Facebook are, fata de Google si alte companii, o atitudine mai deschisa, mai iertatoare fata de initiativele angajatilor, iar cand acestia au idei interesante sunt incurajati sa le puna in practica, in ciuda faptului ca exista diverse riscuri, a spus intr-un interviu pentru HotNews, Andrei Alexandrescu, cercetator roman la Facebook. Despre ce lucruri te surprind cand intri in sediul Facebook, ce gratuitati ofera compania pentru ca angajatii sa fie multumiti si despre ce sistem incearca sa tina un echilibru intre sef si subordonat poti citi in interviul de mai jos realizat la evenimentul How To Web.
Ideile pe scurt:
- Andrei Alexandrescu s-a nascut in 1969, a facut Facultatea de Electronica la Bucuresti, iar din 1998 traieste in SUA.
- Intre 2001 si 2009 a facut doctoratul la Washington, din 2009 lucreaza ca cercetator la Facebook.
- In sediul Facebook nu sunt birouri, totul e deschis intr-o hala cu aspect industrial.
- Compania ofera multe gratuitati pentru confortul angajatilor, de la mancare si spalatul hainelor pana la decontul cheltuielilor cu transportul.
- Managerul face la un interval de cateva luni o evaluare a angajatilor, insa si acestia isi pot evalua managerul, astfel incat sa se mentina un echilibru si sa se evite abuzurile.
- Spre deosebire de Google si de alte companii, la Facebook ai mai mare libertate cand ai o initiativa. Angajatii sunt lasati sa testeze diverse idei chiar daca exista riscul ca sistemul sa functioneze mai greu.
- Daca unii angajati nu se descurca prea bine firma are rabdare cu ei, vrea sa vada exact ce se intampla si daca s-ar descurca mai bine in alt post.
- Ca diferente mari in stilul de munca din SUA fata de cel din Romania trebuie spus ca in America, daca ai ceva de facut, nici nu se discuta sa nu fie facut foarte bine. In plus si nepotismul este mult mai rar in SUA.
- Managerul "al naibii" nu prea mai exista in America de prin anii 50' acum s-a ajuns la o cultura de lucru in care seful incearca sa conditioneze oamenii sa faca treaba buna si faci treaba buna cand esti multumit si implinit.
Vlad Barza: Povesteste-mi pe scurt evolutia ta. Unde ai lucrat pana sa ajungi la Facebook?
Andrei Alexandrescu: Am facut Electronica in Bucuresti pana in 1994, am lucrat o vreme in tara, m-am mutat in 1998 in SUA unde am stat in mai multe orase. Am stat apoi un an in New York, m-am mutat apoi la un start-up foarte interesant in Atlanta care a fost cumparat de o companie din Seattle. Abia ne mutasem si apoi a venit crash-ul din 1999-2000 si totul s-a spart. As putea spune ca per total a fost o experienta interesanta, insa neplacuta atunci cand s-a intamplat criza dotcom-urilor. La firma nu era o atmsofera prea grozava, iar diverse persoane m-au sfatuit sa fac un doctorat si m-am inscris la University of Washington in 2001 si am terminat in 2009 cand efectiv dintr-o intamplare am vorbit la telefon cu un prieten care lucra la Facebook si care m-a invitat sa incerc si eu.
Vlad Barza: Atat de mult a durat doctoratul, opt ani?
Andrei Alexandrescu: Da, in America durata medie a unui doctorat este de sase-sapte ani. Eu am facut opt ani pentru ca am facut doua domenii: mi-am facut masteratul in limbaje de programare si doctoratul propriu-zis in machine learning, inteligenta artificiala. E o diferenta foarte mare intre doctoratul de oriunde in Europa si cel din SUA, in sensul ca in Europa trebuie sa fie mai scurt, primesti fonduri doar doi ani, iar in State se pune accentul pe cercetarea de calitate.
Vlad Barza: Bun, dar cum te poti sustine financiar opt ani?
Andrei Alexandrescu: Primesti fonduri, foarte multe facultati merg pe ideea de bursa, te sustin ei, dar vorbim de un salariu de mizerie. Opt ani pe un salariu de mizerie nu s-ar justifica (...) Trebuie sa tragi tare in anii aia insa eu nu regret pentru ca toate s-au legat si acum la Facebook lucrez ca cercetator, exact pe tema pe care am avut-o.
Vlad Barza: Cum a fost interviul de angajare la Facebook? A fost ceva iesit din comun, ceva surprinzator?
