Acum vreo sase-sapte ani, cind in Romania abia apareau primele telefoane mobile cu display in 16 culori, cineva se intorcea din Coreea sau Japonia, nu mai tin minte exact, cu un telefon care dispunea de camera foto de doi megapixeli si ecran in vreo citeva sute de mii de nuante. Am scapat un “uau” la vremea aceea.

Saptamina aceasta, am participat la citeva seminarii pe teme de mobile marketing si am ramas cu un gust amar. Cind vine vorba de servicii pentru telefoanele mobile, atit europenii, cit si americanii sint intr-un stadiu cit se poate de incipient. Cel putin comparativ cu Coreea de Sud, unde dezvoltarea tehnologiei nu este doar un plan de viitor, ci chiar se pune in practica. In acest context, si serviciile sint pe masura.

Toata prezentarea Cheil Worldwide de ieri a fost reprezentata de comentarii in limba engleza pe marginea unui documentar (subtitrat, bineinteles) realizat in Coreea de Sud, despre o pustoaica de vreo 16 ani care foloseste telefonul mobil pentru tot soiul de aplicatii, de la jocuri si muzica, la foto si video, convorbiri video prin intermediul conexiunii 3G si chiar pentru a chema un taxi prin SMS.

Sa nu se inteleaga gresit: in SMS nu sint incluse detalii legate de locul in care asteapta clientul. Dimpotriva, este un mesaj text care contine un singur cuvint (ceva de genul “vino”), iar locul este detectat prin GPS. Mai departe, in cazul pustoaicei, parintii ei primesc prin SMS date legate de numarul taxiului, numarul de inmatriculare, detalii despre sofer si au parte si de un GPS tracker online care le arata, in timp real, unde se afla masina.

Exemplele de servicii oferite de operatorul de telefonie mobila Show au fost nenumarate, de la posibilitatea de a cumpara bilete la film, pina la cupoane de reduceri, poligraf (un soft care analizeaza tonalitatea si intonatia vocii pentru a-ti spune daca cel de la capatul “firului” minte) si altele.

Astazi, in cadrul seminarului “Going mobile”, sustinut de USA Today, s-a vorbit despre modul in care oamenii utilizeaza telefoanele mobile. Cit la suta folosesc internetul, cit la suta citesc stiri de pe mobil, cum le servim publicitate. Concluzia e trista: in timp ce europenii si americanii se gindesc la cum sa serveasca bannere publicitare, asiaticii dezvolta tehnologie utila, din care cistiga bani.

Europenii si americanii fac studii de piata, “reasearching everything”, asiaticii sint practici: “lumea are nevoie de asta, le dam contra-cost”. Ca idee, factura medie de telefonie mobila platita de un sud-coreean se ridica la aproximativ 30 de dolari, in timp ce telefonul prezentat in documentarul Cheil Worldwide “era unul dintre cele scumpe, care costa in jur de 500 de dolari”.

Prin urmare, intrebarea mea e urmatoarea: sintem chiar atit de subdezvoltati din punct de vedere tehnologic, comparativ cu Asia, ori cineva care ia deciziile in privinta lansarilor tehnologice considera ca inca nu sintem pregatiti pentru o ceva superior si ne pacaleste cu nimicuri?

Cit despre advertisingul pe telefoanele mobile, poate ca ar trebui sa luam exemplu de la piata asiatica inainte de a incerca sa inovam ceva ce nu este de inovat. Cita vreme terminalele sint scumpe, iar serviciile sint si mai scumpe, soarta dezvoltarii mobile marketingului pe pietele europene si americane nu este chiar atit de roz pe cit se spera.

In contextul in care in 2008 rata de penetrare a 3G-ului in Coreea de Sud si Japonia este de 84%, iar peste doi ani va fi de 95%, sa nu ne miram ca cele mai optimiste previziuni pentru Europa sint de 71% pentru 2010. Pentru ca, daca ne luam dupa aceste procentaje, nu putem decit sa ne inchipuim ca serviciile pentru Europa sau Statele Unite vor fi foarte putine si foarte slab calitative comparativ cu ce exista in Asia. Ba mai mult, sa ne gindim ca SUA are probleme foarte mari la capitolul 3G, care a fost de-a dreptul ignorat pina de curind.

in ceea ce priveste marketingul propriu-zis, cred ca modelul asiatic este un bun exemplu, din care am putea cu totii sa invatam ca vorba romaneasca “teoria ca teoria, da’ practica ne omoara!” este cit se poate de adevarata.

Comenteaza pe blogul lui Alex Mihaileanu