Si o sa va spargeti de ras. Apoi lacrimile de ras se vor amesteca cu alea de plans, pentru ca asa e la noi, totul e de-a rasu’-plansu’. Filmuletul asta de care va spun a fost ales pentru deschiderea Festivalului International de Film Transilvania, e facut dupa un scenariu de Doru Lupean si e un scurt metraj care concentreaza in 15 minute drama unei tari pacalita de istorie. Oricum, va amintiti, “Fata galbena care ride” a luat anul trecut premiul pentru cel mai bun scenariu de scurt metraj acordat de HBO!
Sala a hohotit de ras vineri seara, urmarind cum Mioara Popescu si sotul ei incearcau sa deschida pentru prima data calculatorul si sa comunice cu fiul lor din America, pe messenger, cu o stingacie teribil de comica.
Si cum fac? Cu scrisoarea de la fiu in mana, apasa de doua ori si gasesc fata galbena care zambeste. Reusesc sa scrie primele cuvinte pentru baiatul de pe ecran. Primele cuvinte scrise in dreptunghiul de jos al ferestrei deschise: „te iubim”. De doua ori scriu parintii lui Alex, cu ochelarii pe nas, aplecati deasupra tastaturii, „te iubim”. Apoi mama spune: intreaba-l daca-l putem lasa deschis, sa-l vedem tot timpul?
Asa se incheie filmuletul care a salutat cu un hohot de ras si un strop de plans, Festivalul, aflat la a saptea editie.
Doru Lupean, scenaristul, se ocupa de marketing la o agentie imobiliara din Cluj. In exclusivitate pentru Hotnews a marturisit ca acum, dupa ce a facut filmul, parintii lui din Aghires s-au hatoarit sa-si cumpere si ei calculator si sa invete sa-l foloseasca. “Am sa-i invat binenteles, cum am invatat si eu. De fapt, asa mi-a venit ideea filmului. Mi-am amintit cum am inceput eu pe calculatorul unui prieten si-l chemam sa-i dea el drumul, ca sa nu i-l stric. E ceva ce ni s-a intimplat tuturor si de aceea cred ca are succes filmuletul.”
Doru Lupean nu are proiecte cinematografice imediate si nici la jobul lui de la “imobiliare” nu ar renunta. Dar se bucura “ca un copil” de succesul “fetei galbene”
„Am filmat trei zile, atat”, povesteste pentru Hotnews actorul Teodor Corban. „A fost o experienta unica. Am simtit filmuletul asta, nu stiu cum sa va spun. A fost ceva natural, pentru ca vine firesc, din viata. E ceva in care se pot regasi milioane de romani. Pacat ca scurt-metrajele nu au succes la noi - adica ce spun eu? -, romanii nu mai merg la film in general, dar la scurt metraje! Nici nu ai cum sa proiectezi la noi asa ceva. Am avut noroc cu festivalul, altfel cum ieseam la public?” (E nevoie de o idee, e nevoie de vointa. La Cluj s-au proiectat scurt metraje pe cladiri, intr-o seara de primavara.)
Oana Kelemen, producatorul executiv al filmului, e optimista. Are douazeci si ceva de ani si o naturalete fermecatoare. „Ne-am bucurat sa auzim sala razand cu pofta. E o poveste scurta si adevarata. Noi am lucrat cu sufletul la filmul acesta. Voi cum l-ati vazut?”
L-am vazut asa, printre lacrimi de ras. I-am vazut pe toti romanii care buchisesc seara pe la casele lor, tastaturile unor calculatoare. Ei se chinuiesc sa faca un salt in timp si sa-si prinda din urma copiii care au facut un salt in spatiu.
P.S.: Maine sau ma rog, in zilele urmatoare, o sa vedem la TIFF filme despre rromi si filme coreene.
1
1