Andrei Alexandrescu: Stiam ca ei sunt foarte concentrati pe coding, pe codare, sa faci pe tabla in timp real...Am dat un interviu la telefon dar nu a fost nimic surprinzator. Apoi m-au invitat la firma, dar nu mi-au spus ca e o continuare a interviului, am crezut ca terminasem si ca deja eram acceptat. M-am dus acolo si m-au luat cu niste intrebari foarte grele, insa m-am concentrat si a iesit totul bine (...)
Vlad Barza: Practic ce faci la Facebook, care este functia si care-s atributiile?
Andrei Alexandrescu: Functia are un nume pompos: Research Scientist, cercetator stiintific. Practic trebuie sa programez, scriu coduri, lucrez la probleme interesante si in fiecare semestru imi aleg o problema interesanta si incerc sa vin cu o solutie.
Vlad Barza: Da-mi un exemplu mai putin tehnic, ce lucruri ai putut schimba prin munca ta?
Andrei Alexandrescu: Sigur. Sa zicem ca cineva intra pe Facebook prima oara, isi face un cont dar in momentul acela practic Facebook n-are nimic sa-i ofere pentru ca nu-i conectat cu nimeni. Intrebarea este cum facem noi ca sistemul sa inteleaga de la prima experienta cu Facebook ca acea persoana este intr-un anumit oras si are anumiti prieteni s a m d. Avem sisteme foarte sofisticate prin care daca cineva isi creeaza un cont si cauta un prieten dupa nume, gasim alti posibili prieteni. Toti utilizatorii de Facebook stiu de functia "people you may know","oameni pe care poate-i cunosti", si in general acolo sunt propuneri foarte interesante. Algoritmii sunt foarte sofisticati si foarte interesanti si iti gasesc de exemplu 8.000 de prieteni in total, dar din ei selecteaza cei mai probabili zece.
Vlad Barza: Cum e atmosfera la Facebook. Sunt restrictii ciudate sau ceva care sa iasa in evidenta?
Andrei Alexandrescu: Ce m-a socat pe mine la prima vedere este ca nu sunt birouri. Totul e deschis si intri intr-o hala ce pare ca are tavanul neterminat, e un fel de design industrial. Birourile sunt unele langa altele cu monitoare imense de 30 de inch si in structura aceasta deschisa suntem asezati pe grupuri si poti sa-ti tragi oricand scaunul langa cineva cu care vrei sa lucrezi, de exemplu. E o atmosfera extrem de deschisa care invita la cooperare.
Un alt lucru interesant este ca, spre deosebire de Google, la Facebook ai mult mai mare libertate daca vrei sa faci ceva. Unul dintre sloganurile firmei este "Move fast and break things" "Misca-te repede si distruge lucruri" E incurajata o atitudine antreprenoriala in care un angajat vrea sa lucreze la o idee interesanta in cadrul Facebook, sa puna o chestie pe site si efectiv sa o execute si chiar daca se mai "crapa" ceva, suntem mult mai iertatori decat Google sau alte firme. Asa au inceput alte proiecte interesante, cum ar fi video-ul pe Facebook care a aparut acum trei ani. A fost ideea unui angajat, a lucrat la ea si intr-o noapte a terminat. Erau riscuri ca poate cadea tot sistemul fiindca video-ul are cerinte mari, el a calculat insa si a dovedit ca merge.
Vlad Barza: Dar ce lucruri exista pentru bunastarea angajatilor? Ceva gratuitati de exemplu?
Andrei Alexandrescu: Sunt o gramada de gratuitati care sunt standard in companiile din Silicon Valley la firmele care cauta talente fiindca e bataie mare pe ingineri software. Pur si simplu nu-s destui pentru cat de multe lucruri interesante sunt de facut si este o competitie intre Google si Facebook si multe alte firme. Asta pentru ca daca vrei muncitori constructori de exemplu, cei mai buni nu pot fi de 100 de ori mai buni decat cei mediocri, insa cand e vorba de programatori, unul foarte bun poate fi de 100 de ori sau de oricate ori mai bun decat unul mediocru fiindca poate sa vina cu o chestie cu care nimeni nu mai poate sa vina. Contrastul este atat de mare incat toata lumea il vrea pe cel care este de 100 de ori mai bun decat oricine altcineva.
