Gratie alert readerului nostru Petrisor, am ajuns la un editorial al lui Marius Tuca din “Jurnalul national”, in care bloggerii sunt impachetati cu cuvinte ca “onanist”, “frustrat”, “mic servitor al globalizarii”, “masturbatie comuna”, “rama”, “meschinarie” si multe altele. Articolul contine o relativizare din categoria “cei mai multi” (sunt asa), care permite oricarui blogger sa isi inchipuie ca el e dintre “cei putini” (care nu-s asa). In ce ma priveste, mi-ar fi usor sa ma consider in categoria B, a celor putini, mai ales ca pentru mine blogul a venit prea tarziu ca sa imi mai spun cu toata gura blogger, banii ii castig in alta parte si, mai ales, mi-am pastrat colaborari in presa clasica.
Totusi, cred ca asta e o iesire facila. Asa ca ma simt dator sa spun ceva, desi las altora grija de a-i raspunde lui Marius Tuca in cuvinte asemanatoare. Eu evit sa le folosesc si pe blog, si la ziar. O sa ma rezum doar la a constata ce se vede din pozitia mea de hibrid de hartie/php:
- o mare parte dintre ziaristii de presa scrisa sunt de o mediocritate, lene, lipsa de elan care ii plaseaza sub mica, naiva si uneori imorala lume a bloggerilor fara alt background decat blogul. Aud destul de des de oameni cu salarii de 1000-1500 de euro net, care scriu o data pe luna, ofteaza zilnic cu privire la faptul ca ziarul lor se duce de rapa si se mira de cresterea din ultimul timp a tabloidelor. Tuca stie, cred, foarte bine despre ce vorbesc.
- presa scrisa in ansamblu nu vinde decat un milion sau 1,1 milioane de exemplare pe zi (cotidienele), ceea ce e foarte putin pentru populatia Romaniei. Dincolo de discutiile cu privire la puterea de cumparare a romanului si lipsa lui de apetit pentru lectura, explicatia trebuie sa se afle si in calitatea proasta/inadecvarea ziarelor.
- “Jurnalul”, de unde Tuca mitraliaza cu toate cuvintele acelea, e in scadere. Blogurile, in ansamblu, inseamna un plus de 100-200 de mii de cititori pe zi, probabil, din 2006, anul cand au inceput sa intre in mainstream, incoace. Asta il plaseaza pe Tuca intr-o pozitie proasta in ceea ce priveste credibilitatea judecatilor lui.
- da, exista bloggeri care corespund portretului formulat de Tuca. Numitorul comun al discursului de blog din Romania e o cotcodaceala aproximativa, scabroasa, violenta. Confesiune: de vreo trei saptamani am demarat o actiune de curatenie drastica a si-asa selectivului meu Google Reader. Sunt din ce in ce mai fericit pe masura ce citesc mai putine bloguri. Nu neg totusi ca la presa scrisa am renuntat mai de mult - “Jurnalul”, de pilda, il deschid poate o data pe luna. Nu ma simt nici “blogger”, nici “ziarist”, prin raport la ceea ce se scrie pe net sau pe print la noi. Exista destula mediocritate si in blogosfera - si presa - anglo-saxona.
- nu e nimic rau, asa cum pare a sugera Tuca, in faptul ca unii oameni foarte tineri au reusit sa-si constituie o platforma de notorietate din blog. insusi Marius Tuca a facut asta cu “Jurnalul”, fiindca fara un dram de talent, caracter si noroc ar fi putut sfarsi la aprozar, acolo unde se zice ca a lucrat la inceputuri. Totusi, internetul are un defect, te absoarbe in maruntaiele lui, asa incat, da, ca blogger poti innebuni putin si poti confunda cercul tau stramt de cunostinte cu lumea in ansamblu. Notorietatea/prestigiul pe care le ai printre fani nu inseamna gradul tau de acceptare sociala generala.
- in fine, o viziune (ca sa-i zic asa) care imparte radical discursul public in bloguri si presa scrisa e gresita. Tuca nu e bine plasat in aceasta polemica, ca om care a refuzat adesea internetul, la fel cum ricanarile lui Cristian Tudor Popescu sunt caduce si necunoscatoare. De fapt, bloggerul si ziaristul sunt veri buni, fie ca se intalnesc intr-una si aceeasi persoana, fie ca nu. Publicul ne percepe mai putin diferentiat decat credem. Unii suntem pe internet, altii pe pagina tiparita, dar ziarele se citesc si on-line, iar pe hartie, iata, Tuca vorbeste despre bloguri. Genul asta de invective adresate de o tabara alteia (starnite de invectivele de sens contrar lansate de nulitati cu gura mare din blogosfera la adresa ziaristilor) nu fac decat sa scada credibilitatea de ansamblu a comunicarii publice. Nu e cazul sa ne scarpinam unii pe altii pe burta intr-un inceput de conjuratie a imbecililor, dar nici sa ne ofensam unii pe altii, fiindca publicul va ajunge la concluzia ca suntem toti o apa si-un pamant.
