). Au devenit proprietari dupa 89 (adevarat, cu un pret modic).
2. Proprietarii de atunci, nu aveau voie sa detina mai mult de o proprietate si nici sa lase mostenire apartamentul decat la o singura generatie (asta se rezolva totusi printr-un act de donatie catre mostenitor, care costa cam 2-3 salarii de atunci).
3. In prezent, cei care ofera apartamente pentru inchiriat sunt dezvoltatorii imobiliari (in ansambluri rezidentiale noi, cu chirii exorbitante, care se adreseaza in principal strainilor si celor cu castiguri foarte mari) si particularii (majoritatea), cu chirii medii de cca. 350EUR pe luna.
4. La acest pret, o familie normala tanara (25 de ani), plateste in 50 de ani 210000EUR chirie(presupunand ca traieste 75 de ani). In trei generatii-150 de ani (parinti, copil, nepot), platesc cam 630000EUR, pentru ceva ce nu-i al lor!
5. Nu poti trai in chirie la particular o viata intreaga, pentru ca proprietarul se poate razgandi oricand (fie are nevoie de bani si vrea sa vanda, fie altcineva se ofera sa plateasca o chirie mai mare, fie mostenitorul proprietarului vinde, etc.) In medie, nu stiu chirias la particular care a stat intr-un loc mai mult de 5 ani. Asta inseamna ca, o familie cu copii, sa se mute in decursul unei vieti de cel putin 10 ori (in acelasi oras).
6. In Bucuresti, chiriasii sunt sezonieri: cei din provincie, trimisi de companii la munca pe perioada unui contract, cetatenii straini si oamenii de afaceri care lucreaza o perioada limitata in oras, studentii din provincie pe perioada studiilor si familiile tinere care stau cu chirie cativa ani pana strang banii de avans necesari contractarii unui credit pentru cumpararea unei locuinte personale.
Acum judecati si voi singuri!
Sunt un norocos, detin doua apartamente de doua camere, achitate in anul 1994. Intr-unul locuiesc cu familia, si pe celalalt il inchiriez. Dupa ce mor, fiica mea le va mosteni pe amandoua. Intr-unul va locui, pe celalalt il va inchiria. Si daca-l va inchiria fiului tau (pe care-l educi tu ca-i mai bine in chirie pe viata), inseamna ca va incasa in 50 de ani 210000EUR. Iar nepotul meu, va incasa de la nepotul tau inca 210000EUR. Mie-mi convine, daca-ti convine si tie, atunci e OK.
Ideea e ca daca am facut sacrificii aproape toata viata mea (traiul in vremea comunismului, tranzitia de dupa 89, inflatia din anii 1990-2000, etc.), macar las alta mostenire urmasilor mei. Cel putin stiu ca fiica mea nu-si va da trei sferturi din primul ei salariu pentru a avea un acoperis deasupra capului (nici la banci, nici pentru chirie). Pana acum (in 15 ani), deja mi-am recuperat banii pentru unul dintre apartamente. Cu ajutorul celor ca tine, in urmatorii 15 ani, imi voi scoate banii si pentru celalalt. Doame-ajuta!
Daca la 25 de ani, vrei sat-ti cumperi masina bengoasa si nu te intereseaza decat "sa-ti traiesti viata" si nu-ti pasa de ce lasi urmasilor tai in urma (cu sacrificii, evident), este cu atat mai bine pentru mine. Cu cat sunt mai multi amatori de stat cu chirie (ca tine), cu atat voi mari si eu pretul. Spre avantajul familiei mele!
Se spune ca un om implinit este cel care isi face o familie, cel care are copii, cel care-si construieste o casa, cel care boteaza pe cineva macar o data in viata si cel care planteaza un pom. Eu le-am cam facut pe toate, tu cate ai facut din astea?
Dar nu iei in considerare alta treaba.
Daca eu platesc chirie 30 de ani, adica jumatate din rata la banca si cealalta jumatate o pun la banca, peste 30 de ani am numai bine bani ca sa pot iesi la pensie si sa-mi iau o casuta undeva intr-o comuna civilizata si linistita si nu sa stau sa inghit praf in Bucuresti.
In Romania traiesti binemersi cu chiria toata viata pana...iesi la pensie :) Cand nu-ti mai permiti sa traiesti cu chiria si devii brusc o povara pentru copii tai, care la randul lor traiesc cu chirie, evident, pentru ca tu nu ai avut ce sa le lasi "mostenire", nu?
In occident, nici o problema, iesi la pensie cu un venit suficient pentru a sta pana mori cu chirie, si-ti mai raman bani de traiul zilnic, de schimbat mobila la 5 ani de la Ikea si de cate o croaziera pe cate un vas din cand in cand.
Deci sunt niste diferente totusi si nu stiu cati isi pun problema cu ce se intampla de la o varsta incolo...