Castigatorul meciurilor pentru perioada 2009-2012 este, prin urmare, Grupul Voiculescu/RCS-RDS. Surpriza pe care o anticipam s-a produs. “Favoritii” Kanal D si Realitatea Media au pierdut la consortiul Antena/RCS-RDS, care a pus pe masa 85 de milioane de euro (102, cu TVA), spune primul Catalin Tolontan. Avem prin urmare o investitie pe care nimanui nu-i trecea prin cap s-o faca in meciurile de Liga acum cativa ani. Care sunt consecintele si nuantele intregii povesti?
Suma de pornire a licitatiei se stie, 54 de milioane. Tolo ne mai zice despre Kanal D ca s-a retras la 74 de milioane, iar Realitatea Media a facut acelasi lucru la 84,5, adica in preajma baremurilor la care se ridicau scrisorile de garantie. Sumele vehiculate au surprins inca dinaintea licitatiei, pentru ca in anii sezoanele trecute se vandusera mult mai ieftin. Tot Antena 1 fusese cea care la un moment dat cumparase o multime de fotbal, dar renuntase la aceasta strategie pentru ca veniturile din publicitate aduse de meciuri nu erau suficient de mari. Cum spuneam si aici insa, problema se pune radical diferit in 2009-2012, intervalul pentru care s-a licitat. Daca in anii trecuti meciurile costau sub 10 milioane pe an, acum ele costa aproape 30. Totusi, piata TV din Romania s-a umplut de nise, iar campionatul ar putea aduce venituri intre 100 si 200 de milioane de euro unui post de sport care sa se distribuie cu plata (1-2 euro pe luna) pe cablu.
Se dovedeste inca o data de ce hulitele televiziuni ale lui Voiculescu continua sa fie un business infloritor, in ciuda acuzelor de jocuri politice care se formuleaza la adresa lor: in timp ce Valentin Stan isi caleaza laptopul la “Sinteza zilei”, cineva din grup tine un ochi atent pe ceea ce se va intampla peste cativa ani in piata si realizeaza o alianta spectaculoasa cu RCS-RDS. “Spectaculos” se traduce prin faptul ca suma investita de Antene si RCS-RDS este mai mare decat cifra de afaceri a Antenei 1 si Antenei 3 din 2006, aproximativ 61 de milioane. Euforia nu prea conta, iar Antena 2 nu exista in perioada pentru care exista ultimele date la Ministerul de Finante.
Ramane de vazut cum vor exploata RCS-RDS si grupul Voiculescu meciurile achizitionate. Cel de-al doilea are o licenta pentru o televiziune de sport (printre altele) si singura varianta care se intrezareste, canalul cu plata pe o retea mare de cablu, ar putea sa creeze dezbateri cu privire la concurenta echitabila din piata de cablu. Cum si pe cati bani va putea obtine si retransmite meciurile detinute de RCS-RDS principalul competitor, UPC, cu alte cuvinte?
Mitica Dragomir si cluburile din prima Liga au oricum toate motivele sa-si frece palmele. impartita la 18 echipe, suma inseamna aproximativ 7,4 milioane pe club, desi veniturile nu se vor repartiza astfel.
Cine pierde
Boom TV a aruncat o vorba cu privire la valoarea meciurilor - oare a contat pentru pretul de pornire? -, dupa care s-a retras. Cei doi competitori care au licitat, Kanal D si Realitatea Media, sunt in situatii diferite. Primul reuseste sa realizeze varfuri de rating la ora actuala cu meciurile, dar pastrate pe Kanal D, acestea n-ar fi facut decat sa sporeasca audienta cu costuri destul de mari. Asta s-ar fi putut justifica in contextul unui business plan de mai multi ani, in care audienta obtinuta cu fotbalul ar fi fost pastrata cu alte programe, dar astfel de planuri sunt destul de rare pe piata TV romaneasca, iar suma pe care au fost dispusi turcii de la Dogan sa o investeasca, de 74 de milioane, putea fi cu greu o investitie profitabila pentru un post cu o medie de 1 punct de rating pe zi. Ramane ipoteza ca Dogan ar fi scos pe piata un al doilea canal, cu plata, de sport.
Cu totul alta este situatia Realitatea Media: grupul a achizitionat o televiziune de sport, Telesport, cu putin inaintea licitatiei. Tranzactia, de cinci milioane dupa unele surse din piata, a iesit la iveala chiar la infatisarea de vineri de la Liga. Cu alte cuvinte, Realitatea Media se alege cu un canal de nisa pentru care planul A, campionatul intern, a cazut. O astfel de investitie parea a fi oricum in planurile grupului, fiindca aceasta obtinuse o licenta pentru o televiziune de sport.
E de vazut daca tranzactia pentru Telesport nu a inclus si o clauza care lega pretul de succesul licitatiei. Postul lui Horatiu Nicolau era un atu la licitatie, fiindca venea cu o clauza de preemptiune.
Mai e de mentionat si situatia MediaPro, care detine Sport.ro, liderul nisei in momentul de fata, dar nu are si drepturi pentru meciuri. Grupul controlat de Adrian Sarbu nu a participat la licitatie, ceea ce arata ca probabil CME e dispus sa investeasca destul de putin in aceasta afacere. Alianta cu un mogul ucrainean ca si o oferta pe bursa ne lasa sa intelegem ca planurile americanilor si ale COO-ului lor, Adrian Sarbu, sunt altele, cu tot profitul imens realizat in Romania si alte tari estice.
Una peste alta, licitatia pentru Champions League, despre care Tolontan spune ca se va incheia peste cateva ore, devine si ea o miza. Ipoteticul canal de sport al grupului Voiculescu si al RCS-RDS nu va putea trai numai din campionatul intern. Derby-urile vor fi, probabil, retransmise de Antena 1 cu venituri suplimentare din reclama (acest post a realizat recordul de rating in timpuri moderne, 34 de puncte la meciul Steaua-Rapid, in 2005), dar asta nu rezolva problema enuntata. Interesant e ce se va intampla cu extra-fotbalul, fiindca grila TVR 2 a fost burdusita, nu se stie de ce, cu rugby, canotaj, atletism, patinaj si alte sporturi de acest fel. Cert e ca si aceste competitii devin interesante pentru acelasi ipotetic canal de sport.
Mai adaugam un zero
Pentru ansamblul pietei media, cele 85 de milioane cheltuite de grupul Voiculescu si RCS-RDS sunt o piatra de hotar. Sportul este nisa (daca ii putem spune asa) care a mers si in presa scrisa, asa cum se vede in prezenta in top a “Gazetei sporturilor” si “Pro Sport”, cu binecunoscuta competitie dintre ele. Pana acum, nisele TV se refereau la investitii de cateva milioane pe an, pentru ratinguri medii de 0,2-0,5 pe zi, cu exceptia Realitatii TV, liderul istoric, care are si costuri mari, si pierderi in consecinta. La cheltuieli de 85 de milioane pe trei ani (sau 28,3 milioane pe an), problema se pune altfel.
