Intel a fost amendata in 2009 de Comisia Europeana cu 1,06 miliarde euro pentru abuz de pozitie dominanta in piata procesoarelor unde a facut tot ce a putut pentru a pune bete-n roate concurentului AMD. Intel a incercat sa obtina anularea amenzii, insa joi, Curtea de Justitie a UE confirma amenda aplicata, intrucat Intel a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata procesoarelor x86 intre 2002 si 2007.

Totul a inceput acum cinci ani cand prin decizia din 13 mai 2009, Comisia a aplicat fabricantului american de microprocesoare Intel o amenda de 1,06 miliarde de euro intrucat a abuzat, cu incalcarea normelor privind concurenta ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European (SEE), de pozitia sa dominanta pe piata procesoarelor2 x863. Comisia a dispus, pe de alta parte, ca Intel sa puna capat imediat acestei incalcari in ipoteza in care aceasta era inca in curs de desfasurare.

Potrivit Comisiei, Intel a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata mondiala a procesoarelor x86 intre octombrie 2002 si 2007, punand in aplicare o strategie destinata sa excluda de pe piata pe singurul sau concurent serios, Advanced Micro Devices.

Comisia a considerat ca Intel ocupa o pozitie dominanta pentru motivul ca detinea aproximativ 70% sau mai mult din cotele de piata si ca era extrem de dificil pentru concurenti sa intre si sa se dezvolte pe piata din cauza caracterului nerecuperabil al sumelor care trebuiau investite in cercetare si dezvoltare, proprietate intelectuala si instalatii de productie. Tinand seama de pozitia sa dominanta puternica, Intel era un furnizor de procesoare x86 obligatoriu, clientii neavand alta alegere decat sa se aprovizioneze de la ea pentru a-si acoperi o parte din nevoi.

Potrivit Comisiei, abuzul se caracteriza prin mai multe masuri adoptate de Intel in privinta propriilor clienti (fabricanti de calculatoare) si a distribuitorului european de aparate microelectronice Media-Saturn-Holding.

Astfel, Intel a acordat reduceri celor patru principali fabricanti de calculatoare (Dell, Lenovo, HP si NEC), cu conditia ca acestia sa achizitioneze de la Intel totalitatea sau cvasi-totalitatea procesoarelor lor x86. De asemenea, Intel a acordat plati distribuitorului Media-Saturn cu conditia ca acesta din urma sa vanda exclusiv calculatoare echipate cu procesoare x86 de la Intel. Potrivit Comisiei, aceste reduceri si plati au asigurat fidelitatea celor patru fabricanti mentionati anterior si a Media-Saturn si au redus astfel in mod semnificativ capacitatea concurentilor Intel de a rivaliza in ceea ce priveste performantele procesoarelor lor x86. Comportamentul anticoncurential al Intel a contribuit astfel la reducerea alegerii oferite consumatorilor precum si la o motivatie mai scazuta pentru inovatii.

In plus, Intel a acordat plati celor trei fabricanti de calculatoare (HP, Acer si Lenovo) cu conditia ca acestia sa amane sau sa anuleze lansarea de produse echipate cu procesoare de la AMD si/sau sa impuna restrictii la distribuirea acestor produse.

Pe baza Orientarilor din 2006, Comisia a stabilit amenda aplicata Intel la 1,06 miliarde de euro. Este vorba despre amenda cea mai grea impusa vreodata de Comisie unei singure intreprinderi in cadrul unei incalcari a normelor de concurenta.

Intel a sesizat Tribunalul cu o actiune impotriva deciziei Comisiei. Intel solicita anularea acestei decizii sau cel putin o reducere substantiala a amenzii7.

Prin hotararea de astazi, Tribunalul a respins actiunea si a confirmat astfel decizia Comisiei.

Tribunalul constata in special ca reducerile acordate Dell, HP, NEC si Lenovo sunt reduceri de exclusivitate. Asemenea reduceri sunt, atunci cand sunt acordate de o intreprindere in pozitie dominanta, incompatibile cu obiectivul unei concurente nedenaturate pe piata comuna. Astfel, ele nu se intemeiaza - in afara de cazul unor imprejurari exceptionale - pe o prestatie economica care justifica un asemenea avantaj financiar, ci urmaresc sa elimine sau sa restranga posibilitatea cumparatorului de a-si alege liber sursele de aprovizionare si sa impiedice accesul pe piata al altor producatori.

Acest tip de reducere constituie un abuz de pozitie dominanta daca nu exista o justificare obiectiva pentru acordarea sa. Reducerile de exclusivitate acordate de o intreprindere in pozitie dominanta au, prin insasi natura lor, capacitatea de a restrange concurenta si de a elimina concurentii de pe piata. Nu este deci necesar sa se demonstreze capacitatea lor de restrangere a concurentei de la caz la caz in considerarea imprejurarilor spetei.

Tribunalul releva in aceasta privinta ca, pentru a prezenta o oferta atractiva, nu este suficient pentru un concurent sa ofere clientului Intel conditii atractive pentru unitatile pe care le poate furniza el insusi. Acest concurent trebuie in acelasi timp sa compenseze faptul ca clientul Intel risca sa piarda reducerea de exclusivitate ca urmare a faptului ca a preferat sa se aprovizioneze de la el. Pentru a prezenta o oferta atractiva, concurentul trebuie deci sa repartizeze reducerea pe care Intel o acorda pentru totalitatea sau cvasi-totalitatea nevoilor clientului (inclusiv nevoile pe care doar Intel, in calitate de furnizor obligatoriu, este in masura sa le satisfaca) doar asupra partii pe care este el insusi in masura sa o propuna clientului.

