"Judecand dupa tipul de continut pe care televiziunile locale il disemineaza, rezulta ca romanii traiesc intr-un desert informational fara sa-si dea seama", afirma un studiu despre starea televiziunilor locale din Romania si influenta politicului asupra acestora, studiu realizat de ActiveWatch si dat publicitatii miercuri. "Harta politica a televiziunilor locale" descrie activitatea televiziunilor locale din 15 judete si descrie cateva trasaturi comune: implicarea directa a patronilor in editorial, folosirea statiilor ca instrumente de PR politic, folosirea banului public.

• Vezi in studiul integral in documentul atasat. Vezi o harta interactiva asociata acestui studiu aici

"S-ar putea iesi din acest cerc vicios printr-o generatie noua, venita din facultate? Greu de crezut. In general industria dispretuieste profund facultatea de Jurnalism ca institutie. Sentimentul este reciproc", este una dintre concluziile raportului.

Harta realizata de ActiveWatch se bazeaza pe cercetarea documentelor oficiale si pe aproximativ 200 de interviuri realizate cu manageri media, jurnalisti, reprezentanti ai autoritatilor, "alti factori interesati", inclusiv politicieni. Dintre titlurile capitolelor dedicate televiziunilor din diverse judete:

• "Televiziunile aradene se acuza reciproc de influente politice"
• "Televiziuni "arondate" politic in Brasov"
• "Patronatele au renuntat treptat sa sprijine financiar televiziunile din Cluj"
• "Unele televiziuni constantene sustin politicieni "din convingere""
• "Televiziunile "imobiliare" din Iasi"
• "Liviu Luca, Sebastian Ghita si William Branza, patroni de televiziuni prahovene, aduc bani "de-acasa""
• "In judetul Timis - televiziuni "de casa" pentru Primarie si Consiliu Local"

ActiveWatch arata ca "este un studiu fara precedent. Genereaza portretul televiziunii locale, al lucratorului angajat intr-o astfel de intreprindere, al felului in care se desfasoara o afacere media si al modului in care gandesc patronii sau managerii. Si, desigur, al gradului de implicare al politicului in afacerile presei."

• In capitolul introductiv se arata: "Radiografia este socanta. Judecand dupa tipul de continut pe care televiziunile locale il disemineaza, rezulta ca romanii traiesc intr-un desert informational fara sa-si dea seama. Teoretic, presa locala sta la baza unui ecosistem al informatiei, pentru ca cele mai importante informatii pe care le transmite sunt preluate de presa nationala. La randul ei, presa nationala informeaza decidenti politici, intermediaza presiune asupra politicienilor locali sau este sursa pentru presa internationala. Astfel, cu o presa locala inexistenta sau care isi neglijeaza functia de baza de a informa si de a da o voce cetateanului, baza ecosistemului informatiei este viciata."

Care sunt concluziile studiului:

• De cele mai multe ori, daca un jurnalist de televiziune onest, plin de idei si talent, vrea sa aleaga independent un subiect, este obligat de fisa postului sa se limiteze la o dare de seama asupra activitatii administratiei locale si partidelor politice, extrasa din conferinte de presa si alte materiale de promovare.
• Metoda de colectare a informatiei pe care o invata in redactie se rezuma in general la cereri oficiale. Fara procese, plangeri, fara sa incerce sa construiasca surse, baze de date si alte unelte pe care sa le utilizeze ca resurse alternative.
• Calitatea continutului pe care-l produce pleaca de la un standard foarte scazut din cauza bugetului mic, lipsei echipamentelor sau a unei echipe specializate. Organizarea redactiei nu are flexibilitate, exista putini colegi cu studii sau specializari si multi sunt predispusi la compromis avand salarii de nimic.
• Daca printr-o minune un material de calitate este produs, el ar putea sa fie interzis de la difuzare de catre patron in ultimul moment. Patronul are o implicare editoriala directa atunci cand ii sunt amenintate relatiile cu putinele societati care cumpara publicitate sau cu prietenii politici care-i aproba bugetul de sponsorizare din bani publici.
• Politicienii si oamenii de afaceri cunosc acest mecanism si in consecinta in general nu dau doi bani pe ziaristi, ba chiar sunt agresivi cu cei care le incurca strategia de PR. Uneori, politicienii nu dau doi bani nici pe public, pe care-l considera tampit.
• Din punct de vedere financiar, de cele mai multe ori televiziunile nu produc profit, iar salariile sunt la cote de avarie. Bugetul operational este de cele mai multe ori sponsorizat din bani publici, direct sau indirect, televiziunea nu are credibilitate iar audienta este insignifianta.
• S-ar putea iesi din acest cerc vicios printr-o generatie noua, venita din facultate? Greu de crezut. In general industria dispretuieste profund facultatea de Jurnalism ca institutie. Sentimentul este reciproc.