World Wide Web-ul împlinește 30 de ani în martie, dar fake news-urile și rețelele sociale îi întârzie intrarea în faza de maturitate, determinându-l pe inventatorul său, Tim Berners-Lee, să lanseze o campanie pentru a "salva” Web-ul, scrie AFP. Acest tânăr fizician britanic a gândit în 1989 un "sistem de gestiune descentralizată a informațiilor", devenit actul de naștere al WWW, pe când lucra la Centrul de calcule al CERN (organizația europeană de cercetări nucleare), în apropiere de Geneva.

Tim Berners-LeeFoto: CERN

30 de ani mai târziu, o simplă placă comemorativă marchează fostul birou al lui Berners-Lee. Alături de numele lui Berners-Lee, Timothy, cineva a scris: "MOMENTAN ABSENT DIN BIROU".

"Tim lucra enorm, lumina era mereu aprinsă în biroul său", povestește François Flückiger, care a preluat conducerea tehnică a Web în cadrul CERN după plecarea lui Berners-Lee la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în Statele Unite, la final de 1994.

Tim Berners-Lee încerca să permită miilor de oameni de știință din întreaga lume să vadă la ce lucrează oameniii de la CERN

Cum s-a scris istoria

"Încă de la pornire, dimensiunea planetară era prezentă. Foarte curând, am avut senzația că se scrie istoria", chiar dacă superiorul său ierarhic a calificat în primul său memo proiectul drept "vag", povestește Flückiger.

În 1990, belgianul Robert Cailliau se alătură lui Tim Berners-Lee pentru a contribui la promovarea invenției sale care se baza pe limbajul HTML - un standard care permite crearea de pagini web - protocolul de schimb hypertext HTTP - care permite utilizatorului să ceară și apoi să primească o pagină web - și adresele URL.

La finele lui 1990, devine operațional primul server și navigator Web la CERN.

De la mișcarea #MeToo la denunțarea încălcărilor drepturilor omului, această rețea a permis unei "enorme cantități de activități umane să prospere", spune cu entuziasm Ian Milligan, profesor specializat în studierea arhivelor Web la universitatea Waterloo din Canada.

Acum pensionar, Flückiger consideră internetul drept una dintre cele trei invenții majore ale secolului XX care au condus la societatea digitală (alături de tehnologia IP și algoritmii de căutare Google).

Dar, cu "hărțuirea digitală, fake news, isterizarea mulțimilor (...) ne întrebăm dacă în cele din urmă nu am creat un mostru care este astăzi în afara oricărui control", adaugă acesta, notând cu amărăciune etalarea vieții private pe rețelele sociale și prevalența pe internet a "credințelor" în fața "cunoștințelor".

Pentru Niels Brügger, director la Centrul de studii privind internetul din Danemarca, "nu este surprinzător ca odată ce o nouă tehnologie este pusă la dispoziția utilizatorilor, aceștia încep să o modifice și să o dezvolte pentru a răspunde unor noi nevoi".

Escroci și trolli

În ianuarie, șeful ONU, Antonio Guterres, a cerut în fața Forumului Economic Mondial de la Davos o reglementare "moderată" a Web-ului, acuzând faptul că multe țări îl folosesc pentru a încălca drepturile omului.

Tim Berners-Lee, el însuși angajat în lupta pentru a "salva” Web-ul, reclama lansarea în 2019 a unui "Contrat pentru Web", bazat pe un acces pentru toți și dreptul fundamental la respectarea vieții private.

Darkweb, criminalitate cibernetică, fake-news, furt de date private pe rețelele sociale ... într-un editorial publicat în 6 decembrie pe New York Times, acesta spunea: "Web-ul a fost deturnat de escroci și trolli".

Open source

Web-ul face parte acum din viața cotidiană, dar 1989 nimeni nu se aștepta la asta.

Dacă CERN nu a păstrat multe amintiri din acea epocă, cu excepția primului memo al lui Tim Berners-Lee și a computerului său, un NeXT, organizația a evitat ca Web-ul să cadă în mâini răuvoitoare.

În 1993, organizația a plasat softul Web în domeniul public, permițând oricărei persoane sau firme să revendice dezvoltarea sa.

Destinul a vrut altfel, grație și ajutorului lui Flückiger, care, în 1994, a decis să lanseze o nouă versiune a softului "open source": CERN păstra drepturile de autor, dar conferea oricui dreptul de a-l folosi și modifica liber fără costuri. Un principiu folosit de la sfârșitul lui 1994 de Tim Berners-Lee și MIT.

"Am avut noroc că în acele 18 luni nimeni nu a confiscat web-ul," a spus Fluckiger.

"Altfel, ar fi putut să nu existe niciun web azi."