America beneficiaza de cea mai generoasa legislatie in domeniul falimentelor personale. Europa a avut mereu o pozitie mai retrograda in acest sens, dar noile evenimente economice ne fac sa ne intrebam: de ce discriminam intre persoanele fizice si cele juridice in domeniul falimentului.

Falimentul personal e o idee profund potrivita spiritului american - ai dreptul sa gresesti fara consecinte terminale. Legea iti permite sa o iei de la inceput.

In Europa a existat o stigma asupra falimentelor personale. Persoanele juridice au dreptul sa incerce si sa greseasca (iar cimitirele sunt pline, dar noi auzim doar povestile unui mic de numar de supravietuitori), in timp ce persoanele fizice vor purta toata viata jugul datoriilor si vor raspunde cu toate veniturile viitoare pentru datorii.

Veti spune - s-au indatorat, sa plateasca! Rationamentul este partial corect, deoarece falimentul personal are ca principal rol sa corecteze o eroare a pietei. Dogmele despre "pietele eficiente" sunt cel mult amuzante, daca le mai crede cineva. Cand vorbim de o persoana fizica ce nu mai poate rambursa datoriile exista si un aspect de esec al pietei - cel care a acordat creditul a facut poate o greseala, intentionata sau nu.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Mihai Marcu.