Dar sa ma intorc la intrebare. Firmele mereu ofera o gramada de avantaje, asa-numitele "perks". In primul rand primesti un laptop si un telefon (poti alege intre iPhone si Galaxy), la doi ani poti cere un telefon nou. (...) Exista un serviciu gratuit de curatat hainele, firma deconteaza toate cheltuielile pe care angajatii le au cu transportul public, iar firma are si autobuze care iau o parte dintre angajati dimineata si ii duc inapoi seara (...) Mancarea este oferita gratuit si nu inteleg de ce nu o fac si multe alte firme. Avantajele sunt enorme fiindca fara chestia asta trebuie sa iesi la pranz, sa te duci undeva, sa revii, ti s-a cam rupt ritmul de munca. Plus ca daca mananci la serviciu esti cu colegii, interactionezi cu ei, schimbi idei, iar pentru firma cheltuiala nu-i asa mare fiindca are rulaj mare si daca tu ai da de exemplu zece dolari pe o masa, firma ti-o poate oferi cu costuri de 7 dolari pentru ea. Firma nu priveste angajatii ca pe o povara, nu doreste ca ei sa-si bata capul cu tot felul de chestii si este generoasa.
Vlad Barza: Bun, lucrurile suna bine insa ce se intampla cu cei care nu-si fac treaba, exista sedinte, ce fel de sanctiuni sunt?
Andrei Alexandrescu: Ca sa fii dat afara de la Facebook trebuie sa faci un timp indelungat ceva rau. La fiecare cateva luni este o reevaluare si managerul tau te evalueaza dar si tu iti evaluezi managerul, iar evaluarea managerului tau ajunge la superiorul lui. Din cauza asta totul e tinut in balanta, nu se fac abuzuri iar sistemul acesta, folosit si la Google, merge extraordinar de bine. Chestia cu reevaluarea se refera la o perioada de mai multe luni, iar daca n-ai putut sa lucrezi o zi sau o saptamana nu conteaza fiindca in cateva luni ai timp sa-ti faci treaba, iar managerul nu sta dupa umarul tau sa se uite zi de zi ce faci, tu trebuie sa faci bine lucrurile pe o perioada indelungata. Trebuie spus si ca exista un "peer review", ceea ce inseamna ca si colegii isi fac review intre ei.
Daca de exemplu ai un review mai prost ti se spune ca la urmatoarea reevaluare trebuie sa ai punctaj mai mare. Fiecare review isi propune sa faca o chestiune corectiva pentru urmatoarea perioada de cateva luni si daca un angajat nu are review-uri bune vreo trei cicluri din acestea se va pune problema "Ce se intampla?, hai sa vedem!". Firma vrea sa ajute angajatii, sa-i reprofileze de exemplu fiindca poate cineva nu e bun pe un anumit post si el poate fi mutat. Exista si reactii negative, insa vorbim de un feedback de nivel inalt, unul in care cine critica trebuie sa argumenteze.
Vlad Barza: Ati lucrat atata timp in SUA. Care ar fi diferenta de mentalitate cand este vorba de munca.
Andrei Alexandrescu: Sunt multe diferente. E drept ca oameni buni si oameni rai se gasesc peste tot, trebuie sa pornim de la asta. Cred ca o diferenta vizibila in etica de lucru tine de faptul ca in America e foarte impamantenit faptul ca daca ai ceva de facut, trebuie facut bine, profesionist, iar eficienta si talentul sunt la mare pret, sunt considerate valoroase. Al doilea lucru este meritocratia. Si in State se intampla sa nu fie oameni apreciati pe merit, insa rar, iar tendinta generala este ca daca cineva face bine, este incurajat sa continue, iar daca nu face bine, este incurajat sa se schimbe. Nepotismul este totusi mai rar intalnit in America decat in alte tari.
Vlad Barza: Dar cum e cu atitudinea fata de sefi. Te poti razvrati in vreun fel, iti poti macar spune argumentele?
Andrei Alexandrescu: Cum spuneam, si tu ca angajat poti face o reevaluare a sefului tau si toata lumea e onesta. Managerul "al naibii" este un stereotip care in America nu mai exista, a existat in anii 50' dar acum s-a ajuns la o cultura de lucru in care seful incearca sa conditioneze oamenii sa faca treaba buna si faci treaba buna cand esti multumit si implinit.
Interviul a fost realizat la conferinta How to Web, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate tehnologiei si web-ului din Sud-Estul Europei. How to Web 2012 a avut loc pe 7-8 octombrie in Bucuresti, iar la eveniment au participat peste 800 de persoane si 40 de vorbitori internationali. Detalii despre eveniment sunt disponibile pe site-ul conferintei.
2
1
