Ce gresesc? Daca ai lucrat in mediul online in ultimii cativa ani, cu siguranta ti-ai pus intrebarea asta. Vad o multime de oameni talentati, cu proiecte interesante si foarte muncite, care nu reusesc sa aiba succes asa cum si-au imaginat. Desi aparent fac tot ceea ce trebuie, nu reusesc sa aiba rezultatele asteptate. Asadar, undeva se face o greseala, scrie Dragos Manac, pe blogul lui.

Orice carte, orice prezentare, orice site sau orice sursa de informare despre antreprenoriat o sa-ti spuna care sunt metodele si uneltele pentru a dezvolta un business online eficient. Asta auzim si citim zilnic. Retetele exista. Ele sunt incercate cu rezultate exceptionale de geniile antreprenoriale. Toti ii admiram pe Steve Jobs, Richard Branson sau Larry Page. Ei sunt dovada faptului ca se poate. Chiar daca nu e vorba despre cei mai influenti antreprenori la nivel mondial, exista persoane ca Seth Godin, Guy Kawasaki sau Paul Graham care ne arata cum poti avea o viata implinita fara a fi miliardar, multumindu-te cu cateva (zeci de) milioane din munca pe care o faci cu pasiune. Putem merge mai departe cu nominalizarile, insa ideea se pastreaza: ai un concept bun, il pui in aplicare si ajungi (dupa multiple iteratii si lectii invatate) sa ai succes.

Ne intoarcem acasa, punem in aplicare teoria, iar rezultatele intarzie sa apara. Sa studiem un pic succesele online romanesti: siteuri de joburi, siteuri de dating, siteuri de vandut masini second hand, publisheri foarte mari de content generic, siteuri de comert electronic. Cand spun siteuri ma refer la 1-2, maxim 3 astfel de siteuri. Se observa un model – toate aceste siteuri raspund unor nevoi primare: loc de munca, sex (adica prietenie), stiri (economie-scandal-sport), achizitii importante (masina, computer).

Cu cat avansam spre segmente sau nise in onlineul romanesc, cu atat avem de a face cu proiecte mai frumoase, mai bine executate si mai ineficiente ca si rezultat. Daca analizam in general in economia romaneasca a ultimilor ani putem vedea domeniile de succes: imobiliare (casa), retail (haine, mobila, mancare), banci (bani pentru nevoile primare), telecom (comunicare, statut social). Modelul se pastreaza si la televiziuni, unde avem cele 3 tipuri: ProTV, OTV si Acasa.

Sa ne imaginam un Skype facut in Romania, pentru piata locala, care in timp sa prinda international. Sau un Digg romanesc. Trilulilu ca prima aparitie mondiala pe content video. Un TechCrunch romanesc. Un Apple romanesc. Un eBay romanesc. Un Google romanesc. Cat se poate de serios, incercati sa faceti un exercitiu mental si sa vedeti toate aceste branduri pornind din Romania. Pare ridicol? Pentru toate aceste servicii exista un corespondent romanesc, mai bine sau mai slab facut. Ce rezultate au proiectele romanesti echivalente? De obicei nu au nici o masa minima de utilizatori, iar cand o au, nu o pot monetiza.

Citeste restul articolului si comenteaza pe www.manac.ro.