Tribunalul constata in acest context ca nu este necesar sa se examineze potrivit unui test cunoscut in limba engleza sub denumirea "as efficient competitor test" daca Comisia a verificat in mod corect capacitatea reducerilor de a elimina un concurent la fel de eficient ca si Intel. Concret, un asemenea test vizeaza sa stabileasca pretul la care un concurent la fel de eficient ca intreprinderea in pozitie dominanta ar fi trebuit sa-si ofere produsele pentru a despagubi un client pentru pierderea reducerii acordate de intreprinderea in pozitie dominanta.

Cum reducerile de exclusivitate acordate de o intreprindere in pozitie dominanta au, prin insasi natura lor, capacitatea de a restrange concurenta, Comisia nu era obligata sa demonstreze, in cadrul unei analize a imprejurarilor spetei, ca reducerile acordate de Intel erau capabile sa elimine AMD de pe piata. In plus, chiar in ipoteza in care concurentul ar fi fost in continuare in masura sa-si acopere costurile in pofida reducerilor acordate, aceasta imprejurare nu ar insemna ca nu a existat un efect de eliminare. Astfel, mecanismul reducerilor de exclusivitate este de natura sa faca mai dificil accesul pe piata pentru concurentii intreprinderii in pozitie dominanta, chiar daca acest acces nu este economic imposibil.

In ceea ce priveste platile acordate Media-Saturn, Tribunalul constata ca este vorba despre acelasi mecanism anticoncurential ca si in cazul practicilor adoptate in privinta fabricantilor de calculatoare, dar intr-un stadiu situat mai in avalul lantului de aprovizionare. Comisia nu era deci obligata sa examineze, in considerarea imprejurarilor spetei, daca aceste plati erau in masura sa restranga concurenta.

Ea trebuia doar sa demonstreze ca Intel a acordat un stimul financiar supus unei conditii de exclusivitate.

Chiar daca s-ar presupune ca Comisia ar fi fost obligata sa demonstreze de la caz la caz ca reducerile si platile de exclusivitate acordate Dell, HP, NEC, Lenovo si Media-Saturn erau capabile sa restranga concurenta, Tribunalul apreciaza ca Comisia a demonstrat aceasta capacitate corespunzator cerintelor legale in cadrul analizei sale referitoare la imprejurarile spetei.

In ceea ce priveste platile efectuate in favoarea HP, Acer si Lenovo in scopul de a intarzia, de a anula sau de a restrange comercializarea anumitor produse echipate cu procesoare AMD, Tribunalul constata ca acestea erau susceptibile sa faca mai dificil accesul pe piata pentru AMD. El constata deopotriva ca Intel a urmarit un obiectiv anticoncurential, deoarece unicul interes pe care il poate avea o intreprindere in pozitie dominanta de a impiedica in mod precis comercializarea unor produse echipate cu un produs al unui concurent determinat este de a prejudicia acest concurent. Asemenea practici nu se incadreaza in mod clar intr-o concurenta bazata pe merite. Aceste practici, denumite de Comisie "restrictii propriu-zise", constituie un abuz de pozitie dominanta.

In ceea ce priveste aspectul daca Comisia era, din perspectiva dreptului international, competenta teritorial sa sanctioneze comportamentul anticoncurential al Intel, Tribunalul observa ca o asemenea competenta poate fi constatata pe baza atat a punerii in aplicare cat si a efectelor comportamentului anticoncurential in Uniune. Tribunalul constata in aceasta privinta ca comportamentul reprosat Intel in decizia Comisiei era susceptibil sa aiba un efect substantial, imediat si previzibil in cadrul SEE. Comisia era deci competenta sa sanctioneze acest comportament.

Tribunalul constata in plus ca Comisia a demonstrat corespunzator cerintelor legale existenta reducerilor de exclusivitate si a restrictiilor propriu-zise reprosate in cadrul deciziei sale. El respinge argumentele Intel vizand repunerea in discutie a constatarilor efectuate in aceasta privinta de Comisie.

Pe de alta parte, potrivit Tribunalului, Comisia a demonstrat corespunzator cerintelor legale ca Intel a incercat sa disimuleze natura anticoncurentiala a practicilor sale si a pus in aplicare o strategie de ansamblu pe termen lung care urmarea impiedicarea accesului AMD la canalele de vanzari cele mai importante din punct de vedere strategic.

In sfarsit, Tribunalul apreciaza ca niciun argument prezentat de Intel nu permite sa se concluzioneze ca amenda aplicata are caracter disproportionat. Dimpotriva, este necesar sa se considere ca aceasta amenda este adecvata in lumina imprejurarilor spetei. Tribunalul releva in special ca Comisia a stabilit proportia valorii vanzarilor determinata in functie de gravitate la 5%, ceea ce se situeaza in partea inferioara a proportiei care poate ajunge pana la 30%8. In plus, amenda echivaleaza cu 4,15% din cifra de afaceri anuala a Intel, ceea ce se situeaza cu mult sub plafonul prevazut de 10%