Biserica nu poate ignora fantastica popularitate a retelelor sociale si se adapteaza timpurilor in diverse feluri. Daca la noi se vand pe magazinele online ale bisericilor cruci cu ventuza de pus pe parbriz, in Anglia se publica sfaturi despre cum trebuie preotii sa se comporte pe Facebook sau Twitter. "As vrea ca Dumnezeu sa citeasca asta?", "As vrea sa vad acest mesaj pe prima pagina a ziarelor?", Sunt doar cateva din intrebarile pe care preotii ar trebui sa si le puna inainte de a posta ceva, se arata in recomandarile diocezei din Bath si Wells a Bisericii Anglicane.
"Cele noua porunci", cum au fost ele denumite in presa britanica, sunt scrise cu bun simt si cu mare grija. Biserica protestanta spune ca multi membri ai clerului folosesc retelele sociale, atat in scop personal, cat si pentru a comunica cu enoriasii, astfel ca o serie de recomandari le-ar fi de ajutor. Reguli sunt redactate de Dioceza din Bath si Wells (Marea Britanie) si au fost consultanti si oameni din domeniul IT.
Nu te grabi!, nu "da buzna" este una din recomandari, mai ales ca retelele sociale sunt interactive, poti pune instantaneu ceva, insa trebuie sa te gandesti la cateva lucruri inainte, fiindca altfel risti sa postezi ceva care sa creeze neintelegeri.
- Aceasta poveste merita impartasita?
- As vrea ca mama sa citeasca asta?
- As vrea ca Dumnezeu sa citeasca asta?
- As vrea sa vad postarea pe prima pagina a unui ziar?
Acestea sunt intrebarile la care un vicar sau un alt membru al clerului ar trebui sa raspunda dupa un moment de reflectie.
"Trecatoare, dar permanente", asa sunt postarile pe retelele de socializare. Pare o contradictie, insa nu este. E tare usor sa postezi ceva, insa postarea aceea ramane si poate avea un impact pe termen lung. Nu e o solutie sa te gandesti ca un mesaj va disparea sub multe altele si va fi uitat. Tot ce postezi este permanent, chiar si daca vei sterge postarile e posibil sa cineva sa le fii copiat si postat pe internet.
Dioceza din Bath si Wells isi sfatuieste clericii sa nu isi ascunda identitatea pe retelele sociale si mai ales sa faca o distinctie clara intre opiniile personale si cele in calitate de om al bisericii "Sunt riscuri mari ca opiniile personale sa fie percepute ca declaratii publice" si de aceea un preot ar trebui sa-si creeze conturi separate pentru activitatea bisericeasca si cea din timpul liber.
Foarte utila este si recomandarea legata de faptul ca un preot nu ar trebui sa trimita pe retelele sociale mesaje private catre o persoana, ci mai degraba catre grupuri. "Comunicarea informala atat de incurajata pe relele sociale inseamna ca este mai greu sa mentii distanta profesionala necesara in comunicarea cu copiii, cu tinerii si cu cei vulnerabili", se spune in setul de sfaturi,
Preotii sunt sfatuiti si sa nu puna pe internet discutii ce ar trebui sa ramana confidentiale si nici sa nu-si dea prea multe detalii personale, cum ar fi numarul de telefon sau adresa din buletin.
Dioceza din Bath & Wells motiveaza frumos nevoia de a publica un astfel de ghid, iar explicatiile arata ca inaltii oficiali ai bisericii de acolo au o gandire moderna. Prin retele sociale putem intra in legatura cu oameni la care cu greu am ajunge prin alte canale de comunicare. Retele sociale sunt interactive, conversationale, totul este instant si exista multi oameni deschisi la minte. Desi sunt multe riscuri - iar sfaturile se refera la ele - retelele sociale sunt un mijloc atat de eficient de a raspandi cuvantul Domnului, incat ele trebuie utilizate, se mai spune in micul document.
